Meet Peter

Mă numesc Peter. M-am născut secolul trecut la Montreal. Sunt evreu dar asta nu m-a încurcat prea mult. Mi-am scris Biblia şi pot spune că această scuză, aparent puerilă, îmi va deschide marea poartă. Sunt prea bătrîn să mă intereseze cu adevărat ceva dar ştiu că o să vină curînd. Nu am de gînd să vorbesc despre neant ori spaimă. După cum am spus deja, sînt prea bătrîn. Şi dacă respir, asta nu înseamnă că mai sînt în viaţă. Aş mînca o îngheţată dar m-a trădat dorinţa. Aş fute o femeie dar nu ştiu unde să găsesc una. Nici dacă mai pot nu ştiu, ultimii ani am fost destul de ocupat. Mi-am periat costumul. Mi-am deschis venele. Mi-am numărat frunzele. Am găsit oportun să mănînc fistic. Fruct exotic renumit pentru conţinutul său mare de antioxidanţi. Vitaminele B1 şi B6 ajută la funţionare normală a sistemului nervos. Îmi cer iertare pentru acestă neinspirată divagaţie. Am prostul obicei să pun cuvinte în propoziţii. Evident nici acestea nu o să aibă vreo utilitate dar pentru moment nu am ceva mai bun de făcut. Sînt tot un soi stupid de animal, la fel de patetic. Arogant. La fel de inutil ca şi tine. Am inventat înţelepciunea. Dar înainte am fost tînăr, apoi am fost chiar mai tînăr, aproape un copil. Ştiam să respir. Si nu aveam nevoie de cuvinte. Nici să fiu înţelept nu prea aveam nevoie. Eram crud şi frumos. Să nu intrăm prea mult în amănunte. Trebuie că ştii cum este. Dacă nu ştii întreabă-ţi menajera. Ori copiii. Nu vreau să mă asculţi. O să plouă şi mîine.

Dacă eşti tot aici te pot învăţa să legi chestii cu sîrmă. Este una dintre îndeletnicirile mele preferate. Din cauza înţepăturilor, una foarte plăcută. Nu poţi să legi nimic cu sîrmă dacă iniţial nu l-ai găurit. Poate să fie un ciorchine de vişine, un teanc de facturi ori ciorapii găuriţi uitaţi de cineva la baie. Orice obiect de consistenţă medie, poate fi astfel găurit. Nu poţi înţepa, de pildă, piciorul din lemn al scaunului. Ori o bucată din beton, chiar dacă şi lemnul şi betonul sînt, pînă la urmă, perisabile. Urmînd atent fisurile poţi înşira în schimb, pe sîrmă, cîteva coji de nucă. Evident opţiunile nu sînt chiar infinite. Este doar una dintre ocupaţiile cu un puternic potenţial evolutiv pe care le cunosc. Din păcate concluziile de ordin general care, după o îndelungată practică a găuritului, pot fi trase, sînt uşor perimate. Concluziile personale pot să fie în egală măsură, originale şi relevante. După o scurtă inţiere, oricine poate să devină în acest fel, înţelept. Din păcate va fi prea tîrziu şi din fericire, absolut inutil. Deşi este oarecum superfluu, sugerez totuşi prudenţă. Mai ales în cazul vişinelor ori a facturilor. Urmele lăsate în ciorapi vor fi mai puţin vizibile. Chiar dacă-s acolo. Există riscul ca odată deteriorate, vişinele ori facturile, să le vrei cum au fost la început. Ei bine, dacă nu ştii deja, înainte de a te apuca serios de treabă, că asta nu-i cu putinţă, înseamnă că această ocupaţie nu ţi se potriveşte. Categoric eşti prea tînăr şi prost. Ştiu că acest argument nu te poate convinge. În ciuda sfaturilor atît de bine intenţionate te vei apuca să găureşti una alta. Apoi în ciuda evidenţelor te vei apuca să le cîrpeşti cum poţi. Dacă nu aş fi atît de altruist, ingrata postură de cîrpitor perpetuu în care te vei trezi inevitabil, la un moment dat, m-ar amuza cu adevărat. Din fericire pentru tine, sînt deja bătrîn. Nu o să rîd, nici milă nu o să-mi fie. O să plouă şi mîine.