Un frumos poem despre iubire

Rezumat:
Un poem frumos este obligatoriu să prezinte o tragică poveste de amor

Introducerea personajelor principale şi pozitive:

Viorel şi Maricica se iubesc şi mult
timpul e spre toamnă
sîngele-n tumult

Introducerea personajelor negative:

Mama Maricicăi e cusătoreasă
tatăl dînsei ofiţer
s-au urît o viaţă
pîn' s-apară Viorel.
(repetiţie pe ultima rimă şi de mare efect)
Acum îl urăsc pe el.

Notă explicativă pentru cititorii pragmatici ori, după caz, obtuzi d.p.d.v liric:

Următorul odios cuplu de personaje negative se pretează încă şi mai puţin unui demers poetic. Astfel că acesta va fi introdus în dinamica poemului printr-un scurt pasaj epic.

Tatăl Viorelului (traducere de mare acurateţe a superlativului în limba engleză The Viorel) şi capul familiei, este un prosper om de afaceri, clişeele de care ne vom feri, pe cît posibil pe întreg parcursul poemului, ne împiedică să spunem că este exact aşa cum pare un prosper om de afaceri. Mama, evident casnică, supusă, cantitate neglijabilă, doar puţin mai mult decît căţelul familiei. De fapt dulăul familiei, pentru că-i gras cît un viţel (concesie făcută Metaforei pentru a facilita vizualizarea cîinelui), prostănac, lacom şi fricos. Din motive care ne scapă şi ei îl urăsc pe Viorel. Poate de aceea Max, dulăul, îl muşcă uneori.

Descrierea sumară a personajelor secundare:

Maricica are-un frate
Viorel e singur la părinţi
dar în fiecare noapte
îşi ia inima în dinţi
şi le spune la părinţi
mamă, tată, vreau o soră
taci din gură, bă
dar de ce să tac mămico

că nu te iubim pe tine o iubim pe sora ta pe care din cauza ta nu o avem.

Intriga:

(şi incantaţia Viorelului în exact momentul în care a cunoscut-o pe Maricica)

Adânci ţi-s ochii şi îţi cad
În ochi uscate fire
De gânduri care tot mai ard
Săruturi în neştire

Tînjeam în sînge să mă ştii
Şi-n sînge oare cine
Să fie lacom şi-ar lua
Săruturi în neştire.

Te ştiu din tot ce nu ţi-a fost
aproape, legea-i una
în tot ce-i lege fără rost
ne vom privi minciuna.


Continuarea intrigii din perspectiva Maricicăi:

Îhim

Desfăşurarea acţiunii şi subliminal inducerea leitmotivului:

Ei se iubeau şi Maricica
nu mai ştia defel
unde se află nordul
şi unde Viorel.

Ei se iubeau şi Viorel
atent la lumea rea
nu mai ştia de-i luna
ori dacă este Ea.

Focalizare pe inefabilul primei nopţi de amor:

(nu au nicio importanţă locaţia, decorul, stimulentele, dragostea-i în stare pură, necesară şi suficientă, da?)

Mi-ai intrat în sînge, îmi curgi prin vene ca ultimul orgasm al zeilor, mă împlînt în carnea ta ca un cuţit în carnea roz a unui miel, oraşele sînt pustii, curge un fluviu incandescent de ură şi dorinţă dintre picioarele tale electrizate, de culoarea alabastrului, Dumnezeu a împuşcat timpul cu scînteia ochiului tău diabolic, sînii tăi ejaculaţi în disconfortul burghezului bolnav, mort pentru vecie în balta vîscoasă a banalului, întemeiază o nouă religie, a cărei singur Zeu, Dumnezeu, eşti Tu, eşti Tu, eşti Tu.


Îhîm

Mîrşavul complot:

Ăştia se iubesc femeie
dar lumea nu-i aşa
viaţa este tristă
viaţa este grea

Replica celuilalt cuplu de iubitori părinţi, nu contează care:

Ăştia se iubesc femeie
dar lumea nu-i aşa
viaţa este tristă
viaţa este grea

Epilog:

Maricica este de acum o respectabilă şi casnică soţie de prosper om de afaceri.
Viorel ezită între două, la fel de promiţătoare cariere, aceea de poet şi aceea de sinucigaş profesionist.