a doua cruce

"de la venirea lui Satan n-ai mai privit aşa....."

Adica cum ? Cruciş ???

si tu amu, cum adica crucis?! de-i satanist o fi privit gaaaaleeeeeeeeeees. :)))

rolia

ce ti-e si cu dracii astia:)))

Îhî... mama lor. :))

rolia

poate are strabism:)

rea si, vad, chiar mult hulitul vers, imi pare ca poarta in dinsul forta si cheia

bine, acum primul impuls este sa ridem de ce este mai greu de nteles
in cazul de fata, cred, ai vrut prea mult sa deturnezi ori sa ascunzi

putin iritant, aceasta impartire
iar punctele de suspensie, din punctul meu de vedere, is inutile
se simte suficient trecerea si fara ele

la fel, punctele de sfirsit
au rost cind este sugerata ori continuarea ori extensia gindului
ori aici nu mi pare ca se poate

si prima cruce...dateaza de un veac?
Mie-mi placu poezia ta!
De ce ai pus-o la "diverse"? N-o consideri...forma artistica?

.....adică greu :)....
uneori simbolul este mai puternic decât orice alt argument raţional(chiar şi pentru un imaginar cultivat,dar nu despre el vorbesc)....în timp, dar nu el, deformează sau îmbogăţeşte prin „adaugare” imaginea simbolului în mentalitatea colectivă.....banalul sărutat al mâinii tot mai rar intâlnit , refugiat azi în intimitatea cuplului.....opt,nouă secole în urmă era un puternic gest simbolic al oblaţiunii – o pecete a fidelităţii – presupunea un întreg ritual desfăşurat într-un ceremonial riguros – intrarea în vasalitate – îngenunchiat îţi aşezai mâinile împreunate între cele ale seniorului....(al naibii de frumos, nu_?) că a fost resimţit şi imaginat diferit în spaţiul european mesajul creştinismului, că religia prescrisă s-a” amestecat” cu superstiţii şi elemente moştenie din păgânism, că uneori cauţi urme în trecut nu din curiozitate ci în încercarea de a descoperi cum şi de ce..ştii tu....”adevaratele temeiuri”,că a existat un timp în care în mentalitatea colectivă(populară) n-a existat un diavol ci mai mulţi,o armată de dracuşori puşi pe glume şi şotii, că a urmat apoi un alt timp în care din cei mulţi au făcut unul singur, i-au pus copite,coarne, i-au dat un nume şi un imperiu atât de înspăimântător şi hidos descris încât ca şansă de reabilitare a păcătoşilor s-a trebuit inventat Purgatoriul....vorbesc de Evul Mediu timpuriu când spiritele încă nu erau fascinate de raţiune,când domeniul frigului şi al obscurităţii – dezolant ,rece – domina,modela o conştiinţă colectivă măcinând-o în fobii şi isterii
am marcat o societate medievală - un timp – (sau asta aş fi vrut)..

satanist cine el sau ea_?... un drac în noi avem amândoi,doar că unul e -încolăcit pe inimă iar altul papă din creier..

când scriem, lăsăm urme, ne depăşim sfârşitul... pe undeva am citit asta.. e un adevăr sau o margine_? şi această împărţire...
mulţumesc pentru celălalte :)

prima cruce e mult mai veche şi nu ne aparţine
la diverse e locul ei
sânt poezii pe care citindu-le nu mai vorbeşti o vreme şi acelea sant la locul lor

la strict rezonanta cuvintul in context
imi pare usor strident

lasam urme, da, atit ca majoritatea s sterse apoi
sfirsitul nu cred ca poate fi depasit, ca de aia i el sfirsit si necesar
ca i posibila o alta forma un altceva dupa, nu stiu si sincer nu prea ma intereseaza... iata si marginea daca vrei