-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despre porc


de alex porc la: 14/10/2004 14:25:00
modificat la: 18/10/2004 22:11:02
taguri: Eseuri 
voteaza:
Sunt trist. Dar asta nu mă împiedică să mă gândesc la un porc. Mă gândesc la un porc, dar asta nu mă împiedică să mă gândesc la un porc. La un porc adevărat, de data aceasta, şi nu la cei pe care îi numim noi porci în diferite situaţii. Eu pot zice, dacă vreau, că sunt porc, fără să mă contrazică nimeni, însă dacă spun, de exemplu, că, să le spun aşa, guvernoii nu sunt porci, aproape toţi ceilalţi oameni m-ar suspecta de apartenenţă la guvern, şi în consecinţă nu ar da doi bani pe vorbele mele. Noi, cetăţenii, în marea noastră majoritate (spiritul de turmă) suntem împotriva guvernului, oricare, oricând şi oricum ar fi el. Suntem, adică, anti-porci. Aceasta e singura definiţie pe care am putut-o găsi anti-porcului. Dacă vreţi şi dacă puteţi, găsiţi una mai apropiată de sufletele dumneavoastră (se poate observa exact aici imensul, incomensurabilul meu bun-simţ). Pe mine nu mă mai interesează, eu am pus problema pe tapet (o problemă vitală, ca dealtfel toate problemele pe care le discutăm) şi am şters-o vijelios. Iar dacă aş fi într-adevăr anti-porc, m-ar interesa cu atât mai puţin. Iar Bo Didley este oricum mult mai anti-porc decât mine, în pofida expresiei „porc de negru".
Se apropie sărbătorile de iarnă: naşterea Domnului şi excepţionala noapte de trecere dintr-un an într-altul. Nu contează din care în care, toate revelioanele sunt la fel, iar dacă scriu „revelion" cu literă mică, nu înseamnă că desconsider această sărbătoare, care, la urma-urmei, nu diferă prin prea multe de orice altă petrecere. Prin ce diferă? Prin şampania care obligatoriu se bea la miezul nopţii şi prin faptul că lumea o consideră o petrecere specială. Ar trebui să o consider şi eu la fel în nimicnicia mea, nu-i aşa? Refuz. Petrecerea de Revelion (mi-am călcat pe inimă, nu pentru prima dată, şi am folosit majuscula) diferă, în general, de alte petreceri în primul rând prin carnea de porc care se foloseşte din plin la prepararea mâncărurilor, şi asta fiindcă oricât se străduiesc oamenii, nu reuşesc să mănânce toate cadavrele porcine pe care şi le procură (prin crimă, cum altfel?) înainte de Crăciun. Paranteză: nu sunt vegetarian. Nu difer mult de un porc. Şi eu sunt diferit de porc doar cât diferă orice om, cu alte cuvinte nu porcul îl mănâncă pe om, ci omul pe porc. Adică prin nimic. Da, sunt anti-porc, căci şi eu îl mănânc pe porc; toţi suntem anti-porci din acest punct de vedere, chiar dacă nu vrem să recunoaştem. Nici eu nu vreau să recunosc, dar nu am de ales. A sosit, vorba aceea, momentul adevărului.
Sărbătorile de iarnă. Prilej pentru om de a se distra şi de a putea spune cele două vorbe care se potrivesc mult mai bine ca nuca în perete: „Sunt beat, deci exist" şi „Omor un porc, deci exist". Scuze, Descartes, deşi... Dar nu am nimic cu Descartes, cel puţin astăzi. De ce tăiem porcul? Răspuns: ca să avem ce mânca sau, altfel spus, să supravieţuim. Aiurea! Garantez că putem trăi şi fără să tăiem porcul. Rectificare: putem trăi şi fără să ucidem animale, să nu poată nimeni spune că ţin cu porcul. Bine, cine mă consideră pe mine porc (şi sper că sunt şi astfel de oameni) nu poate decât să deducă logic că ţin cu porcul. Ţin cu animalele, sunt un animal. Acum aş putea fi acuzat de vegetarianism; nu, am spus şi voi spune întotdeauna că-mi place carnea de porc, de miel etc., pentru că aşa e. Şi, la urma-urmei vegetarianismul nu-i un lucru rău, chiar vă sfătuiesc să-l încercaţi. Pledez aici împotriva crimei legalizate. Adică: dacă instinctul criminal din fiecare din voi vă îndeamnă să ucideţi, omorâţi-vă între voi şi lăsaţi porcii să trăiască. Nu sunt frumoşi porcii, mai ales când sunt mari şi graşi? Sunt oameni care cred că ar putea da o tobă sau un cârnat mult mai bune decât cele din carne de porc. Punct. Despre antropofagie altădată.
Dumnezeu a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă". Asta şi facem, ba chiar ne hrănim cu animalele şi cu roadele pământului. La început, probabil că trebuia să mănânci animalul, ca să nu te mănânce el pe tine, dar acum am impresia că s-a mai schimbat situaţia. Mi-ar fi plăcut ca Dumnezeu să fi zis: „Creşteţi, omorâţi porcul, şi eventual înmulţiţi-vă", iar eu aş fi tăcut. Dar nu, una dintre porunci sună astfel: „Să nu ucizi". Având în vedere că tot ne omorâm între noi, mai mult sau mai puţin, în funcţie de epocă, starea vremii şi rentabilitatea distileriilor, avem dreptate să omorâm şi animale, mai ales că pe ele le putem mânca fără a fi numiţi antropofagi. Haideţi deci să consumăm cadavrele de porci, şi dacă avem puţin noroc şi ceva tragere de inimă poate că reuşim să ajungem ca ele. La dimensiuni mă refer, nu la starea lor. Cadavre vom fi şi fără tragere de inimă.
O familie medie. Sărbătorile de iarnă se apropie. Familia are ceva economii puse deoparte din timp pentru a putea cumpăra un porc. Capul familiei merge la târgul de animale, unde sunt o sumedenie de porci care se cer sacrificaţi. Păcat că nu înţelegem limbajul lor. După multe târguieli şi uneori chiar înjurături neintimiste, părintele familiei iese victorios: în cărucior grohăie un porc mare (asta nu întotdeauna), gras, frumos şi sătul de viaţă. Ajuns acasă, omul supune porcul operaţiei de tăiere sau cheamă un alt om să o efectueze. Nu descriu operaţia, că o ştim cu toţii. Situaţia devine palpitantă doar dacă se întâmplă ca porcul să evadeze din mâinile călăilor cu cuţitul înfipt în jugulară, dar din păcate foarte rar reuşeşte să muşte pe cineva. Şi am auzit că muşcă bine porcii. În astfel de situaţii, după operaţie, în faţa blocului poţi vedea sânge de porc scurs din jugulară în timpul jogging-ului, porcul ciopârţit şi sortat, plus doi-trei oameni obosiţi, dar cu conştiinţa împăcată: şi-au făcut datoria. Ceilalţi membri ai familiei se ocupă cu curăţenia, iar apoi cu mâncarea, pentru ca după două-trei zile de muncă să vină Crăciunul, moment în care familia se va înfrupta din greu din roadele crimei, chiar cu riscul unor indigestii. Cei ce sunt de serviciu la urgenţă, au ce să facă de sărbători, din plin. Alcoolul îşi face şi el datoria prin viscerele şi creierele oamenilor, iar sărbătorile odată trecute, reîncepe munca de zi cu zi pentru supravieţuire, urmând ca, de Paşte, un alt animal să se fi săturat de viaţă. Ce înfiorătoare stereotipie! Propun ca în fiecare lună să tăiem un animal, iar dacă sunt prea multe animale care se plictisesc, chiar în fiecare decadă a fiecărei luni. Sunt destule animale, aşa că am avea ocazia să ne facem o mare bucurie: anul să fie plin de sărbători, iar instinctele ucigaşe vor fi satisfăcute. Toată lumea va fi fericită, mai puţin porcul şi celelalte animale.
Omul juisează doar pentru plăcerea de a juisa. Animalele juisează din instinct de perpetuare, aşadar e o mare diferenţă între om şi animal. Bărbatul se îndeletniceşte cu mângâieri şi tot felul de alte lucruri procuratoare de plăcere, abia apoi urmând coitul. Porcul se urcă pe scroafă, îşi introduce sămânţa şi pleacă. Cred că, într-un timp îndepărtat, omul a încercat să-l înveţe pe porc să folosească metode anticoncepţionale, să practice felaţiunea şi cunnilingus-ul etc., etc., dar, fiindcă porcul nu a fost receptiv, s-a ajuns la o soluţie extremă, şi anume castrarea multor porci ca metodă de contracepţie. În concluzie, pentru că au un coeficient de inteligenţă redus, mulţi dintre porci nu se pot culca cu femeile lor. Mă întreb, pe când bărbaţii vor folosi şi ei această metodă de prevenire a sarcinii? Şi, dacă vrem să mâncăm multă carne de porc, de ce îi mai castrăm? Nu e rentabil să creşti un porc.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...