Cat de interesant trebuie sa fie pentru fiecare atunci cand in fiecare zi isi pune o noua intrebare? Cine nu incearca sau cel putin nu doreste in fiecare zi sa interogheze noi persoane, sa sustraga noi "adevaruri" care intr-un final ori se dovedesc a fi falsuri ori nasc noi "adevaruri"?
Sunt convins de faptul ca omul se maturizeaza prin aceste forme ale gandirii ce le modeleaza.
Sunt trist cand imi aduc aminte de ceea ce spunea Schoppenhauer "a sti mai mult inseamna a suferi mai mult"; este adevarat, dar in acelasi timp informatiile nu trebuie sa se discrediteze intre ele. In celebra carte a lui Umberto Eco "Numele Trandafirului" se da un exemplu de cititor ce nu poate fi influentat, si ma refer la bibliotecar, cel care nu reactiona atunci cand citea "Despre ras" , acea carte problematica...nu stiu ce sa spun despre romantici, deoarece aici lucrurile se complica...cred ca in istoria literaturii, acestia au suferit cel mai mult si de aceea foarte multi dintre romantici au murit la varste "premature".
Sfatul meu pentru aceasta lume vlaguita este de a se pastra in adevarurile primare!!!