ea pecetea frunzei

...aşternută hârtie cu capul sub mâini
deschide ochii mari pe cuvinte
ea pecetea frunzei
ea pierduta rouă
a lacrimilor mute
cheltuia o groază de ani
risipindu-le
nu
nu de orgoliul lumii
vorbea
şi nici de clipa
când în loc să liniştiţi
sugeraţi
nu draga mea
nu pleca acum
mai stai puţin
pentru numele sării şi pâinii
inimii noastre...