Intr-o casuta foarte modesta si curata, traia un coleg de-al meu de printr-a sasea. Avea o broasca testoasa mica, de uscat, pe care-o cauta cand dadea coltul ierbii, prin gradina, s-o'ntrebe cum si-a petrecut iarna. Traducea din Shakespeare si castiga Olimpiade la Matematica, desena cu multa acuratete si mai tarziu, intr-o dimineata cred, s-a gandit sa-nvete sa cante la vioara, desi/sau poate pentru ca, umbla de-acum la Politehnica.
Nu juca fotbal. Deloc si avea ochelari, desi-naltutz si subtirel, de felul lui(!).
Asa ca ne-am racit, de printr-a saptea...
A, da...puteai vorbi despre orice cu el, cu o conditie mica: sa nu fie stupid sau prea vulgar, subiectul.
Roman sadea, baiatul, altfel.

Si foarte-aproape de un spirit Renascentist, desi din cele de mai sus, sunt constient ca nu asta reiese...dar trebe' sa ma credeti pe cuvant. Deoarece sa va explic nu sunt in stare, cum bine v-ati dat seama si timp si chef oricum, nimenea n-are!

Anyway! Ascult si vad (cand pot) de zece-unshpe' ani Divertis, si-n mijlocul unui tapshan cu iarba, buruieni, scaieti...e-o floare-aleasa, ce se-ncapataneaza pe-o stanca sa mocneasca...sa ne traiesti, nea' Gyury, tu Renascentist de vaza!
n.b. va rog, nu va legati de folosinta-mi precara a termenului de Renascentist. Eu stiu ce spun, dar nu stiu sa o spun, cu indeobste-alaturi de-un pahar pe jumatate numai, plin.
Multzam!