|
te provoaca sa gandesti
o sa vedeti ca intr-un hocus-pocus cum sa naduseste scrisoarea mea de intentie catre preacinstita adunare careia ii suspun ceveul meu pentru continurea luptelor ideologice dintre brancardierul salvamarin si ultimul spirococus levigatus spongianus...
comentarii (7):
A, bon...
- de
monte_oro
la: 05/06/2010 09:34:42
..mi-era teama, Pane... ca vrei sa spui...la multi ani...cuiva... noah..:))
#547904
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
Pane
- de
Baby Mititelu
la: 05/06/2010 09:53:08
Iar scrisoarea unde e? :D
cosmacpan
- de
amari
la: 05/06/2010 10:11:25
ai descoperit cumva si...tusul/litera simpatic/simpatica de mi se afiseaza doar...introducerea?
bordura
- de
cosmacpan
la: 05/06/2010 23:15:47
să fie lumină! aşa ţipau toate spaimele şi neliniştile răscolite de valul revoltei, aduse în pragul isteriei... ca o bombă, tăcerea a explodat în mijlocul mulţimii secerând totul de la genunchi şi-n toată clisa aceea întrebările se plimbau ţanţoşe despicând tăcerea cu tăişul lanternelor şi mai trăgeau cu sete un bocanc capetelor ce se-ncăpăţânau să le râdă în faţă. e anul holerei, când ochii mustesc şi hălci putride bâzâie la soare oriunde mă întorc stârvuri nemestecate de-ndoială şi mirosuri. aerul s-a stricat la stomac şi nu mai iese pe stadă zace şi el cerşind mila dar nimeni nu stă să-l asculte lumina umblă de buimacă cautându-şi razele secerate îmi vine să vomit toată lumina înghiţită cu voie sau fără de voie iar capul prea greu se scurge lingând bordura.
***
- de
amari
la: 06/06/2010 10:55:49
no,asta nu-mi pica bine asa de...dimineata!:(
bordura
- de
om
la: 07/06/2010 05:46:15
nu se da de-a dura
de ea se lovesc mareele canalizarilor zid chinezesc intre zloata si scursura mulaj in Z din filmul de serie B... ...ordura lui Zorro. ce-mi place pane cand pot sa te citesc...in alte cuvinte cand scrii in mai putine randuri :))))
ma gandesc...lucru tot mai rar
- de
cosmacpan
la: 07/06/2010 14:28:12
ce mult insemna pe timpuri o scrisoare...te asezai la masa, verificai penita sa nu aiba scame din hartie, o asezai mai bine in toc si verificai nivelul de cerneala din calimara... masurai foaia de hartie din ochi, o netezeai cu toate ca topul nu suferea de plangere si iti lasai ochiii sa aluneca pe partia condeiului pana in punctul de ruptura reprezentat de varful penitei...
pe vremea mea...asa incepe orice scrisoare adresata nepotilor imaginari catre care neputintele amintirilor de a se mai ridica pana la marginea pleoapei... iti mai aduci aminte doamna, ca era frig si era toamna... ca nu e om sa nu fi scris o poezie... ca sa nu credeti ca vreau sa scap nescris, neras si neaudiat...
|
 loading... |
