|
te provoaca sa gandesti
as cade dar nu indraznesc,
ma reusesc? (astea este intr4ebarile carE framanta sufletul chinuit de intrebari si remuscari ca nu m-am strecurat pana catre sufletul netzarmuritului cetitoriu care cu simtzamintele lui preainalte cerceteaza adancimile incomensurabile si insondabile ale shfichiurilor verbelor si omocatopeelor ce se revarsa ca dintr-o fantana nesecata si plina dde umoare trairista... PS: (din putzul gandirii) principiul vaselor comunicante functioneaza mereu echilibrand nivelul intrebarilor din orice dezamagire
comentarii (9):
Mac
- de
mazariche
la: 05/07/2010 16:09:00
Ale naibii intrebari, chinuie si cand nu-s puse...
"as cade dar nu-ndraznesc, ma reusesc?" Da.
***
- de
Lady Allia
la: 05/07/2010 19:15:13
"as cade dar nu indraznesc,
ma reusesc?" oare, nu o facem toţi mai devreme sau mai târziu sub o formă sau alta? tu mai mult decât unii...
cosma
- de
latu
la: 05/07/2010 19:57:37
Modificat la: 05/07/2010 19:59:16
as cade dar nu indraznesc,
ma reusesc? As vede dar nu dovedesc, ma-nbatranesc? Daca astea e-ntrebarile pana la care nu te-ai strecurat, n-are rost sa nu ignori preainaltimea simtzamintelor in cauza, pentru ca ele e incomensurabile, necercetabile si susceptibile (ceea ce n-are nimic cu "sus"). Iar in moarea "trairista", nici Popo-ul Catepetlului n-ar fi in stare sa insufle clocot ci doar bulbucait, pentru ultimul insa nefiind nevoie de influente din exterior. PS: (in putz de gandire) Principiile are exceptii, sau nu e reguli?
pane
- de
alex andra
la: 06/07/2010 10:41:50
m-ai ametit !
ce vrai de la sufletele noastre?:)))
raspuns:
- de
cosmacpan
la: 09/07/2010 19:52:14
cu toate ca putul gamndirii este foarte adanc, la vreme de seceta se lasa secat pana la os (de unde si radacina osmoticului) si nici macar aluviunile torentialelor intrebari nu mai reusesc sa sleiasca izvoarele sa se adune bruma de roua...
brambura...
- de
cosmacpan
la: 18/07/2010 06:25:38
oraşul s-a trezit
cu tot cerul zgâriat de minarete şi ca de obicei, norii coboară să ţeasă legende muezinii nu văd niciodată cerul ei şi-l au pe-al lor, zidit, glasurile lor pipăie şi urcă din verset în verset trepte de nori terminalul, bazar de gesturi fizionomii şi istorii taie lumea în două susurând „Welcome to Istambul”
furtuna
- de
cosmacpan
la: 22/07/2010 05:20:24
o ploaie nu vine niciodată singură. mai întâi un abur de ceaţă coboară dintre gânduri te cuprinde, te pătrunde cu umezeala lui te seacă de tot soarele din obraji şi te azvârle pe plaja pustie valuri de regrete lasă-n urmă drojdie amară şi urcă se-aleargă, se-ncalecă iţindu-şi crestele izbesc în cotloanele gâtului până când, ostenit, laşi gemetele să răzbată spumă sonoră la colţul zilei abia acum, baierele sufletului se rup ochii se-ntunecă şi lacrimile izbucnesc, zguduindu-te din temelii până-n creştet. mâlul, zgura, toată adunătura de peste timp se scurg, inundă, pustieşte... eşti singur şi aştepţi norii se petrec limpezind privirea sufletul se adânceşte-n tăcere suspinele se sting la ţărm de buze liniştea coboară iar bolta uitării ţi-ascunde pluta printre vise molcome.
Mac
- de
mazariche
la: 22/07/2010 06:15:26
Dupa furtuna ar trebui sa fie pace, ce-o fi aceea...
|
 loading... |
Jurul e, jur! :D