-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

sunt in cutia cu litere si nu mai stiu nici sa ies de aici, nici sa construiesc ceva din literele astea...


de mova la: 19/07/2010 13:52:27
rezumat: rezumatul e...o intreaga poveste
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Cand a murit mama...si uite cum golul creste in mine...cand a ..murit...mama...mea...acum un an...chiar un pic mai mult...Deci: Mama mea a murit acum un an si un pic si e de parca tot timpul asta ar fi fost doar acel "pic", pentru ca s-a intamplat nu acum un an, ci mereu de atunci incoace, in fiecare zi s-a intamplat acelasi lucru- mama mea a murit iar si iar si iar, zi de zi, uneori chiar de cateva ori pe zi...Dar cand a murit ATUNCI mama mea, cand a murit prima data....eu am amutit. Am amutit cand a murit mama mea asa, pe dinauntru, de fapt nici nu mai sunt eu ci cumva altcineva, care a aparut atunci si a privit cum cealalta "eu" a plecat si a stiut atunci ca acea "eu" care pleca nu se va mai intoarce niciodata. Am stiut ca se va intampla "ceva" de cand a murit tata, dar mama imi tinea sufletul si inima langa sufletul si inima ei si imi era cald si imi era moale si imi era "cuib" si nu m-am gandit ca va urma ce a urmat cand ea a disparut. Si atunci,la moartea mamei mele am amutit pe dinauntru si chiar si pe dinafara si nu mai stiu sa aleg si sa asez cuvinte, nici nu le mai gasesc de altfel, pentru ca toate mi se par atat de mici si seci si meschine...
Va plictisesc pe toti. Probabil ca nici nu este asta locul pentru asa ceva. Va ganditi si imi veti spune, desigur, ca toti trecem prin asta, ca timpul le vindeca pe toate, ca exista si momente mult mai grele si nenorociri mult mai mari. Cred ca stiu si eu, teoretic, toate astea dar nu as vrea sa le mai aud, nu imi mai explicati, va rog, cate stiti si cate le-ati trait si voi, pentru ca eu tot cred ca ..sau, mai bine zis SIMT ca, in cazul meu, totul a fost deosebit, mai...altfel, mai...mare si mai greu si mai mult si mai profund...Da, da...stiu ca si asta stiti, stiu ca stiti cum simt, stiu ca si voi ati simtit la fel in momente similare, ca stiti cum ma doare...De fapt nici nu doare, e numai asa, o prapastie, o deformare definitiva, o ..DA, asta e, o TRANSFORMARE fara intoarcere a tot ceea ce EU sunt si simt si mi se pare ca si a lumii si vietii din jur...Nimic nu este si stiu ca nu va mai fi cum era, ca si cum mama mea, cu ochii ei albastri si zambetul ei de o blandete incredibila si imposibila parca, emana lumina si bunatate si intelepciune si iubire care schimbau totul in jurul ei, in jurul nostru, asa cum facuse si tata, cu felul lui de a "sti" lucruri care ma uimeau- si continua sa ma uimeasca si acum, cand inteleg cat sunt de reale, permanent valabile si in acelasi timp atat de clare, simple si profunde- cu felul lui de a fi organizat, neobosit si ordonat, cu dorinta lui neostoita de a invata, de a afla, de a cunoaste, cu bunul lui simt- poate mai mare decat tot cel existent azi in lumea in care incercam sa traim- si cu smerenia si modestia nascute din bunatate, inteligenta si respectul pentru ceilalti, pentru viata, pentru orice fiinta si pentru orice fir de iarba, trifoi sau papadie..."Totul este frumos, trebuie doar sa inveti sa te uiti" imi spunea...si eu am incercat de atunci sa "ma uit"si sa "fiu atenta" la orice umbra si orice fir de lumina. De la el, de la tatal meu am invatat. Si este cel mai important lucru pe care l-am invatat vreodata.

As fi vrut sa scriu. Si eu ca si multi altii. Poate despre ei, despre parintii mei, fara de care viata mea nu ar fi fost, fara de care, sunt absolut sigura, omenirea ar fi fost mai saraca.
As fi vrut sa scriu poate despre viata, asa cum mi-au aratat-o ei, asa cum am invatat de la ei sa o "vad" si sa o "simt", despre sufletul...lumii si despre Dumnezeu- Adevarul Absolut, Smerenia si IUbirea neconditionate. As fi vrut sa mai scriu despre plans poate si despre cum durerea ne duce in lumina. Sau poate doar depre lumi stranii, cu doi Sori si nopti cu Luni nestiute. Despre pasari cu ciocuri de fier si despre oceane adanci, misterioase si ademenitoare. Sau poate despre case cu ziduri albe si trandafiri galbeni, despre un pisoi negru parasit si un caine-pui pierdut, despre iubirile care mor si prieteniile care se sterg, despre vanturile care gonesc ploaia si ploile nebune de vara, despre soarele stramb al toamnelor si despre zapezi neincepute. Sau poate despre identitatea infinita a existentei si despre infinitele Universuri ale unei Vesnicii ce se.... sfarseste incet...Despre ...cate si mai cate as fi vrut sa scriu, mi-ar fi placut sa scriu. Dar nu reusesc. Nici sa spun nimic nu mai stiu...Asta desi, in mod ciudat simt ca TREBUIE sa scriu ceva, ca TREBUIE, e ca un fel de graba si urgenta si panica...TREBUIE...si totul ramane aici. Am amutit. Moartea mamei mele m-a amutit.
Am scris inainte, ca si atatia altii ceva poezii, ganduri si cateva povestioare...nimic complicat, nimic cu pretentii, nimic "la ordinea zilei"....de fapt nici nu ma intereseaza "ordinea zilei", nimic din ea nu ramane, nimic nu conteaza pentru ca ..."trecatoarele" nu sunt "lumina". Toate se risipesc si se modifica si ne dor sau le pierdem sau se uratesc sau se invechesc sau se consuma sau NE consuma sau ne parasesc. Si ne dau suferinta si chin si durere si tristete. Avem de trait o clipa. O CLIPA. AVEM DE TRAIT O CLIPA! De ce ne-am pierde in lucruri care oricum, intr-un fel sau altul, mor ! Exista doar ceva care ramane, care e vesnic- sufletul, spiritul, demonii fiecaruia din noi. Cu cat ne departam de durerea si suferinta produsa de cele ce "trec" si ne apropiem de ceea ce ramane, de vesnicie, de Absolut, de DUmnezeu, cu atat ne va fi mai usor si mai lumina si mai bland. Si asa vrem sa ne fie in ..clipa asta pe care o avem. Eu asa incerc. Pentru ca asa am inteles. Pentru ca asa au trait si ei, mama mea si tatal meu. Cu trupul in ore si zile si ani, si - chiar daca nici nu stiau de ce - cu sufletul in lumina. Si eu STIU si SIMT ca acolo sunt si acum. In Lumina. Amandoi. Impreuna. Dumnezeu sa ii odihneasca.
SI tu, cel ce citesti, sa ma ierti pentru tristeti.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


*** - de maan la: 19/07/2010 14:38:15
Va plictisesc pe toti

nu-i vorba de asta.
ci de faptul ca mai tarziu vei probabil regreta ca ti-ai strigat durerea-n piata publica.

condoleante.
#559498 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de lafemme la: 19/07/2010 15:15:18
daca te-ai simtit macar cu 1% mai bine, mai linistita dupa ce ai scris randurile astea, atunci imi pare bine ca ai facut-o.
#559508 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 19/07/2010 17:30:59
Frumosi parinti ai avut! Acum sunt ingerii tai pazitori si te vor veghea clipa de clipa, crede-ma!
#559519 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu ai amutit deloc - de henrietta la: 19/07/2010 21:41:37
Ai incredere in tine.Nu ai amutit deloc.Sau poate ai inceput sa-ti revii,fiindca ai scris foarte frumos si un suflet care foloseste atat de frumos si util literele,sigur are inca multe de spus.Te ajutam si noi...aici...tu doar continua asa cum sti.Litere vorbesc foarte bine,in locul tau.
#559549 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dumnezeu - de GloriaVictis la: 20/07/2010 08:28:08
sa-i odihneasca...
#559580 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: