-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

LA CE BUN UN TITLU?


de alex porc la: 27/10/2004 12:08:00
modificat la: 28/10/2004 21:55:04
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
M-am trezit într-o dimineaţă, după o noapte cu somn agitat şi, fără a sta prea mult pe gânduri, am mers pe terenul de atletism să alerg puţin. Sau: „după o noapte cu somn agitat, o gânganie îngrozitoare se trezi transformată în autorul rândurilor de faţă", citând pseudocitatul lui Cărtărescu din „Metamorfoza" lui Kafka. Fiindcă tot veni vorba de Cărtărescu..... adică nu, toate la timpul lor. Da, am mers să alerg, căci eram încă sportiv, să zic aşa, mai exact eram în perioada de declin din punct de vedere sportiv, în sensul că rareori mai mergeam la o „mişcare”. Iar în plus ţigara era ţigară şi băutura băutură, adică aveau un loc bine determinat în viaţa mea. Nu că acum nu ar mai avea. Mai fac mişcare şi acum, însă mai rar, adică sunt în perioada de declin a declinului.
Întorcându-mă de pe teren, evident gâfâind, a urmat un duş cu apă caldă (se mai întâmplă uneori să avem şi apă caldă), un mic mic dejun, condimentat cu aluzii transparente şi chiar răutăcioase ale tatălui meu la adresa situaţiei mele şcolare precare, iar apoi aţă în camera mea să iau un prim contact cu Cărtărescu. De ce atunci când o femeie îţi spune că ai imaginaţie bogată, indiferent de situaţie, primul lucru care îţi vine în minte e respectiva donnă, goală precum ziua morţii tale? Sau a naşterii. Nu ştiu, dar nici nu cred să aibă vreo legătură cu povestirea de faţă. Nimic nu are legătură cu nimic altceva, după cum toate au legătură cu toate, aşa că nu mai e nimic de zis despre asta. După lectura primelor două povestiri din „Nostalgia" lui C., m-am oprit, nu că m-ar fi lăsat rece, nu, dimpotrivă, eram foarte entuziasmat de cele citite şi mă simţeam plin de energie de toate felurile. Simţeam nevoia să mai alerg puţin, ceea ce am şi făcut, prin casă, după căţelul meu (îi place la nebunie să-l fugăreşti, sau cel puţin aşa dă impresia), iar pe deasupra, ca să-l citez pe Ionescu, „parcă mi se umpluseră de energie nu ştiu ce rezervoare ale spiritului". M-am întors în camera marcat fiind încă de proaspăta lectură cărtăresciană; şi când mă gândesc că până cu câteva zile înainte nici nu auzisem de el! Nu ştiu dacă am să-i pot mulţumi vreodată cum se cuvine celei ce mă sfătuise să-l citesc. Poate nici nu contează asta. Mi-am pus căştile pe urechi, o casetă cu Tom Waits în casetofon şi o ţigară între buze sau, cu alte cuvinte, în gură, şi am şi aprins-o. În legătură cu fumatul, vreau să explic ceva. Zice-se, fumatul dăunează sănătăţii, ceea ce e adevărat, însă doar în parte. Inspirând aer în plămânii noştri ajung oxigen, azot, în cantităţi mai mici alte gaze şi, bineînţeles, impurităţi. Iar de expirat expirăm dioxid de carbon care conţine, evident, şi oxigen. Adică azotul rămâne în organism, fiind deci folositor proceselor interne. Când inspirăm fum de ţigară, datorită oxigenului consumat pentru ardere, inspirăm o cantitate mai mare de azot în comparaţie cu oxigenul decât de obicei şi expirăm tot dioxid de carbon. Cu alte cuvinte, fumatul ne procură mai mult azot, azot de care organismul nostru are atâta nevoie. Dacă ţigara nu ar conţine nicotină şi dacă azotul în exces nu ar provoca reacţii secundare din partea organismului, s-ar putea zice că fumatul e sănătos. Dar nu e aşa, astfel încât nu am demonstrat nimic. Cu ţigara aprinsă şi cu căştile pe urechi, totul era aproape perfect, spun „aproape" fiindcă totuşi parcă lipsea ceva, şi acel ceva nu a întârziat să apară: îmi răsunau în urechi ciudatele vocalize ale lui Tom Waits de pe "Shore Leave" (şi cu ocazia asta i-am făcut puţină reclamă şi lui Tom, din pură simpatie; nu primesc nimic pentru asta, şi de fapt Tom nici nu mă cunoaşte, dar sunt convins că de ar şti că exist şi-ar dori să mă cunoască; nu pot să-l condamn pentru asta), când am făcut o mare descoperire. Am văzut, deşi camera era plină de fum (eram deja la a patra sau a cincea ţigară „Carpaţi" dintr-un pachet pe care-l purtasem o zi întreagă într-un buzunar de pe fundul pantalonilor, din care cauză ţigările se mulaseră după formele mele, căpătând un aspect interesant, căci da, spunând lucrurilor pe nume, e interesant să vezi ţigări curbate şi gândul să-ţi zboare la bătrâni, tânăr fiind), că fumul care se degaja direct din ţigară avea altă culoare decât fumul pe care-l expiram eu. Fumul trecut prin plămâni are o culoare mai spălăcită, dacă se poate spune aşa ceva despre fum, decât fumul virgin al ţigării. Eram foarte fericit, căci mi se confirma o bănuială mai veche: omul denaturează, urâţeşte orice vine în contact cu el. Fumul „denaturat" are o culoare gri fadă, pe când fumul nefiltrat e albastru plăcut. Nu e sigur că omul denaturează, căci poate fumul trecut prin plămâni e mai frumos decât fumul virgin, iar eu nu am simţ estetic, ceea ce dealtfel e foarte posibil, chiar probabil, iar în plus de multe ori se poate ca prin combinarea a două lucruri estetice să rezulte ceva înfiorător de inestetic, ceea ce poate că se întâmplă şi în cazul întâlnirii dintre plămânul uman şi fumul de ţigară. Poate că e vorba chiar de un egoism al plămânului, care reţine frumosul din fumul de ţigară, lăsând să treacă doar partea rebutată. Da, s-ar putea ca şi plămânii să trăiască ridicola angoasă a căutării fericirii. În acest caz, ar trebui să se spună că fumatul dăunează sănătăţii estetice a mediului înconjurător. De fapt ar trebui ca omul să înfrumuseţeze totul, să înnobileze prin prezenţă, căci zic unii că omul e de natură divină. Ce să zic, o fi. Şi există şi o estetică a urâtului, ceea ce e un mare noroc, zic eu. Poate greşesc. De ce nu?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...