-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Camera Verde (2)


de diana vlase la: 18/08/2010 21:16:02
rezumat: Piesa de teatru pentru Adolescenti
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Eminovici: “Sunt un om nefericit. (Pauza) Voua nu vi se pare amuzant? De ce, ati vrea sa intrebati, sa ni se para amuzant? Pentru ca v-o spun in fata. Sunt nefericit! Si, spunandu-v-o in fata, va responsabilizez. Deveniti, fara sa constientizati, responsabili de nefericirea mea si raspunzatori de fericirea mea, cum este firesc. Iar din clipa in care v-am spus, pentru a treia oara, “Sunt nefericit!!!”, s-a zis cu voi! Asa ca, va mai intreb inca o data. Nu vi se pare amuzant? Mie da. Parca déjà incep sa ma simt mai bine. (Pauza) Ce loterie cu prognostic nefavorabil. Pe cine incerc sa pacalesc? Nu in voi - nu va flatati aiurea – ci in mine sta alegerea de a fi sau nu fericit. Alegerea, sper ca s-a retinut…”
Ada: Auzi, poetule! Esti sigur ca vrei sa le vinzi rahatu’ asta cu nefericirea fericirii e fericirea insasi? Celalt moment chiar imi placea!
Eminovici: Serios?
Ada: Serios. Si nu, asta nu inseamna ca ma dau la tine.
Intra coordonatorul si secretara. Secretara le face din mana.
Coordonatorul: Ceva de groaza! Asa ghinion n-am mai avut de cand am deschis canalul ala de moda in Madrid.
Secretara: Ceva de groaza?
Coordonatorul: Au cazut doua aparate, au strivit – strivit la propriu – un om… si un copil!
Katty: Si un copil?
Secretara: Vai? In ce tara? Tot in Haiti?
Coordonatorul: Pe platou! Acum liniste! Cand vorbesc eu…
Secretara: El!
Coordonatorul: Voi nu vorbiti! Asa… Doamne, Doamne ce tragedie! (si-a revenit) Ideea e ca se mai intarzie show-ul cu NISTE minute. Nu as sti sa va spun cu exactitate.
Secretara: (recita ca pe o poezie) Tot ce trebuie sa stiti este ca nu aveti voie, sub nici o forma, pentru nimic in lume, sa iesiti de aici. Sunt paparazzi, este politie, sunt fanii.
Coordonatorul: Daca iesiti, va iesi haos. Iar eu nu iau asupra mea o responsabilitate ca asta, pentru nimic in lume. Mai bine va omor cu mana mea. Va strangulez. Cu mainile mele. Acestea. Nu iesiti!!! Trebuie sa plec. (iese)
Secretara vrea sa se aseze pe un scaun. Intra coordonatorul. O priveste furios. Ies amandoi, repede.
Katty: Si un copil…
Betty: Este ingrozitor…
Ada: Hai lasa, Angelina, copiii in pace. Cum ii explici unui copil negru ca baiatu de peste strada, cu ochii migdalati, cu parul stralucitor, mirosind a orez and shit, e fratele lui?
(aparte Lupu si Gargararita)
Lupu: Despre ce vorbim aici?
Gargarita: Nimeni nu stie…
Ada: Sau ca, desi esti un somalez care abia s-a vindecat dupa o boala rara, ii zici “mama” celei mai frumoase femei din lume. Fazele astea lasa copiii confuzi. Unde sunt cei de la Drepturile Copilului cand ai nevoie de ei?
Betty: Si uite de-asta se zvoneste ca esti… cucu! Eu sunt la rand. Este toata lumea pregatita?
Toti: Da! Cla clo cla clo…
Betty: ”Cand eram mica, tata m-a intrebat ce mi-as dori, ca sa fiu fericita. Iar eu i-am raspuns ca mi-as dori in cal. Alb. Un cal cu care sa ma plimb toata ziua, printre vaile si dealuri astea. Un cal puternic si frumos cu care sa ma inteleg din priviri. Stiti ce am visat eu, intotdeauna? Ca voi avea un cal atat de… calul meu… incat el ma va ajuta, intr-o zi, sa-l salvez pe cel ce-mi va devein sot.”
Lupu: Nu te uita la mine. Eu nu ma asez la casa mea pana cand nu verific toata plaja de…
Gargarita: “SHShhhh!”
Betty: “Insa nu am primit niciodata un cal adevarat. Nu as fi avut unde sa-l tin. Tata a incercat sa suplineasca visul meu cu zeci de cai. Din lemn, din table, din plastic, mici, mijlocii, mari, albi, patati, negri, cu picioarele mobile, fara… Insa un cal alb, viu, care freamata, cu care sa-mi salvez iubitul, n-am primit… Imi dau toata nefericirea pentru un cal.”
Gargarita: Suficient!
Betty: Era finalul…
Gargarita: Timpul este limitat. Acum este randul meu. Ar fi neplacut sa vina coordonatorul isteric chiar acum, nu?
Intra coordonatorul.
Coordonatorul: (este transpirat si arata de parca ar fi alergat) Duuumnezeule! Ce situatie. Ce situatie. Rezolvabila, vreau sa…spun.
Intra secretara, arata impecabil.
Secretara: Domnule coordonator, nu aratati prea bine. Ce ati facut in cele cateva minute, cat am mers sa imi reimprospatez machiajul?
Coordonatorul: M-am luptat cu flacarile. Am insfacat un stingator de pe perete si mi-am facut treaba de barbat.
Secretara: Si, s-au stins?
Coordonatorul: In totalitate! Acum, daca imi permiti… (se adreseaza concurentilor) Situatia este rezolvabila. Insa nu chiar acum. In cateva clipe vin sa va iau. Of, dragii mei, as vrea sa va iau pe toti, insa trebuie sa va iau pe rand. Si, sa nu ne certam. O sa va iau pe rand in functie de hartia pe care am lasa-o la voi.
Gargarita: Kitty, Eminovici, Betty, Eu, Ada si Lupu. Daca n-am uitat pe nimeni si daca mai dureaza, am vrea sa ne lasati sa repetam. Multumim.
Coordonatorul: (cu un zambet larg) Cu mare placere. Mare placere, va zic. Ma bucur sa vad tineri, tineri constiinciosi, tineri muncitori, tineri…
Lupu: Sunteti un om important…
Betty: Nu aveti nimic important de facut la scena?
Coordonatorul: Copii exceptionali sunteti. Fug, revin cu vesti, acum trebuie sa plec. Insa revin, dupa cum, se pare ca spuneam. (secretarei) Sa-i lasam sa repete. Dragii de ei! (iese)
Secretara: Imi amintesc, cand eram tanara, ca voi! Poate nu mai mult de douazeci si ceva de ani. Lucram intr-o televiziune, ca asistenta unui coordonator idiot care nici nu stia cum ma cheama. Dar imi placeau concurentii. Mereu tineri. Mereu plini de speranta. Mi-ar fi placut sa concurez si eu, insa nu am crezut niciodata despre mine ca am talent. Dar, uneori ma incearca o pofta de a fi pe scena, de a fi impartita in zeci de bucati, sub ochii atenti ai oamenilor…
Toti copiii o fixeaza cu priviri furioase.
Secretara: (realizeaza ca a intrecut masura) Trebuie sa plec, nu? Da. Trebuie cu siguranta sa plec. Am plecat.
Gargarita: Sa incercam sa ne concentram. Gata. AAAtentie!
Toti: Ucicici Ucicici ucicici…
Gargarita: “Ma duc la Paris! Asta e statementul meu. Sau cum se spune in pariziana, “merde!” Merg la Paris pentru ca ma simt romantica. Poate ca nu par, poate, insa ma simt romantic..a. Si pentru ca am o matusa acolo care mi-a promis ca ma gazduieste o saptamana, poate doua, pana imi gasesc un rost. Pentru ca orice om trebuie sa aiba un rost. Un “quelque chose” motiv pentru care a fost lasat pe lume. Iar eu, cand aud muzica frantuzeasca, ma topesc in sinea mea. Asa ca mi-am zis, daca rostul meu se ascunde pe undeva, Paris este locul. Ma visez plimbandu-ma pe stradutele inguste – trebuie sa fie inguste stradutele, nu?-, vai, o sa fiu fericita ca un trandafir inflorit!”
Kitty: Puteam sa jur ca esti cactus… inflorit!
Gargarita: Frumos! V-am executat, ca sa dam cartile pe fata. V-am nimicit!
(nimeni nu spune nimic)
Gargarita: Sa stiti ca si eu, ca oricare artist, apreciez aplauzele.
(Betty o aplauda)
Betty: Ai fost foarte bune.
Gargarita: Multumesc!
Betty: Dar nu cea mai buna…
Gargarita: (zambeste) Invidii…
Eminovici: (Adei) Ma gandeam ca s-ar putea sa nu refuzi, desi s-ar putea sa accepti, privind situatia ca pe-un experiment. Insa, ma gandeam ca, dupa ce iesim de aici…
Ada: Te dai la mine?
Eminovici: Daca tu vrei sa folosesti cuvintele alea… Vorbele mele sunt, poate, mai catifelate, mai sensibile, mai calde. O caldura pe care o vad si in ochii tai, nu are sens sa negi…
Ada: Nu o mai face!
Eminovici: Poftim?
Ada: Nu o mai face!
Eminovici: Ce sa nu mai fac?
Ada: Treaba asta cu galantul trabantul. Nu-mi place.
Eminovici: Ce nepoliticos. Si, de ce, ma rog?
Ada: Pentru ca… nu esti din secolul asta. Cu mustata aia si cu papion.
Eminovici: Iti plac oamenii insesnibili?
Ada: Nu!
Eminovici: Necioplitii?
Ada: Nu!
Eminovici: Fanfaronii?
Ada: Ce? Nu! Nici macar nu stiu ce inseamna fanfaron! Inceteaza!
Eminovici: Este randul tau, la repetitie, daca…
Ada: Multumesc. Nu stiu sa fac reverente si, sincer, mai bine invat sa mulg o vaca decat sa invat sa fac ceva ce stiu ca ti-ar placea tie (zambeste).
Eminovici: Inteleg.
Ada: Gata? “La inceputul lumii era un singur crez, in care credeau toti oamenii, inainte de a deveni oameni. “Cred in mine”. Cred in puterea mea. In forta cu care pot sa rad, in intensitatea cu care pot sa sufar. Cred in auzul meu. In vibratiile in ritm de tango ale sufletului meu. Cred ceea ce vad. Culorile fantastice ale celei mai frumoase opera de arta, natura. Da! Cred in verdele copacilor! Cred in ceea ce degetele mele simt. Catifelat, ud, fierbinte, cred, cred, cred. Cred in mirosul de primavera, de pamant negru si ud, cred in miile de parfumuri care mi-au tatuat flori vii in suflet. Cred in mine. Cred in ceea ce simt. Si-mi simt credinta. Iar acesta este singurul crez pe care il cred. “
Lupu: Cata adancime…
Eminovici: As spune ca aveti dreptate. Sunt in respectivul text cateva intrebari, dar si cateva adevaruri de care nu ar trebui sa ne fie frica.
Betty: Sigur, acum, daca stim ca nu trebuie sa ne fie frica, suntem mult mai fericiti. Poti sa te cari? Te rog?
(Eminovici se indeparteaza, Betty si Lupu sunt pusi intr-o situatie dificila)
Lupu: Betty…
Betty: Lupu…
Lupu: Betty?
Betty: Lupu?
Lupu: Betty???
Betty: Lupu???
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...