Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

CUM MI-AM ÎNCEPUT METAMORFOZA


de alex porc la: 29/10/2004 12:16:00
modificat la: 04/11/2004 21:57:54
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Când mi-am dat seama pentru prima dată că exist, mi-am observat şi trupul cu atenţie, tot pentru prima dată. Eram, şi sunt şi acum, doar proporţiile s-au schimbat, o bucată de carne destul de ciudată, învelită, ca să zic aşa, în ceva cornos şi foarte tare, care am aflat mai târziu că se numeşte carapace. Carapacea asta a mea are nici mai mult nici mai puţin decât şase orificii, destinate să-mi scot prin ele la soare peninsulele sau, dacă vreţi, extremităţile bucăţii mele de carne. Nu ştiu nici acum dacă şi carapacea face parte din mine, sau mi-a fost dată doar să-mi servească drept casă sau ascunziş. În ea dorm, în ea mă ascund când sunt în pericol şi în ea stau uneori fără să fac nimic altceva decât să mă gândesc la cea de la care am aflat ce sunt, adică o broască ţestoasă. Bineînţeles, nu acesta e singurul motiv pentru care atât de des mă gândesc la ea. O invidiez fiindcă ea e frumoasă: are o blăniţă maroniu-închis, mătăsoasă, spre deosebire de pielea mea solzoasă; are o codiţă stufoasă pe care şi-o ţine tot timpul ridicată, sau poate nu şi-o ţine ea astfel, ci asta e poziţia ei normală, iar eu am doar un biet ciot solzos de broască ţestoasă; ea se mişcă foarte repede pe pământ, iar în plus se poate căţăra şi în copaci, unde şi stă mai mereu, pe când eu ştie toată lumea ce viteză uriaşă am când mă deplasez pe sol; ea e veveriţă, eu broască ţestoasă. Am şi eu, totuşi, un atu: în apă sunt un adevărat artist. Mă gândesc la ea însă în primul rând fiindcă o iubesc; de fapt ce s-o fi înţelegând prin asta? Nu ştiu ce înseamnă, dar ştiu că o iubesc. E de mirare totuşi, având în vedere că doar de câteva ori am întâlnit-o şi am stat de vorbă, ceea ce e normal, căci în timp ce ea aleargă prin copaci, eu mă târăsc pe pământ sau hălăduiesc pe sub ape. E şi foarte, cum să spun, inteligentă, de la ea am aflat multe lucruri despre animale, dar ce mi-a plăcut cel mai mult din tot ce mi-a spus prietena mea veveriţa a fost că rinocerii sunt cele mai proaste animale, fiindcă asta mă ducea la concluzia că broaştele ţestoase, al căror reprezentant mă aflu, nu sunt mai proaste decât rinocerii. Ea mi-a explicat folosind noţiunea de coeficient de inteligenţă. Cred că un coeficient mai scăzut de inteligenţă înseamnă că eşti mai prost. I-am spus că o iubesc, dar a râs de mine; e şi normal, ce altceva poţi face când o broască ţestoasă îţi spune că te iubeşte?
M-am gândit că poate ar fi fost mai bine să fi fost broască râioasă, dar până la urmă mi-am dat seama că orice animal are şi avantaje şi dezavantaje faţă de un alt animal. Aşa că i-am cerut veveriţei mele, îi spun „veveriţa mea" doar aşa, să mă simt mai bine, să se transforme în broască ţestoasă, dar ea nici nu a vrut să audă. Acum sunt hotărât să mă transform eu în veveriţă, sau în veveriţ, cum s-ar putea spune. Chiar am făcut unele progrese: au început să-mi crească nişte urechi, mi s-a lungit puţin coada şi începe să-mi crească păr. Dar cel mai important pas e că orificiile carapacei s-au lărgit şi, perseverând, voi scăpa de carapace şi mă voi urca în primul copac care îmi va ieşi în cale. Nu pot scăpa, însă, de ceea ce aş putea numi „robia apei"; în fiecare zi trebuie să stau în apă cel puţin câteva ore. Dar asta se poate rezolva cumva, sunt sigur. Până să ajung însă un veveriţ adevărat mai am de parcurs cale lungă, iar momentan nici naţiunea broaştelor ţestoase, nici cea a veveriţelor, nu mă recunosc ca fiind unul de-al lor. Ceea ce e mai grav e că nici ea nu mă recunoaşte, iar inima mea ţestoasă trece prin toate chinurile posibile. Poate că am greşit hotărându-mi transformarea, dar se spune că a greşi e ţestoseşte. Parcă e prima greşeală din viaţa mea? Dar adevărul crud, care mă striveşte chiar la adăpostul carapacei, e că eu mă târăsc în continuare, în vreme ce ea zburdă. Chiar gânduri mai negre, oarecum, mă încearcă uneori, cum ar fi cel al sinuciderii; asta o fi din pricină că sunt mai aproape de pământ decât majoritatea animalelor sau, cum să spun, sunt mai aproape de deznodământ. Însă nu mă pot îneca, şi altfel nu vreau să mor. Aşa că nu mai bine mă voi târî, la fel ca până acum? Da, se pare că viaţa mea, totuşi, nu s-a schimbat; nici nu ştiu de ce mă aşteptam să se schimbe. Viaţa îi schimbă pe oameni, se zice, dar despre ţestoase n-am auzit pe nimeni să spună aşa ceva.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...