-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Frustrarea şi barometrul de mentalitate


de Adrian Ciubotaru la: 30/10/2004 13:02:00
modificat la: 04/11/2004 22:10:16
taguri: Eseuri 
voteaza:
S-a încetãţenit ideea comună că un om frustrat este un om incapabil. A califica pe cineva drept frustrat inseamnă a-l descalifica , iar cine este catalogat astfel nu mai poate legitima nici o idee, nici un impresie. Această percepţie comună nu ascunde doar predilecţia pentru o modă culturală, ci poate constitui un semnal de recunoaştere a unei mentalităţi. Cazurile evidenţiate in Occident când copiii, apostrofaţi fizic de părinţi replicau precoce:' De ce mă bati, vrei sa ajung un frustrat?', ce vor deveni si la noi curente, semnificate in mod pertinent pot spune mai mult decât un simplu abuz sau un simplu alint infantil. O teorie (freudiană) care prin anumite mijloace de popularizare a ajuns o modã nu a cãpãtat din îintâmplare caracteristica unei coordonate a simţului comun.

Aşadar, ce este frustrarea? o stare de fapt, un răspuns, expresia unei neputinţe?
Sociologic vorbind, frustrarea este o notă a omului ce trăieste printre alţii. Eliberarea de aceasta constantă presupune posibilitatea de a ne manifesta toate pulsiunile si impulsurile interioare, fapt utopic, de vreme ce trăim intr-o anume comunitate, de vreme ce libertatea mea se opreste la graniţele libertăţii celuilalt, de vreme ce există un tampon intersubiectiv. Consecinţa acestui tampon ar fi un cap de pod pe care fiecare îl prezentãm (ofensiv de cele mai multe ori) pentru a ne delimita spaţiul simbolic de putere in care ne mişcãm. Dintr-un punct de vedere hegelian (si nu numai), prima privire pe care Celălalt ne-o aruncã ar crea o stare de tensiune ce nu este incă polarizată axiologic. Dacã avem un Eu şi un Tu inseamnă că va apare si un al treilea, un El ce s-ar traduce prin încunurarea primilor doi de a transforma tensiunea primordială intr-un motor evolutiv.
Aş dori să prezint un silogism simplu in chip de argument:
1.Frustrarea este consecinţa incapacitătii de realizare a unei dorinţe.
2.Totdeauna există si vor exista dorinţe neîmplinite.
3.Aşadar, întotdeana există un anumit grad de frustrare.
Ar rezulta că frustrarea este o constană a conditiei umane, că ar fi ceva inerent structurii umane. Conjectura pe care doresc sã o dezvolt este că frustrarea este gradul incompletitudinii noastre.
Tensiunea psihică arată că în noi înşine există ceva ce nu este manifestat (actualizat ), căci atâta timp cât suntem în viaţă rămâne ceva în noi ce nu este scos la lumină, un rest neactualizat ce îşi cere dreptul la fiinţă, la exprimare in mod continuu. Acest rest ce nu transpare este un secret ce instituie o distanţă intersubiectivă, secret ce apare in urma unei autocenzuri, in urma refuzului de a actualiza o pulsiune. Cum intr-un spatiu comunitar autocenzura este modalitate de a conveţui ar rezulta de aici permanenţa tensiunii si permanenţa secretului.
S-ar putea risca si o taxonomie pe baza acestor argumente. Ar exista:
1. frustrare ontologică: dorinţa de a fi totul pentru tot.
2. frustrare gnoseologică: dorinţa de a sti totul despre tot.
3. frustrare erotică: dorinţa de a iubi tot in mod total.
Dupa ce am constatat norocul incompletitudinii condiţiei umane si omniprezenţa tensiunii putem mai uşor a accepta o eventualã semnificare pozitivă a frustrării vazută, printe altele, ca un motor al personalităţii. Acceptarea frustrării infantile unui criminal in serie si a copilăriei nefericite a unui artist este, în sine, un fapt ce ţine de o moda culturalã. Tensiunii in care ne aruncă apariţia unui Celuilalt nu poate fi polarizată axiologic, căci nu frustrarea este bună sau rea, ci decizia persoanei faţă de acestã stare poate fi categorisită moral, semnificarea unei situaţii oferind semnul acestei situaţii, iar, teoretic vorbind, aceeaşi frustrare filtrată diferit produce efecte diferite. (Un complex de vină se poate materializa într-o sinucidere sau într-o mână de ajutor dată cuiva)
Nerespectând anumite standarde bibliografice se poate spune că frustrarea este un termen freudian ce presupune o delimitare între subiect si obiect, ce acordă credit modelului hidraulic al psihanalizei după care este organizat sistemul psihic uman (inconstient-constient) acceptat în mod negativ pe baza unor presupoziţii romantice (civilizaţia ca dezumanizatoare, socialul vazut drept un câmp al nedreptaţii etc.) în care principiul realităţii ar interveni ofensiv si castrant pentru a pune limită căutării hedoniste a omului. In măsura in care modernitatea ar fi un instrument procedural (Patapievici). modelul psihanalitic ar putea fi folosit în limite pertinente doar in măsura în care nu este investit ontologic, în cazul când nu devine mediul în care are loc interpretarea.
Aparent paradoxal, moda psihanalitică freudiană, lacaniană ş.a. prinde foarte bine într-o lume multiculturală, relativistă, politic corectă si post-modernă. Ne-am obisnuit deja sa vedem în spatele unor intenţii mobiluri ascunse (ce le decodificăm in voinţă de putere, căutarea placerii, interese personale, meschine de obicei etc), să valorizăm negativ frustrarea de vreme ce înţelegem libertatea in mod agresiv, de vreme ce simţim în mod acut teroarea spaţiului public, teroare ce s-ar trage din delegitimarea vietii noastre private si din scăderea capitalului social (Fukuyama). 'Iadul, sunt ceilalţi' este un motto profetic ce exprimă pierderea sensul metafizic, arhetipal al întâlnirii cu Celălalt. Celălalt nu mai este prijelul mântuirii mele (“Că unde sunt doi sau trei, adunati în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”), ci a devenit prijelul meu de hermeneutică suspicioasă şi cauza tensionalã ce mă frustrează obligându-mã la o autocenzură furibundă ce dezvoltă un infern personal având ca expresie exterioară o anumită blazare, iar ca mediu interior o disperare mută.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


adrian - de anisia la: 19/11/2004 15:32:22
ce faci cu cei care din lasitate, lipsa de incredere in sine si comoditate lasa frustrarea sa le dicteze hotararile si sa le dirijeze pasii intr-o directie opusa celei dorite?

cum îi faci pe acestia sa inteleaga cum ca si frustrarea nu e defapt altceva decat un sentiment ca multe altele si ca daca il lasa pe acest sentiment sa domine el îi va duce spre pierzanie, facand ca toate celelalte sentimente care pana atunci erau frumoase... sa fie neputincioase ?

cat de mare trebuie sa fie oglinda ce le-o pui in fata ochilor pentru a-si recunoaste durerea data de frustrarea ce a preluat controlul? sau pentru a se regasi, pur si simplu...

am cunoscut frustrarea pe propria piele. era de tip gnoseologica condimentata cu cea de al treilea tip. stii ce obositoare e combinatia? a fost o perioada durereoasa in viata mea. si a fost numai din vina mea. doar pentru ca am tacut. si asta este o dovada de lasitate, nu? deci frustrarea mea a fost rezultatul lasitatii mele. dupa ce am reusit sa-i dau de capat si sa o constientizez, frustrarea s-a transformat in regret. regret ce il port cu mine de mult, mult timp. regretul poarta pe bratul stang o bratara: este tristetea!

vezi cate implicatii se nasc?
#29230 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: