te provoaca sa gandesti
Vântul sufla puternic, agitându-se în toate părţile.
Gerul pictase flori de cristal pe geamurile aburite în spatele cărora domnea o linişte cumplită. Femeia îngenunchease la marginea patului, sărutând mâna cadaverică a mamei. Bătrâna trecuse în lumea celor drepţi cu două zile în urmă, iar fiica ei o veghease. Nici o lumânare nu călăuzea drumul bătrânei în lumea de dincolo, iar până la pensie mai erau aproape două săptămâni. Victoriţa ştia că nu o va putea ascunde atâta amar de vreme. Trebuia să ceară ajutorul vecinilor şi să anunţe autorităţile, dar înainte trebuia să aprindă o lumânare pentru mama. Se uită la ceas. Era puţin trecut de orele 16:00. E încă devreme, îşi zise încălţând ghetele jerpelite. Îmbrăcă două rânduri de haine, înfăşurând o basma de lână peste fesul găurit. Vântul o lovea în faţă, iar ea se sprijini să nu cadă. Bine că încălţase o pereche de ciorapi rupţi peste ghete. După un timp autobuzul opri în staţie. Ceilalţi călători se îndepărtau din preajma ei, dar acest lucru nu o mai supăra de mult. I se întamplase atât de des în ultimii doi ani încât îi înţelegea. Adevarul era că şi ea se suporta cu greu. Se născuse cu o malformaţie la picioare, acestea fiind mult prea scurte. Mama ei, cândva medic cardiolog, încercase în mod repetat să o ajute, dar eforturile ei fuseseră zadarnice. Tatăl le părăsise tocmai pentru acest handicap al ei, dar mai întâi încercase să-şi convingă soţia să abandoneze copilul. Mama o crescuse singură, suportând batjocura şi răutăţile celor din jur. Cât fusese copil oamenii o priviseră cu milă, ca adult însă, aceiaşi ochi o priveau cu scârbă. Dar se obişnuise. Acum Victoriţa primea pensie de la stat şi asta numai datorită eforturilor mamei. Cu pensia de handicapat şi cea a mamei nu reuşeau însă să supravieţuiască decent. De când bătrâna paralizase, jumătate din bani îi dădeau pe medicamente, iar cealălalta jumătate abia le ajungea să plătească dările către stat. Autobuzul opri în staţie, iar ea coborî încet, atentă la fiecare treaptă. Alunecuşul format îi îngreuna mersul, noroc însă că biserica era aproape. - Ce face maică'ta? o întrebă nea Ion de cum o văzu. Ea îl privi trist aşa cum îl privise de fiecare dată. - Doarme! izbuti să şoptească înecându-şi lacrimile. Se aşeză apoi pe una din treptele de la intrarea în biserică. Alături de ea zăcea o cutie goala de la o conservă. Erau patru cerşetori pe scările bisericii, unul mai amărât ca altul. Puţinii credincioşi de la acea ora târzie se opreau întrebandu-se ce şi cui să dea. - Nu ai venit de două zile, zise baba Maria întinzându-i un covrig. Cred că ţi-e foame. Victoriţa nu ar fi luat nimic de la baba Maria care îşi creştea nepoţii orfani împreună cu moşul ei, cerşind cu schimbul pe treptele bisericii. Azi însă îi era foarte foame. Muşca cu poftă din covrigul îngheţat . Uşile bisericii se închideau la venirea întunericului. Era prea târziu să se întoarcă acasă. Se ghemui într-un colţ mai ferit încercând să se încălzească. Aştepta să se lumineze de ziuă, să-i ceară preotului o lumânare şi să fugă acasă la mama. Când se trezi era cald. O femeie în halat alb apăsa butoanele unui aparat la care era conectată. - Repede! O pierdem! Victoriţa simţi o căldură puternică, năvălindu-i în sânge. Întinse mâna spre femeia în halat alb. - Te rog! O lumânare pentru mama! Femeia aprinse două lumânări. Una pentru mamă, cealălalta pentru fiică.
comentarii (4):
...........
- de
Mary
la: 06/11/2004 13:19:56
De ce asa trist, Ynees?... Spune-mi te rog ca este doar o poveste, neinspirata macar de ceva real....Poate doar de ginduri despre destine triste.
#27930
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
Trist, atat de trist incat mi-au dat lacrimile...
- de
cosmiK
la: 14/04/2006 19:23:18
mai ales ca ai rasolit amintiri, amintiri cam la fel de triste desi e mult mai cumplit destinul descris de tine decat cel al persoanei de care mi-a amintit si care a murit undeva departe de cei dragi in circumstante necunoscute dupa o lunga ratacire fara a i se aprinde o lumanare, caci era noapte tarzie si nimeni nu era pe peronul garii unde biata femeie cazuse sau poate se aruncase din tren de disperare ca propriul ei copil nu vroia sa o mai vada sau sa o simta-n preajma lui. Cel putin asa crede copilul care a ramas in urma ei si care traieste cu regretul ca nu a avut curajul si puterea de a-i marturisi cat de mult o iubea de fapt. Singurul gand care ii mai alina suferinta e doar acela ca era doar un copil, avea 12 ani cand s-a produs tragedia, si era influentat intr-o mare masura de altcineva care fara sa vrea (cel putin el asa crede) l-a indepartat de mama lui, facandu-l sa creada ca ea nu e capabila sa aiba grija de el si sa il protejeze.
Ce gandea mama, copilul nu stie, dar spera din tot sufletul ca l-a iertat.
cosmik
- de
Emma Brad
la: 08/09/2006 23:17:52
imi pare rau ca exista astfel de realitati triste.Povestea mea este inspirata partial din realalitatea de langa noi.Cele 2 femei din povestea mea nu erau rude ci doar vecine.Cea batrana a murit singura in casa desi avea 2 baieti cacora nu le-a pasat de soarta ei dar care au venit la impartirea averii (un ap de 2 cam) si chiar s-au dat in judecata unul pe celalalt. Cand a fost gasita de autoritati, se zice k mergeau gandacii pe ea.
Cea tanara se nascuse cu acel defect fizic descris de mine.Ea traieste dar... Imi pare sincer rau pentru tragedia descrisa de tine.Batranii spun k cei plecati in nefiinta isi iarta toti cunoscutii in cele 3 zile de priveghi in care sufletul lor mai sta printre muritori. cu drag Emma PS. scuze pt raspunsul intarziat dar foarte rar verific vechile texte si abia azi am vazut comentariul tau. Imi pare foarte rau
Mary
- de
Emma Brad
la: 08/09/2006 23:24:52
citeste si raspunsul pt cosmik.
scuze si tie drag Emma
|
![]() ![]() cautari recente
"adjective pentru substantivul sarbatoare"
"cuvinte cu inteles opus blanda" "Cum este corect:Lor insisi sau lor insile" "arian de romania" "campiei" "VALOAREA MORFOLOGICA A LUI apoi" "analiza verbului a deranja" "dialoguri intre cocor si toamna" "insusiri pentru cuvintul coroana stufoasa" "kindisea" "voicu dumitru" "la sanius de ion agarbiceanu" "dialog intre copil si stiuca" "analiza verbului a deranja" "epitet cu cuvintul bogatie" "spicele despre multumirea oamenilor" "într-unul" "a crede familia lexiala" "dare de seama" "lasat-o" "pahar rasturnat cu apa" "omonimul cuvantului blandete" "inotul" "vasile romanciuc poezie "inchinare"" "spicele" "rezidentiat in portugalia" "foarte draguta si chiar si sezlongul" "dialog intre iarna si primavara" "functia sintactica a cuvantului in apus" "uraturi de anul nou" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|