Imaterial...

Ca să uităm...
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm, ce credem că nu-i bine
Și de e rău, și lacrimă ne stoarce...
Nu o vărsăm..

Să ținem minte...
Ne dăm silința de-a reține tot,
Sau cel puțin dorim o fracțiune
Și insistăm - crezând că alții pot -
Să apelăm la rațiune...
Dar ne dezminte...

O amintire...
E un mister, de ”clip” incontrolabil
Din mii de aventuri, sau întâmplări banale.
Ce-i important, nu e indiscutabil;
Reții detalii mai puțin reale,
Nu-i retrăire...

Un vis...
E o dorință ce nu poți atinge,
Un ideal, de-a fi, sau material.
Dar e și-un șir de-imagini - că-i senin și ninge,
Sau întâlniri cu chipuri neștiute-n spațiu sideral -
Nimic precis...

O realitate...
Este puterea de-a te recunoaște
Plin de defecte - să te vezi, că ai.
Pe cei din jur- chiar ura de se naște -
Tu circumstanțe atenuante să le dai,
Este-o necesitate...

Surpriza...
E șocul tahicardic, ”flash” de adrenalină
Cu înțepături sternale și apnee scurtă.
Iar de-o creezi, faci clipa o visare fină;
Produci pupile fixe în extaz, derută...
Căci este miza...
02.06.2010