|
te provoaca sa gandesti
Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat
O poetă scria cândva, fără prea mare rafinament:
I'm nobody! Who are you? by Emily Dickinson I'm nobody! Who are you? Are you nobody, too? Then there's a pair of us — don't tell! They'd banish us, you know. How dreary to be somebody! How public, like a frog To tell your name the livelong day To an admiring bog! o varianta de traducere: Eu sunt un Nimeni! Dar Tu? Şi tu eşti un nimeni? Atunci suntem o pereche!- taci, nu mai zi! Ne-ar izgoni – mai ştii? Ce trist – să fii Cineva! Celebru – ca o broască – Să-ţi orăcăi numele toată ziulica Unui heleşteu plin de admiraţie! _____________________ Oare de cât rafinament avem nevoie ca să ne dăm seama ce-i vanitatea? Şi, este vanitate în ironie şi maliţie sau nu este?
comentarii (21):
iar cel care...
- de
monte_oro
la: 10/09/2010 08:46:36
cu rafinament, de buna seama... arata cu degetul... e de bon ton, nu?
#567486
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
***
- de
Intruder
la: 10/09/2010 10:12:13
care cafenea?
ale cui rafinamente, vanitati, orgolii? :)
asta doar el
- de
Astoniu
la: 10/09/2010 10:17:45
ar putea să ne spună, nu-i aşa?
ehei Intrudere,
- de
Astoniu
la: 10/09/2010 10:20:13
Ştii tu că astea-s doar vrăjeli... :)
Astoniu
- de
andre_
la: 10/09/2010 10:32:46
Modificat la: 10/09/2010 10:34:48
Traducerea lui They'd banish us, you know e putin off the mark.
E de fapt 'they would banish us, you know' ceea ce schimba ideea, nu? Adicatelea 'ne-ar interzice/izgonii'.
andre,
- de
Astoniu
la: 10/09/2010 10:54:44
ai dreptate. Vine de la "would". Voi modifica. Merci de observatie :)
Astoniu
- de
Homo Stultus
la: 10/09/2010 11:28:26
Gandul ca voi fi papa pentru o familie norocoasa de viermi, ma vindeca pe undeva de vanitate. (Nu in totalitate, microbul asta e foarte rezistent).
P.S. S-ar putea sa le dau teapa si sa cer sa fiu incinerat.
H. S.
- de
Astoniu
la: 10/09/2010 11:40:48
Subscriu la un "memento mori" perpetuu ca leac al vanităţii!
Cât despre P.S., îmi place hazul! :)
Astoniu
- de
Homo Stultus
la: 10/09/2010 11:51:05
Ironia este in regula daca o indrepti intai catre tine, pe urma catre ceilalti.
Deci, prima persoana de care fac misto sunt eu. Pentru ca merit.:) Nu? Despre malitiozitate nu stiu ce sa zic. Asta nu o vad in legatura cu vanitatea. Mai degraba cu invidia. Dansa ar presupune o oarecare rautate. Nu stiu daca e asa. Ironia are rol terapeutic. Malitiozitatea nu prea. (cel putin din punctul meu de vedere)
H. S.
- de
Astoniu
la: 10/09/2010 11:58:00
Cam aşa ar fi, deşi mie maliţia mi se pare a fi soră cu ironia. Iar distanţa nu-i decât de-un fulg de aripă... de harpie.
***
- de
nyx
la: 12/09/2010 08:14:25
Modificat la: 12/09/2010 08:37:18
Oare de cât rafinament avem nevoie ca să ne dăm seama ce-i vanitatea?Şi, este vanitate în ironie şi maliţie sau nu este?
:) toti oamenii inteligenti sunt orgoliosi. diferenta dintre ei este data de modul in care-si reprima vanitatea; in ultima instanta, de exprimarea acestei vanitati. modestia exagerata este o forma sublimata a orgoliului. autoironia e, in ochii mei, semn de inalta pretuire de sine. doar cine-a ajuns sa se cunoasca (deci,iubeasca) pe sine isi poate permite luxul sa se ia singur 'la misto'. as merge cu rationamentul asta pana acolo unde-as zice ca, de-ndata ce capeti constiinta de sine, e imposibil sa te mai iei in serios. fie si pentru ca atunci cand iti dai seama ca stii cate ceva, realizezi complet ca nu vei afla niciodata nimic. iar a face parada cu nimicul e atributul prostiei, nu al intelepciunii. ne ramane ironia, indreptata catre tot ce poate fi atins cu mintea umana, ca unic mod de raportare la lume. asta-ti da uneori iluzia controlului, care-ti mai topeste cateodata din angoasele existentiale. malitiozitatea si ironia sunt repede confundabile. acelasi mesaj e receptat ca o ironie de un interlocutor destept si drept malitiozitate de celalalt.
nyx,
- de
Astoniu
la: 12/09/2010 08:42:12
"ne ramane ironia, indreptata catre tot ce poate fi atins cu mintea umana, ca unic mod de raportare la lume."
Interesantă aserţiune, dar numai parţial. Dacă toată omenirea s-ar raporta astfel la lume şi viaţă, multe lucruri durabile nu s-ar mai construi niciodată. Şi dacă vei studia puţin psihologia, vei vedea că defapt sunt o mulţime de tipuri de raportare la lume. Nu există doar unul valabil. Aceea o credem doar noi, cei care ţinem la concepţiile noastre. Dar dacă vrei să citeşti despre cum am putea fi deschişi la alte păreri, mi-am dat şi eu cu părerea, ceva mai demult, la: http://www.cafeneaua.com/nodes/show/15324/despre-schimbarea-ideilor/1
nyx
- de
Homo Stultus
la: 12/09/2010 08:57:15
intre malitie si ironie ar fi totusi o diferenta. Macar aia din dictionar. :)
***
- de
nyx
la: 12/09/2010 09:07:28
Dacă toată omenirea s-ar raporta astfel la lume şi viaţă e absurd. de unde ai inteles ca as putea avea tupeul sa propun o formula universala de raportare la lume? (retorica, intrebarea!) Şi dacă vei studia puţin psihologia, :) noa, ma duc sa studiez putin. revin. cand oi putea sa fac fata acestei discutii.
Homo Stultus
- de
nyx
la: 12/09/2010 09:10:08
pi, dac-am zis ca-s lesene confundabile ...?
nyx
- de
Homo Stultus
la: 12/09/2010 09:11:28
Asta ziceam. Le desparte dictionarul in caz de incaierare. :) Una la I si una la M.
Homo Stultus
- de
nyx
la: 12/09/2010 09:28:48
uneori ai de-a face cu oameni carora le sunt necunoscute cuvinte uzuale. aia nu mai astepata dictionarul si poc una la gioale!:))
nyx,
- de
Astoniu
la: 12/09/2010 12:17:22
scri: "e absurd. de unde ai inteles ca as putea avea tupeul sa propun o formula universala de raportare la lume?" - nu cred că e vorba de vreun "tupeu". Şi ce mă face să cred că formularea : "ne ramane ironia, indreptata catre tot ce poate fi atins cu mintea umana, ca unic mod de raportare la lume" vine ca o concluzie la ceea ce ai spus anterior în câteva fraze? Poate acest ultimativ "ne rămâne". Să fi greşit eu interpretarea?
În schimb dacă ştiam că te deranjează formularea "Şi dacă vei studia puţin psihologia..." , atunci de bună seamă că foloseam impersonalul "dacă vom/se va studia...", dar n-am ştiut. Scuze. Acum am aflat. Şi sigur poţi face faţă oricărei discuţii, pentru că nu mulţimea cunoştinţelor şi nici măcar inteligenţa nu sunt criterii de alegere a interlocutorului. Cel puţin nu pentru mine. Totul porneşte de la atitudine... Merci oricum pentru comentarii. :)
***
- de
latu
la: 12/09/2010 19:53:19
Modificat la: 12/09/2010 19:54:49
Şi, este vanitate în ironie şi maliţie sau nu este?
Da. Adica este sau nu este. De obicei raspunsul corect e cel al interlocutorului. Nu-mi dau seama cata vanitate e in curiozitatea continuta de intrebare. De altfel, nici daca-i curiozitate, nu-mi dau seama.
***
- de
latu
la: 12/09/2010 20:04:42
as merge cu rationamentul asta pana acolo unde-as zice ca, de-ndata ce capeti constiinta de sine, e imposibil sa te mai iei in serios.
Neluandu-te-n serios, iei de fapt si ceea ce se intampla cu tine si in jurul tau, la fel de serios. ne ramane ironia, indreptata catre tot ce poate fi atins cu mintea umana, ca unic mod de raportare la lume. Corect. Ironia subliniaza, cristalizeaza, releva fatzete noi si totul pe un fond propice evolutiei. Odata pentru ca ironia e apanajul inteligentei si pe de alta parte, pentru ca ironizand, te confrunti cu ceea ce ironizezi, intr-un fel care deschide automat o a doua perspectiva, ceea ce in sine e deja un castig. A chema psihologia in ajutor e inutil: Ironia nu tine seama de sertare, sabloane, studii.
*
- de
Astoniu
la: 13/09/2010 22:59:29
Ironia e o armă cu două tăişuri. Nu întotdeauna o ştim mânui fără să ne rănim.
Se pare că totuşi atitudinea nu este luată în considerare. Un lucru aparent minor, care răstoarnă carul mare. Miriadele babiloniei limbajului nu duc decât la o sofistică ieftină, care se anulează reciproc. Orice gând are la rădăcină o atitudine, aşa cum orice drum începe cu primul pas. Iar psihologia (psyche - suflet; logos - discurs, vorbire) înţeleasă ca o încartiruire în sertare, şabloane şi studii, nu mai e psihologie. Viaţa sufletului nu poate fi circumscrisă nici unui şablon. Şi totuşi vorbim despre ea... Deci, totuşi ... totul pleacă de la atitudine. Repet. Atitudinea de dincolo de cuvinte...
|
 loading... |
