Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poveste de dragoste cu Maria


de Ana Lavinia la: 24/09/2010 23:16:42
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Diminetile mele sunt infricosatoare si innegrite de gandurile suicidale care imi ingheata sufletul ca un crivat nemilos. Nu, nu sunt un barbat nebun. Sunt doar un barbat nefericit. Sunt ca o conserva goala, inutil si inert. Nefericirea ma doare pana la ultima celula si o simt cum imi alearga cu cruzime in vine cautand drumul spre inima, sa o axfixieze, sa o opreasca din ticaitul ei vital.



Din cand in cand, imi amintesc cum o iubesc pe Maria. Cum am pierdut-o. Cum nu pot s-o uit. Si atunci totul doare mai tare si dorinta de a ma sfarsi atunci, pe loc, devine cea mai puternica simtire ce mi-a izvorat vreodata din suflet. Se spune ca iubirea ne face mai buni, mai senini, mai impacati cu noi. Pe mine iubirea m-a facut sa ma urasc, sa ma detest, sa nu ma mai vreau pe lumea asta. Sunt un neputincios, o eroare in randuiala umana si astept cu interes sa dispar.



Anul trecut eram Cristian, un barbat frumos si un afacerist de succes. Credeam ca am lumea la picioare, ca nimic nu imi poate sta in cale. Tot ce aveam, venise cumva de la sine. Pentru nimic nu ma ostenisem vreun pic. Vroiam, luam. Acesta era algoritmul vietii mele. Nu iubisem niciodata o femeie. Treceam printre ele si prin ele ca trecatorul grabit pe Calea Victoriei. Interactiunea era trecatoare si neinteresanta. Nu le luam in seama, erau insignifiante pentru mine. Simple accesorii. Asa cum eticheta unui eveniment te obliga sa porti o anumita tinuta, tot asa imi alegeam eu femeile, in functie de imprejurare si de dispozitie. Cele inteligente ma insoteau la receptii elegante, cele frumoase ma insoteau in dormitor. Cele inteligente ma faceau sa par lipsit de superficialitate in lumea buna, cu cele frumoase eliminam haosul hormonal.



Si mai era Maria. Maria a fost episodul pilot al seriei de drame care a urmat. Maria s-a indragostit de mine, ca toate celelalte, de altfel. Era cumva diferita, fara sa pot intelege in ce fel. Doar ca trecerea ei pe langa mine, lasa mereu in urma o dara de parfum si puncte de suspensie… Parca mereu ramanea ceva neterminat.

Fiecare intalnire, intamplatoare sau nu, o pregatea pe urmatoarea, fara vorbe si programari.



Am fost contrariat. Si am vrut sa o am. Maria nu a vrut sa fie una dintre celelalte si, riscand sa devina niciuna, a zambit zglobiu intr-un refuz categoric. Nu a inteles ca, doar pentru ca o vreau, trebuie sa o am, pentru ca ea, ca si celelalte mi se cuvin. Asa credeam atunci. Ca tot ce vreau, de la camasi la femei, mi se cuvine, doar pentru ca imi doresc.



Pe femei nu le-am considerat niciodata usuratice, doar disponibile. Nu m-am gandit niciodata ca unele dintre aceste femei poate s-au culcat cu mine pentru ca m-au placut, pentru ca, intr-un fel intrevedeau o poveste de dragoste cu mine. Ce credeau ele, ce simteau ele, nu avea vreo importanta pentru mine. Nici o clipa nu am fost vreodata atent la femeia cu care faceam sex. Eram eu si cu accesoriul cerut de imprejurare. Actul sexual implica o femeie, deci in actul sexual, femeia devenea accesoriul meu, asa cum la o serata eleganta, accesoriul meu era o cravata scumpa. Cu diferenta ca, poate cravata o alegeam cu mai multa atentie.



Maria a fost prima si ultima femeie care zile intregi, m-a tinut cu ochii larg deschisi, intr-o mirare continua. Cumva, regulile mele nu se aplicau la jocul acesta amoros. Si altele nu stiam. Am inceput sa inventez reguli noi dar Maria radea si nu juca dupa ele. Simteam cum pierd si pierderea o resimteam intr-o durere fizica. Atunci am hotarat sa joc dupa regulile ei, pentru ca, pana la urma, ma interesa doar sa ies castigator, adica sa o am pe ea. Intr-o inertie calculata diabolic, m-am lasat sa alunec in jocul ei, jubiland satisfacut cand imi imaginam deznodamantul: eu victorios cu Maria la picioarele mele.



Dar, ca o veritabila Alice in Tara Minunilor, am ajuns intr-o lume cu totul noua. Maria m-a plimbat duminica dimineata in parc si joi seara m-a dus la teatru. Maria mi-a spus ca petrecerea atat de mediatizata de vineri seara e prea putin interesanta fata de ceea ce se va intampla la ea acasa. Si asa, mi-am petrecut seara de vineri, in costumul luxos, la Maria in bucatarie, invatand sa fac spaghete si sa rad la filme de comedie. Maria m-a dus in cafenele boeme si mi-a aratat cum sa desfac cartile in bucati ca sa deprind sensuri ascunse. Mi-a aratat cum sa citesc cartile cu sufletul si nu cu mintea. Cu Maria, am descoperit un alt gust al mancarii in palpairi de luminari si am invatat sa fac dragoste. Cu trupul si cu tot sufletul. Saptamani dupa saptamani, Maria mi-a aratat mii si mii de feluri de a fi fericit si de a ma iubi. Nu mai stiam daca ne mai jucam, si daca da, dupa ale cui reguli. Nu eram sigur ca invinsesem, desi o aveam pe Maria in patul meu in fiecare noapte. Pluteam cumva intre mine si eu, extatic dar nefericit, imbatat de senzatiile noi care isi faceau culcus si se inmulteau prolifice in sufletul meu, dar ametit de neintelegere. Mintea mea isi cerea tributul de ratiune. La inceput slab, abia simtit. Apoi mai tare. Apoi mai violent, din ce in ce mai violent, imi auzeam mintea urland: VREAU SA INTELEG. Si atunci m-am oprit. M-am oprit ca dintr-un dans ametitor, obosit si cu pupilele marite de adrenalina.



Mi-am dat shut down de la lumea incojuratoare si am analizat: plutesc, mi-e bine, sunt fericit. Cand n-o am langa mine, ma doare si nu mai pot face nimic pana cand nu vine si o vad si o simt, ca intr-un sevraj nemilos. Cand o am, ma imbat cu ea, ma incarc fizic si psihic cu ea, imi dau cu parfumul ei s-o simt aproape in fiecare secunda in care ea nu este cu mine. Concluzia: sunt dependent, relatia noastra e simbiotica, fara ea ma sting incet incet. Maria e drogul meu, slabiciunea mea, ma domina, ma stapaneste si ma transforma intr-un nevolnic. Si astfel, mintea mea cruda, rationala, a inceput dezintoxicarea.



Nu puteam sa renunt brusc. Imi era teama ca va fi fatal. Pentru mine. La ea nu m-am gandit nici un minut, nici o clipa macar.

M-am mutat temporar in alt oras, pretextand o noua afacere. Fiecare intentie a ei de a veni in vizita era curmata de la prima silaba. Sufletul meu plangea de dorul ei dar mintea mea rationala nu imi dadea voie sa-i ascult suspinele. Inconstient, am inceput sa caut farame de Maria in alte femei. In multe femei. In zeci de femei, de toate felurile. Una avea parul ei. Una avea parfumul ei. Una avea rasul ei. Alteia ii placeau aceleasi filme. Alteia aceeasi muzica. Una avea o rochie ca a ei. Alta citea o carte ca ei. Niciuna nu era EA.



Tot cautand-o, am inceput sa ma intreb de ce o caut, cand o am. Cand e a mea, stiu ca e doar a mea! De ce ma pierd in atatea femei, de la care nu retin nici un detaliu, parca sunt stalpi de inalta tensiune ce-mi trec prin fata ochilor in goana trenului? Tot ce inteleg din ele este ca nu sunt Maria.



Si asa, a trecut o vreme. Intr-o zi, Maria n-a mai sunat. Si nici ziua urmatoare. Si nici peste o saptamana. Nu m-am panicat. Pentru ca Maria cu siguranta ma adora, cum sa nu ma adore, doar sunt barbatul caruia nici o femeie nu-i spune nu. Maria e a mea, stie ca e o privilegiata, stie ca trebuie sa ma astepte SA INTELEG. Si in timp ce eu tot nu intelegeam, Maria nu a mai sunat deloc. Intr-o dimineata cu soare mult si miros de flori de tei am sunat-o eu. Eram putin trist, putin singur, vroiam sa ii aud vocea calda, sa ma inveseleasca putin. Stupoare. Numarul era nealocat. Intr-o presimtire neagra, am urcat in masina si am gonit spre Bucuresti, spre apartamentul Mariei. Vroiam sa fie o greseala, vroiam ca Maria sa fie acolo, sa ma astepte calda si rabdatoare, fericita ca m-am intors, sa ma imbratiseze, si sa-mi dea un ceai cald cu biscuiti in bucataria ei galbena, cu flori colorate in geam.



Maria nu a mai raspuns la usa aceea niciodata. Am stat ore intregi in scara blocului ei, in miros intepator de pipi de pisica, sunand la usa apartamentului candva plin de noi, acum atat de gol si sunand de sute, de mii de ori la numarul nealocat. Acolo, in mirosul intepator de pipi de pisica, am inteles tot ce am incercat sa inteleg in cele cateva luni departe de Maria. Ca o vreau pe ea. Sau nimic...



...si acum...umblu pe strazi incercand s-o zaresc o secunda. O caut iar in siluete de femei, in zambete fericite si nu mai stiu daca a fost adevarata sau doar am visat-o. Si urlu la viata asta, sa se opreasca, sa inceteze, ca intr-un act sexual din care se scurg ultimele picaturi de orgasm.



Sunt doar un barbat nefericit. Sunt ca o conserva goala, inutil si inert. Ma urasc, ma detest, nu ma mai vreau pe lumea asta. Sunt un neputincios, o eroare in randuiala umana si vreau sa dispar.

Si o iubesc pe Maria de la care nu mai am decat un numar nealocat si o poveste de dragoste. Povestea noastra de dragoste.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (20):


well... - de monte_oro la: 24/09/2010 23:19:06
sincer... te preferam "nimfomana"... asta-i fara suflu.
#570303 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte - de Ana Lavinia la: 24/09/2010 23:20:29
ce repede citesti:)
#570304 (raspuns la: #570303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Intruder la: 24/09/2010 23:35:30
deci tipul o iubea pe Maria.
era dependent de ea.
se-ntelegeau perfect in bucatarie, in pat, in tramvai.
...si hodoronc-tronc, lui i se pune pata...si pleaca.
dupa ce pleaca sufera ca de ce a plecat, desi relatia lor mergea perfect.

ma gandesc c-ai vazut prea multe filme americane proaste.
#570308 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ana lav - de monte_oro la: 24/09/2010 23:39:53
eram... precis... ca asta iti va fi comentariul. ;) dar.. exista o explicatie: eu ti-am moderat textul si l-am citit pana sa dau ok-ul. Simplu.:)
#570310 (raspuns la: #570304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte - de Ana Lavinia la: 24/09/2010 23:57:34
atunci pardon:) n-am stiut.
#570316 (raspuns la: #570310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ana lav - de monte_oro la: 25/09/2010 00:08:27
: firejte ca n-ai stiut, desi puteai sa presupui, tinand cont de comentariul meu rapid. Totusi, as fi preferat sa comentezi la obiect... propriul meu comentariul, dincolo de nedumerirea-ti copilareasca.;)
#570318 (raspuns la: #570316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte - de Ana Lavinia la: 25/09/2010 00:13:49
ce anume sa comentez? sa spun ca nu-i fara suflu? nu pot sa fac asta. mie imi place foarte mult cum scrii tu si cand mi-ai spus ca povestirea-i fara suflu am inceput s-o recitesc, sa vad cum as putea sa-i dau suflu. am explicat intr-un alt post de ce ma aflu aici. vreau sa scriu mai bine si parerile unora dintre voi ma ajuta.
#570320 (raspuns la: #570318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ana - de monte_oro la: 25/09/2010 00:27:11
e plata. e povestita prea pe-ndelete, fara urma de fior sau colt umbros, misterios. e adolescentina in dileme si-n exprimare, chiar si-n cate-o metafora. N-are nerv, foc, provocare. e o chestie banala. asa se vede de la mine.
#570325 (raspuns la: #570320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Imi pare - de munteanu rodica la: 25/09/2010 00:32:14 Modificat la: 25/09/2010 00:35:39
logica (sau mai bine ilogica)imaginatiei apartinind unei femei
atribuite comportamentului pe care l-ar fi dorit la omul iubit.
dar... este la "cutia cu litere" si se spune ca hirtia pardon tastatura suporta.

Ana este un nume foarte frumos:)
#570326 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mai - de zaraza la: 25/09/2010 00:35:38 Modificat la: 25/09/2010 00:36:54
textul e bullshit. nu are logica, e in aer, praf, varza, arivederci! vb cuiva, ai vazut prea multe filme americane, facute pentru a consola femeile parasite brusc de barbati care s-au plictisit de ele. si atunci ele isi construiesc un intreg esafodaj abscons, pe care nu mai sta nimeni sa-l descifreze, numai ca sa nu fie nevoite sa se confrunte cu adevarul: aluia i se falfaie de ele! are alta viata, pa si pusi!

nimeni nu pleaca cand iubeste. de ce sa plece, tu ai pleca?


#570328 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zara - de monte_oro la: 25/09/2010 00:44:29
mai, mai...se vede ca tu n-ai vazut strada hanovra si replica de la final a lui Harrison Gorf...:))) "te iubesc atat de mult, incat pot sa renunt la tine"...well..ceva de genu...da, sigur..era si contextul aparte...;))
#570329 (raspuns la: #570328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de Ana Lavinia la: 25/09/2010 00:51:13
nimeni nu pleaca cand iubeste. de ce sa plece, tu ai pleca?

cunosc oameni care au plecat desi iubeau din diverse motive. de exemplu, cineva a plecat iubind pentru ca simtea ca nu este iubita pe masura. altcineva, un baiat, a plecat pentru ca era coplesit. stia ca urmeaza casatorie, copil si nu isi putea asuma toate astea. si a plecat desi iubea. si mai am exemple dar ne lungim aiurea.
#570330 (raspuns la: #570329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ana - de monte_oro la: 25/09/2010 00:55:54
dap...aici te aprob pozitiv. Poti pleca chiar si iubind.
#570331 (raspuns la: #570330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
monte - de zaraza la: 25/09/2010 00:56:54
nu, n-am vazut :)

ideea e ca nimeni nu renunta asa, din senin, fara sa stie de ce, la iubirea vietii. ca, vezi domne, nu poate suporta ideea sa fie legat de cineva. bullshit! toata lumea, toti oamenii din lumea asta tanjesc dupa iubire. mai mult decat iubire nu e nimic. nimeni nu renunta d´amboulea la asta.
#570332 (raspuns la: #570329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
AL - de zaraza la: 25/09/2010 01:02:17 Modificat la: 25/09/2010 01:29:13
cineva a plecat iubind pentru ca simtea ca nu este iubita pe masura

poate, dar am dubii.

stia ca urmeaza casatorie, copil si nu isi putea asuma toate astea.si a plecat desi iubea.

nu iubea.

si nu mi-ai raspuns la intrebare: il iubesti, te iubeste. ai pleca asa, din senin?


#570333 (raspuns la: #570330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 25/09/2010 08:06:38
cineva a plecat iubind pentru ca simtea ca nu este iubita pe masura.

iubire e doar in doi.
#570337 (raspuns la: #570330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Lavinia - de Intruder la: 25/09/2010 10:59:35
de exemplu, cineva a plecat iubind pentru ca simtea ca nu este iubita pe masura. altcineva, un baiat, a plecat pentru ca era coplesit. stia ca urmeaza casatorie, copil si nu isi putea asuma toate astea. si a plecat desi iubea.

asta e alta discutie; din textul ASTA nu rezulta ca iubirea a fost unilaterala si nici ca tipul nu isi putea asuma raspunderea.
#570355 (raspuns la: #570330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 25/09/2010 11:15:18
sa o "axfixieze"??

1."Maria s-a indragostit de mine, ca toate celelalte, de altfel. "
2."Nu m-am gandit niciodata ca unele dintre aceste femei poate s-au culcat cu mine pentru ca m-au placut, pentru ca, intr-un fel intrevedeau o poveste de dragoste cu mine. "

contradictie flagranta intre 1 si 2.

am mai citit pana spre aproape de sfarsit.
cred ca ai castiga bani buni cu povestioarele astea.
pentru ca si telenovlistele citesc.
adesea, foarte mult.

#570359 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ana - de proletaru la: 25/09/2010 11:16:21
mah, io nu pot ceti kestia asta fara sa ma gandesc la autor si la "zacamintele" care il determina sa compuna in acest fel. e deja un defect profesional. spun asta pentru ca lecturarea textului tau n-a reusit sa ma cucereasca, sa ma zapaceasca in asa fel incat sa nu vad dincolo de acel "aici-acum" al tau, ca pe o amprenta prea puternica asupra personajelor. nu mi-a placut deloc transpunerea in personajul masculin, efeminizat peste masura (masura mea, evident), prea erotic si coplesit de narcisism. apreciez insa imaginatia si fluiditatea stilului, destul de limpede si logic.
mai pune niste texte ca nu-i rau!
#570360 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de modigliani la: 25/09/2010 12:16:29
te descurci destul de bine printre cuvinte dar tema i prea banala, stilul mult prea comun - in loc de ana lavinia ar putea semna inca o mie textul asta
artificiile folosite, s prea 'corecte', te ai exilat singura intr un loc din care, un scriitor trebuie sa 'evadeze' cu orice pret, locul in care orice urma de autenticitate se pierde ori este sacrificata de dragul fluiditatii

poti sa astepti pina consideri ca ai ceva de spus si apoi sa incerci sa o spui in felul tau, fara sa ti pese de norme
#570374 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...