-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Eliberarea- Nopţile lui Prometeu (I)


de Stefan Doru Dancus la: 02/10/2010 22:29:35
taguri: Salonul 
voteaza:
Spre liniştea mea sufletească, nu cred că Prometeu a existat cu adevărat. Nu pot crede că între o mie de personaje absurde scoase la înaintare de omenire poate apărea o expresie atât de coerentă şi logică încât pare să aibă la origine divinitatea. Consider că Prometeu nu este altceva decât tendinţa omului de a-şi ucide în chinuri partea solară care i-ar da viabilitate în armonia cosmică.
A pune acţiunea lui Prometeu alături de tevatura iscată în jurul filozofilor “cu sistem” şi a “iniţiaţilor” ar însemna contestarea sacrificiului lui Hristos – or omenirea n-a îndrăznit încă să anuleze formidabila prestaţie a martirului de pe Golgota.
Eu spun că mitul în baza căruia se fandosesc atâtea “persoane importante ale culturii” este doar o metodă prin care oamenii s-au opus Cerului, comparabilă – dacă am insista în acest raţionament – cu degustarea mărului primordial. Evident, specia umană nu numai că a greşit părăsind iubirea aproapelui în lanţuri pe un munte al cărui unic guvernator este un călău neînduplecat, nevorbitor de limbi omeneşti, ci a şi savurat ideea că nu se întâmplă nimic dacă repetă acest gest. L-a repetat şi în cazul meu, cel trimis pe nişte creste înalte tocmai pentru a descifra rostul unor poveşti inexplicabile.
Ştiind acum nişte lucruri după care mulţi filozofi au jinduit în taină de secole, îmi dau seama că nu sunt lăsat să dezvălui decât ceea ce omenirea ar putea asimila deocamdată. Marea problemă este însă succesiunea rapidă a evenimentelor care o orientează spre groapa comună. Tributară epocii mecanice şi electronice (complicării), cu variantele comunicării universale blocate în formolul science-fiction-ului, agonizează în miezul putred al civilizaţiei ei atât de golită de sens.
Ştiu că, după ce voi coborî din munte cu această lucrare sub braţ, o seamă de oameni pentru care frazele mele vor suna înfumurate şi dispreţuitoare, se vor grăbi să umilească ceea ce a mai rămas în mine uman. Şi, de fapt, ce a mai rămas înafară de iubirea sfâşietoare pentru ultima femeie care-mi este permisă? Totul, totul mi s-a furat sau mi s-a confiscat, toate valorile materiale sau tendinţele de realizare socială mi-au fost spulberate de ignoranţa semenilor mei care, iată, au reuşit să mă elimine din perimetrul speciei lor şi m-au ridicat involuntar pe treapta de unde nu mai pot vedea decât Cerul. Ce va rămâne după ce voi face ultimul pas, ce poate rămâne după ce întâmplările de aici vor lua sfârşit? Voi lăsa moştenire unui popor care m-a trădat scrierile, muzica mea, formele eliberate din lemnul muntelui şi multe renunţări, multe adăposturi părăsite în fugă pentru a-mi împlini menirea.
Singur. Mi-e teamă că e prea târziu pentru aceste rânduri – sunt foarte puţini cei care mai pot fi iertaţi – misiunea mea de salvator al omului aproape că a eşuat şi aproape că mi-am uitat cuvintele pentru scrierea ELIBERĂRII. Căci mai are vreun rost să te ocupi de o specie al cărei scop esenţial a fost să-şi pregătească în cele mai mărunte detalii dispariţia?

NOAPTE CU NORI. Când nu scriu şi nu mă rog, cioplesc până târziu în noapte, bucăţi de lemn căzut la pământ. Dacă în tinereţe am făcut diverse studii pentru a mă perfecţiona în sculptură, acum conştientizez cu o naivitate copilărească şi curiozitate de adolescent că forma nu trebuie decât eliberată din învelişul putregaiului. Într-o noapte, ţintuit în piroanele dureroase ale gândurilor, am aflat că şi forma umană urmează acelaşi drum al descompunerii numai pentru a elibera esenţa ascunsă în cărnuri. Mi-am reconfirmat ideea că îngroparea morţilor ar trebui să fie un spectacol al bucuriei, nu un prilej de jeluire.
De fiecare dată când finalizez câte-o “eliberare” din lemn mă cuprinde mirarea: adevărul este că nici eu nu ştiu ce formă poate apărea dintr-o uscătură oarecare. Aşa am învăţat că fiecare om este în egală măsură filozof, artist, poet, pictor sau ţăran şi că mia de ani de pace promisă va aparţine acestui “om nou” care-şi conştientizează statutul pe pământ.

NOAPTE ÎNSTELATĂ. Ce înseamnă, de fapt, transformarea Apostolului Petru în “piatra” pe care urma să se clădească Biserica lui Isus? Şi de ce tocmai Petru? Ce biserică putea el construi după ce a dat adevărata măsură a laşităţii sale, a instabilităţii sale sentimentale?
Eu spun că ordinul lui Hristos nu viza în nici un caz înălţarea altor temple (ceea ce din păcate s-a întâmplat şi a dus, în 2000 de ani, la o întreagă industrie religioasă) ci popularizarea triplei lepădări, exemplul viu că adevărata Biserică este sufletul nostru care e bine să fie mereu curat şi care, odată vândut, nu mai valorează nimic. Am avut două milenii la dispoziţie pentru a învăţa asta şi pentru a studia ştiinţele corecte. N-am făcut-o – ne-am făcut, în schimb, de râs, în faţa Universului.

ÎNCĂ O NOAPTE SENINĂ. Doar pentru a reface în sens opus supliciul lui Prometeu, am lăsat călăul cu aripi să consume fără milă intoleranţa pe care am folosit-o la scrierea lucrării “Condamnaţi să fim ca El” şi am coborât mental până la originea terifiantei situaţii în care se zbate omenirea. Prăpăd.
A plecat din peşteri şi şi-a construit zgârie-nori care se prăbuşesc peste ea. A schimbat mersul pe jos cu mijloace de transport rapide care, dacă nu creează catastrofe feroviare, aeriene, navale sau auto, slujesc intereselor războinice ale unor descreieraţi. A exterminat pădurile pentru a face loc terenurilor agricole şi acum se plânge că nu-i ajunge mâncarea, a abandonat comunicarea normală pentru telefon, frumuseţea veşmintelor pentru goliciunea de lux a paradelor de modă, necesarul real pentru îmbogăţirea nejustificată, îngerii păzitori în favoarea salariaţilor dracului.
Nu te poţi elibera de grija zilei de mâine decât rugându-te în Biserica sufletului tău, dacă eşti conştient că există şi dacă ai curajul să ignori limbuţia preoţilor şi predicatorilor pe care i-ai admis şi i-ai crezut până acum.

ALTĂ NOAPTE. Ca un fel de viziune completă a derizoriului, prin partea vârfului meu de munte apar turişti care-mi alungă fiinţele vorbitoare de alte limbi decât cele omeneşti. Am văzut în apropiere o cabană, cred că pe undeva trece un traseu turistic. Unele cupluri vor să facă sex în natură şi atunci ocolesc micul meu sălaş pentru a se pierde printre pinii cuminţi şi binevoitori. Ambii protagonişti apar apoi fericiţi, coboară muntele spre cabana unde îi aşteaptă vinul, berea şi grătarele. Nu le vorbesc niciodată iar ei mă ignoră. Mi-e dor de femeia mea – de gesturile şi cuvintele ei calde, nu de trupul ei.
Călăul nu renunţă la truda lui nocturnă, îndepărtează conştiincios toate fărâmele corporale de pe aurul din care sunt alcătuit. Înafară de puţinii despre care cred cu disperare că trăiesc prin alte părţi ale pământului, sunt aproape convins că restul omenirii nu poate înţelege tortura de-a staţiona suspendat între om şi Dumnezeu, înlănţuit de patima umană şi revendicat cu duritate de Cer. Desigur, întrebaţi-mă dacă plâng. Răspund cu sinceritate că da, există momente în care angajamentul lucid asumat mi se pare ori infernal de greu, ori stupefiant de uşor. Între aceste extreme se întinde, indiferentă şi exactă, activitatea călăului ce nu uită că datoria lui este să ucidă fiara din mine.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...