Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Fulgere-n noapte (fragment de roman)


de Tudor-Cristian la: 06/11/2004 11:23:00
modificat la: 07/11/2004 23:04:05
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Noaptea curge pe străzi întocmai unui râu spumos de munte. Rarele luminii sunt ca nişte ochi de pisică, personalizând întunericul clar şi dens. Iarna, noaptea e mai întunecoasă, poate şi din cauza frigului. A nins acum o săptămână iar zăpada rămasă pe alocuri nu reuşeşte de fel să reflecte îndeajuns lumina lunii, strălucitoare pe cerul senin. Paşi strivind zăpada amestecată cu noroi sparg liniştea neagră de decembrie. Imensă densitate de negru, cutremurătoare linişte geroasă. Pare că timpul s-a oprit în loc, atât e de linişte.
Doar în centrul oraşului lumina naşte spaţii de viaţă prin care arar îşi face cărare câte o maşină întârziată. Sau câte un trecător târziu, probabil dornic să se întâlnească tot mai degrabă cu aşternutul - de-l va fi avut - călduros şi regenarator. E neobişnuit de linişte, nepermis de linişte într-o noapte atât de aproape de Crăciunul ce va să vină...
Nu. Mi-e greu să cred în minuni. Adevăratele minuni, noi le creăm. Noi, prin propria voinţă, prin sentimentele ce ne încearcă şi prin răspunsul la acestea... Aşa să fie ? Fiecare cu lumea lui, cu frământările, problemele lui. Iar, fiecare om - o poveste. Un roman, o carte. Un destin. Viaţa e un univers de universuri. Din păcate lumea a devenit atât de pragmatică încât ţi se face şi teamă să ceri ajutorul cuiva !
Avem nevoie unii de alţii, nu-i aşa ? Sigur că avem ! Ce ne-ar costa măcar un... zâmbet ? Dar câţi înţeleg asta ? Din ce în ce mai puţini... Spiritul cedează tot mai mult teren materiei, transformând oamenii uneori în animale... Am ajuns să credem că răutatea - ridicată la rang de virtute ! - e normală, că nepăsarea, ignoranţa, sunt naturale. Şi asta numai pentru că toate aceste „binefaceri” sunt la ordinea zilei, iar noi credem că aşa trebuie să se întâmple... Unde mai pui că a visa, a iubi, a te bucura de poezie, a fi romantic, nu numai că sunt valori prăfuite, dar pot fi capete de acuzare gravă pentru cine a îndrăznit să pună preţ pe frumos ! Sau... măcar pe firesc ! Bineînţeles că sistemele de valori diferă... Mai este timpul, mai este timp de muzică ?
Uf ! Mai este ! Mai sunt câţiva nebuni - şi asta până la proba contrarie, când s-or da pe brazdă ! Doi nebuni de-a binelea, înnebuniţi unul după altul sunt iată, excepţiile ce confirmă regula dispreţului oamenilor pentru sensibilitate... pentru iubire. Doi nebuni, ca două flori plăpânde, dar frumoase, într-un câmp plin de buruieni. Cum să rezişti noroiului din jur, cum să nu rişti că într-o zi n-ai să mai poţi lupta şi ai să te scufunzi şi tu ?
Undeva, într-un loc, el există. Iar în alt loc există şi ea. E de ajuns ? Existenţa e prima condiţie, e adevărat. Dar nu suficientă, pentru ca parfumul florilor să reziste în mirosul a-miros... Dar ei sunt. Fără să ştie unul unde e celălalt, sunt. Sunt şi se doresc, se iubesc. Doamne, de ce eşti nedrept ?
Trântit pe vechiul său fotoliu, Adrian stă în camera sa iscodind întunericul cu visul său, retrăind clipă de clipă zilele de foc. Undeva, în altă parte, Adrianei îi e dor nestins. Retrăieşte şi ea clipele fierbinţi de la poalele de dor. Zâmbesc amintirii. Amândoi. Se cheamă, se gândesc unul la altul. Se iubesc, dar nu se pot avea. Atât de imaterială, dragostea lor fulgeră în noapte.
Adriana priveşte visătoare spre peisajul smolatic de dincolo de fereastră, în timp ce el, din alt loc face acelaşi lucru. Ca şi cum gândurile lor s-ar fi întâlnit, ei tresar. Fulgeră din nou în noapte. Apoi, dintr-o dată încep să plângă. Mai întâi el, apoi ea. Pare că plânsetul lor alunecă pe şuviţele nopţii, ca un pieptene prin părul frumoasei decembrie... Întunericul neputincios se împle de chemarea lor, dar cine să le arate căile ?
Plânsetul nu s-a stins, dragostea e prea mare pentru aceşti copii minunaţi. Suferind şi pătimind. Arzând şi fierbând. Ca un fir invizibil în noapte, ţipătul lor se uneşte, undeva la mijlocul distanţei, fulgerând, luminând gerul. Chemările lor fac dragoste, se împletesc în mijlocul nopţii reci, într-un extaz vecin cu disperarea. De-acum, e lumină pe cer şi vreun trecător târziu îşi va fi întors curios capul, surprins de ciudata lumină. Cerul s-a topit în acel loc, e atâta zvârcolire de licăr... Aproape distingi linia subţire ce-i leagă. Fac dragoste cu gândul, o îmbrăţişare nebună, nevulgară, curată, cu visul zburând. Îngemănare de gând fierbinte, amestec de galben şi mov...

Apoi, luciditatea de-o clipă : de fapt dragostea lor e o dramă. Ceva spune că e prea mare dorinţa de-a se fi iubit pentru a se întâlni, dar şi pentru a se despărţi. Lacrimile nopţii se contopesc cu lacrimile lor şi un nou fulger distruge întunericul împlinind în această seară de graţie o dragoste neîmplinită.
Adriana se zbate neputincioasă, măcinată de dor şi râvnă, în timp ce el tremură iubind, iubeşte tremurând, retrăieşte amintirea, recreează un crez. Între ei e aerul rece de iarnă, e numai depărtarea materială, căci gândul le e împreună, îi contopeşte. Iar prin sângele negru de afară, chemarea e încă fierbinte.
Şi brusc, parcă în acelaşi moment, privind în depărtare, dorind, rechemând, palpitând. Nu e chemarea fizică, nu e dorinţa care vine şi pleacă, nu... E iubirea lor fremătând, acel ceva, semnul de întrebare asupra existenţei lor, o năzuinţă că spiritul ar putea spera să învingă materialul. Sau, cel puţin că îl poate înfrunta. Iar asta nu înseamnă idealism. Capul nu e în nori, doar visele noastre sunt. Dar... sufletul ne oferă singura noastră bogăţie viabilă, pe care nu ne-o poate fura nimeni !
Întunericul nopţii desparte material, dar le uneşte simţurile, înfăptuieşte o frântură de rai. Căci, ce poate fi mai pur, mai aproape de pânza de cer, decât sentimentul iubirii, dorinţa puternică de revărsare de dor, visul ascuţit de împlinire a dragostei ? Sunt idealist ? Plutesc, nu văd realitatea ?
Dumnezeule, dar lumea e compusă din miliarde de visători, trăind prin, cu speranţe... Doar că prea puţini recunosc ! În fond, din ce suntem clădiţi ? Să ne gândim : întâi din entitatea nevăzută a spiritului, a ideii, a dorinţelor, a sufletului. La început a fost cuvântul... Fără asta nu se poate... Şi apoi vine reprezentarea materială a fiecăruia - desenând lumea care se vede, se pipăie, lumea carnală... Puteţi să nu fiţi de acord cu asta, puteţi crede orice, dar apa materială trece iar pietrele gândului rămân mereu ! Cred...

Eh ! E aproape dimineaţă. Fulgerul alb mai compartimentează arar culoarele de beznă, vorbind stelelor despre dorinţele întâlnite în eter. Îngemănarea caldă mai urcă încă o dată temperatura întunericului absurd de rece. Noaptea nu şi-a plătit impozitele şi după o vreme se trezeşte în pragul zorilor ce stau să invadeze străzile. Puţină lumină se ghiceşte printre copacii desfrunziţi şi se îngână cu picăturile de fulger trudit de iubirea obositoare de azi - noapte. Dragostea există. Trăieşte. Pătrunde fumul gros al compromisurilor, naşte forţă. Doi oameni se iubesc. Simplu, nu ? Foarte simplu ! Dar ce poate fi mai profund, mai superb, decât un lucru simplu ?
Dimineaţa a distrus în totalitate şi ultimele semne întunecoase, făcând loc primelor raze dezmorţite, abia aşteptând să danseze. Sunt zorii. Poate şi zorii unei mari iubiri, încă neîmplinite. Poate lumina de-o clipă. Poate speranţa. Poate s-a deschis o uşă. De ce să nu credem, de ce să nu sperăm ? Poate în această nouă dimineaţă cu frig, stropii de lumină proaspătă să fie sfârşitul aşteptării ?
De ce să nu visăm ? Avem dreptul ! Doi oameni se cheamă - chiar dacă nu s-au văzut de aproape zece ani - dar totuşi se iubesc... Imposibil ? Posibil ? „Ochii care nu se văd se uită...” Aşa să fie ? Nu cred în reguli. În dragoste totul este posibil. Nu există standarde, reţete, certitudini. Nici o iubire nu seamănă cu alta. Nu există garanţie pentru nimic.
Şi-apoi, de ce să se stingă în nopţi reci fulgerele virile, când focul ce l-ar putea naşte ar fi mult mai trainic ?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


Câteva impresii - de Daniel Stuparu la: 09/11/2004 20:29:42
Deocamdată nu pot distinge foarte clar tema "romanului" din care textul de mai sus nu se vrea decât un fragment, însă ceea ce pot afirma în urma lecturii rândurilor de mai sus este că, în opinia mea, ai cu siguranţă "condei", ba mai mult, o anume voluptate a naraţiunii, precum şi o propensiune către reflexiunea de tip eseistic, lucru ce reiese şi din celelalte texte ale tale din "cafenea".

Cele bune,

D. S.
#28192 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumiri - de Tudor-Cristian la: 10/11/2004 15:23:20
In primul rand multumiri pentru aprecierea conform careia am "condei". Esti prea generos. In legatura cu subiectul romanului (nepublicat)... ,e vorba de o poveste de dragoste, o iubire care rezista in timp desi protagonistii nu se vad vreme indelungata. Doar se cauta, iar capitolul reprodus de mine aici reda un pasaj din cautarile continue, in special la nivelul acesta al mintii. Sigur, cartea contine portiuni mult mai vioaie, dar am ales anume fragmentul acesta eseistic.

Cu timpul, am sa postez si altfel de texte. Cu bine.

Tudor-Cristian
#28267 (raspuns la: #28192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspuns sau întrebare? - de bluearisto la: 13/11/2004 17:00:10
sînt ceea ce este dincolo de fereastra ta,Distanta!

Dupa ceea ce am citit am impresia ca astepti un raspuns de undeva,probabil o poveste care se termina prin,,alpha'',vreau sa spun ca nu are într-adevar un sfîrsit,si probabil nici chiar un adevarat început.Dar ce este mai frumos,mai confortabil decît iluzia si povestea pe care o putem crea fiecare fara a întîlni nici un obstacol.Un minunat miraj!
Vazînd ca esti din Bucuresti,m-a mirat faptul ca descrii atît de frumos un orasel de munte cu linistea si zapada care îl împodobesc pe timp de decembrie.Pacat ca nu ai publicat!Ai fi avut ,în mod sigur,succes!
#28670 (raspuns la: #28267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...