-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Dezarticulat


de Omerta la: 24/10/2010 00:42:32
modificat la: 24/10/2010 10:04:30 arata originalul
rezumat: povestea din buzunar
taguri: Salonul text 
voteaza:
Luna.
Lucie tacere.

Firele de grau se ondulau lin in briza noptii. In zare nu se vedea nimic. Nicio lumina, nicio miscare. Abia auzeam suieratul vantului. Vedeam clar spicele albastrui de grau.

- Nu m-am intors, Amelia.

Sunetul gandului imi biciuia timpanele, asemeni unui clopot acut. Lumea era cufundata in bumbac. Intr-atat incat nu lasa loc de ecou. Nici ecoul nu indraznea sa tulbure. Nici gand nu aveam sa gandesc. Nici nu voiam.
Imi voiam doar linistea. Intai gandeam; inainte sa mi se darame lacul adanc si pianul amutit din umbra lui in forma de cupola. Asta inainte.
Acum am doar linistea. Si nu vreau sa compun, nici sa construiesc. Ci doar sa ma indept prin lanul de spice albastrui catre casa cu lumanare din dunga dealului in miez de noapte. Si pianul imi da si nea, sa vad tulpini subtiri si aurite cum se sprijina de crusta rece a pamantului.

Sa vreau sa daram si nu pot!

Caci Amelia nu e aici.
A imbatranit. Pielea incepe sa-i cada. Si parul.
Prin puroaiele ce cresc in grau o vad dezarticulata. Si prin sange ma vad cum sunt.

Si ochii ii cad. Se sparg in nota sol.
Fara armura.

Si pasesc prin zapada si grau. S-acum simt spicele cum zgarie faina pielii. Si razele lunii sunt grele. Trec prin carne si prin os. Si stiu ca-s boala si ma vor ucide mai tare.

Anomalie.

Ajung in casa. Tavanul spart curge stropi subtiri ce se preling pe cele cateva fire de trestie. Si acoperisul e stirb. Imprejur nu mai e nimic.
Decat o lumanare ce arde pe o masa prafuita. Si pe scaun zace un batran. E mort demult. Citea. A murit fara sa apuce sa termine cartea din mana intepenita. Si pe fata i se citea tristetea. Poate e felul cartii de a-l pedepsi.
Vad ca-i ating mana. Si-l vad mai bine. Piciorul stang e incovoiat, rupt de greutate.
Stiu.
E de la lumina lunii, pentru ca lumanarea nu poate lumina cartea. Nici lumina, nici soare, nici ceara.
Doar luna.

Si-l simt in spate.
Ingerul mortii ce-l asteapta de aproape doua secole. Fiinta ma priveste tacuta.
Odata radia. Acum are haina murdara de la poaie si frig, fata prafuita de vanturi si cugetul smintit, ascuns in lanul de spice de afara. Isi misca buzele si imi vorbeste. Doar ca eu nu-l pot auzi. In timpane am batute cuie ca sa n-aud, iar pleoapele mi-s taiate, ca sa raman si sa vad.
Cineva imi spunea de multe ori ca in jurul meu sunt oameni. Ca aici nu e lume pentru morti. Ca vii misuna si bantuie meleagurile acestea. Doar ca noi suntem cativa intre clapele timpului. Copilul e mort si se inalta in lumini din cer, iar Amelia e bolnava in lume – vine si trece printre portile dintre ruine.
Cimitirul dirijorilor zace dincolo. Si ii vedem si ei ne vad si ne fac sa auzim. Ne bat apoi cuie in timpane ca sa mai stoarca cerneala sa scrie ultime partituri. Si tot ultime-s.
Ei nu au grau ca sa faca hartie, doar mori de vant si franghii, pentru viori si piane.
Dezarticulata, lumea scanceste. Pentru ca unii reinvie sinapse amortite pret de cateva clipe. Si de aici nastem oxigen pentru lumea noastra sparta.
Dusmanul cel mai mare e cerul. Pentru ca gazuieste timpul. Din gradini in alte gradini nu putem ajunge la izvoarele din padure. Si oricat am cutremura-o, in lumea asta nu se misca nimic. Nici graul nu trece la ei, nici moara la noi. Nici noi, nicaieri.
Si-l vad cum se ridica. Il aud. Si in gat are infipte si el cuie, ca sa nu poata vorbi nimanui.
Cu piciorul stramb si rupt se indreapta catre usa. Graul e afara, deci el nu poate iesi. Apoi catre geam, cu cartea intinsa, cersind un strop din lumina lunii.
Dar luna e surda, iar el nu poate vorbi.

Din coltul camerei, starvul ingerului ranjeste. E pedeapsa lui pentru batranul cititor. Pedeapsa ca-l tine secole pe pamantul dintre clape.

Plange.

In lumea noastra, cerul e miscat de vant. Si luna. Iar moara e la dirijori.
Si graul la noi.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (12):


Omerta - de amari la: 24/10/2010 09:40:49
e sinistra.:(
#577313 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de cosmacpan la: 24/10/2010 20:16:54
ca de obicei, o bucurie sa te citesc;
ca de obicei, o intristare ca totusi atat de rar...

#577409 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de latu la: 25/10/2010 20:10:19 Modificat la: 25/10/2010 20:11:26
Bizarerie literara la un nivel, dupa parerea mea, ridicat.

Inflexiunile de imagini alternand cu imagini statice si ruperi de ritm, lumina si sens, sunt parti care nu pot lipsi la baza unui text de calitate. Tu te-ai folosit de toate si, chiar daca e doar speculativ, cred ca alternarile n-ar fi putut fi mai inspirate. Poate altfel, dar nu comparabil. Sigur insa nu mai bine.

Fain:)
#577670 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
amari - de Omerta la: 26/10/2010 14:22:44
din pacate nu
Omerta
#577735 (raspuns la: #577313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de Omerta la: 26/10/2010 14:24:17
multumesc pentru consideratie, pane :)
si pentru piesa :)

Omerta
#577736 (raspuns la: #577409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de Omerta la: 26/10/2010 14:27:34
de obicei nu recitesc, dar de data asta am facut-o.
"bizarerie literara" DA - imi este bizara; si atat de, incat aveam dubii daca sa o pun pe cafenea sau nu.

multumesc pentru timp :)

Omerta
#577737 (raspuns la: #577670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de irma la: 27/10/2010 09:11:15
mi-a placut, desi m-am pierdut pe alocuri. imi pare ca ar trebui recitita, periata, slefuita.
#577773 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Cri Cri la: 27/10/2010 13:43:33
am luat-o de la "Razboi punctelor" incoace... bine, fara "Departari", care-mi pare din alt loc
nici acestea trei nu sunt sigura c-ar fi dintr-un intreg sau cel putin dintr-un sir, le-am legat prin cuvinte si poate nu trebuia
poate ca ai pur si simplu cuvinte care nu conecteaza neaparat ideile:
"ma ghemuiesc sinistru"
"punct... punct... daca adun mai multe, poate seman porumb... vreau sa creasca albastru..." (in Razboi punctelor),
"privind sinistru pietrele" (in Uneori),
"spiele albastrui de grau" (aici),
iar ca atmosfera, noapte, abandon, moarte, puroi
si Amelia, ca un eu exterior, pastrator al jurnalului care nici nu mai contine o viata-moarte viziune ci moarte-altfeldemoarte

nu stiu ce sa spun
parca ma uit la fotografii si ma tenteaza fiecare catre detaliile proprii lasandu-mi prea ingusta cale spre compus; am nevoie de timp, sau de un fir de alta culoare
#577795 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Bitterdream la: 29/10/2010 20:24:38
Mi-a adus aminte de asta:

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!


Nichita Stanescu - Cheile (Operele imperfecte, 1979)
#578299 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri - de Omerta la: 03/11/2010 12:34:58
conecteaza, si daca mi-ai spune cum, ti-as fi recunoscator pe veci sau te-as impusca :)

uneori, cand scriu, continui idei lasate in alte parti, pierdute pe drumuri, prin alte scrieri care, in cele mai multe cazuri nici n-au ajuns publicate sau macar terminate.

gandesc mereu la "ce" pune gandul in miscare, ce ne motiveaza sa facem ce facem si cui. exista undeva un cifru care functioneaza cu sau fara vointa noastra. totusi ceva-l mana. primul stadiu e sa-l "vezi". caracteristica primordiala e forma si culoarea. 'ochii' majoritatii sunt sanatosi (indiferenti, nepasatori, indolenti, intelegatori, dar functionali). ochii unora difera - unul (in cazul fericit) e bolnav.
zbaterea mea e aceea ca, de multe ori, confund sau nu vad clar, sau vad si nu inteleg sau inteleg altceva - si multe alte variante.

mai simplu:
gandesc ca vreau sa gandesc.

pedeapsa cea mai mare a multora e ca au instrumentul gandirii doar ca gazda pentru paienjenisul nebuniei.

m-as plictisi altfel :)

Omerta
#578895 (raspuns la: #577795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Bitter - de Omerta la: 03/11/2010 12:36:44
nu-i merit nici macar praful de sub raft.

Omerta
#578896 (raspuns la: #578299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Murafa la: 28/11/2010 10:32:51
"uneori, cand scriu, continui idei lasate in alte parti, pierdute pe drumuri, prin alte scrieri care, in cele mai multe cazuri nici n-au ajuns publicate sau macar terminate."

Rar gandim coerent...uneori avem doar franturi de ganduri, de emotii, de imagini, de sunete... ceea ce imi place in scrierile tale e subiectivismul care transmite starile pe care le traiesti...
#584508 (raspuns la: #578895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...