|
te provoaca sa gandesti
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina- si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa inbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei- caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte.
comentarii (490):
Curaj!
- de
Ingrid
la: 13/10/2003 10:51:18
Sper sa adaugati si voi.....
#1167
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
La steaua
- de
ninel
la: 13/10/2003 11:48:18
La Steaua
de Mihai Eminescu 1886 La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga, Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga. Poate de mult s-a stins în drum În departari albastre, Iar raza ei abia acum Lucii vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel când al nostru dor Pierii în noapte-adânca, Lumina stinsului amor Ne urmareste înca.
Jaques Prevert
- de
Ingrid
la: 13/10/2003 13:41:24
Lectia de Arte Frumoase
Dintr-un cos de paie impletite Tatal alese un mic cocolos de hartie Si il arunca In chiuveta In fata copiilor mirati Rasari atunci Multicolora O floare mare japoneza Un nufar instantaneu Iar copiii tacura Fermecati Niciodata in mintea lor Aceasta floare nu se va vesteji Aceasta floare subita Facuta pentru ei Intr-o clipa Sub ochii lor. Traducere de Sanda Ungureanu
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie
- de
JCC
la: 13/10/2003 14:27:36
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tarie, La trecutu-ti mare, mare viitor! Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul, Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Vis de razbunare negru ca mormintul Spada ta de sânge dusman fumegind, Si deasupra idrei fluture ca vintul Visul tau de glorii falnic triumfind, Spuna lumii large steaguri tricolore, Spuna ce-i poporul mare, romanesc, Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare, Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Ingerul iubirii, ingerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surizind, Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face, Când cu lampa-i zboara lumea luminind, El pe sinu-ti vergin inca să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare, Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tinara mireasa, mama cu amor! Fiii tai traiasca numai în fratie Ca a noptii stele, ca a zilei zori, Viata în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tarie, suflet romanesc, Vis de vitejie, fala si mindrie, Dulce Romanie, asta ti-o doresc! Eminescu
Din strainatate
- de
JCC
la: 13/10/2003 14:36:49
Din străinătate
Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă, Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Si inima aceea, ce geme de durere, Si sufletul acela, ce cântă amortit, E inima mea tristă ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârâului de-argint, Să văd ce ei atâta iubeam odinioară : A codtului tenebră, poetic labirint ; Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, linistiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice soptiri. As vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală ce undula de flori, Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică, Pierzându-si a sa frunte în negură si nori. Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare, Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut. Melodica soptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme, Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor. Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată În patria-mi iubită, în lucul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal. Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce linistire, În visuri fericite m-ar duce către nori Eminescu
Din nou Blaga
- de
Ingrid
la: 13/10/2003 15:12:52
Liniste
Atâta liniste-i în jur de-mi pare cã aud cum se izbesc de geamuri razele de lunã. În piept mi s-a trezit un glas strãin si-un cântec cântã'n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune, cã strãmosii, cari au murit fãrã de vreme, cu sânge tânãr încã'n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin sã-si trãiascã mai departe în noi vieata netrãitã. Atâta liniste-i în jur de-mi pare cã aud cum se izbesc de geamuri razele de lunã. O, cine stie - suflete-n ce piept îti vei cânta si tu odatã peste veacuri pe coarde dulci de liniste, pe harfã de'ntuneric - dorul sugrumat si frânta bucurie de viatã ? Cine stie ? Cine
Autoportret, L.Blaga
- de
Alice
la: 14/10/2003 02:31:26
Lucian Blaga e mut ca o lebada
in patria lui zapada fapturii tine loc de cuvant El cauta apa din care bea curcubeul El cauta apa din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta. PS. Iertare de n-o fi sa fie aidoma (nici ghilimele n-am pus!)...Caci din memorie citez!
Nichita..."Cantec de dragoste la marginea marii"
- de
sanjuro
la: 14/10/2003 03:21:33
Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci. Marea se va preface-n pasari stravezii, cîte le-ncap ochii spre ea, si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii, pîna-n piscul vazduhului cu o stea. Vor ramîne prapastiile si pesterile goale, pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile, stîrnind margeanele domoale si corzile. Uite, epava corabii lui Simbad, marinarul cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii, cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul, peste toate puntile alearga raci vii. Îti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin! Adu-i în spinare pîna la nisipuri. Ma voi preface orb si am sa vin cu bratul întins, sa-ti mîngîi chipul. sanjuro
LB
- de
papadie67
la: 14/10/2003 03:26:31
mut ca o lebada
scaldata-n Luna plina surda e luna neagra cand in sfarsit vorbesc Crai nou priveste in obloane Si-ntotdeauna prea-ntarziat ne canta lebada: nevermore!
Mang Ke
- de
sanjuro
la: 14/10/2003 03:56:17
....
chiar daca ai imbraca mantia cereasca tot voi desface nasturii stelelor
tot Nichita
- de
sanjuro
la: 14/10/2003 04:06:22
Emotie de toamnã
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mã tem ca n-am sã te mai vad, uneori, ca or sã-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai sã te ascunzi intr-un ochi strain, si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci mã apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec în mare. Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare.
Nu sunt ce par a fi...
- de
Ingrid
la: 14/10/2003 11:08:00
Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!... Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, Sau prea curand, Sau poate prea tarziu... M-am resemnat, ca orice bun crestin, Si n-am ramas decat... Cel care sunt!... Sunt cel din urma strop de vin Din rustica ulcica de pamant Pe care l-au sorbit pe rand Cinci generatii de olteni- Cei mai de seama podgoreni, Dintre mosteni Si oraseni- Stramosii mei,care-au murit cantand: "Oltule... rau blestemat... Ce vii asa de turburat?"... Dar Oltul i-a platit la fel Cum l-au cantat si ei pe el... Si cum-- mi-e martor Dumnezeu- Astazi,nu-l mai cant decat eu!... Ion Minulescu
"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana
- de
Ingrid
la: 14/10/2003 14:46:13
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor O să mă sui într-un pătul Cu miros bun, adormitor De grâu încins sub bolţi de stuh, De floarea-soarelui uscată, De praf bătrân şi de văzduh Pe care-l ştiu de altădată; O să mă-ntind printre grămezi Fără dorinţe, fără gând Şi nici măcar n-o să visez Perechi de vorbe-alunecând; În dulcele coşciug de boabe Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi, O să îmi joace pe pleoape O rază din acoperiş; Uimită fără de pricină Din când în când o să adorm, Mă va trezi câte-o albină Cu bâzâitul ei enorm, Curând miresmele vecine Mă vor topi în sinea lor, Voi fi bătrână, va fi bine Şi nu-mi voi mai dori să mor.
Trei fetze
- de
sanjuro
la: 15/10/2003 01:32:07
Copilul rade: "Intelepciunea si iubirea mea e jocul!" Tanarul canta: "Jocul si-ntelepciunea mea-I iubirea!" Batranul tace: "Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!" Lucian Blaga
"Ne me quitte pas", Jacques Brell
- de
Alice
la: 15/10/2003 08:57:13
Ne me quitte pas
Il faut oublier Tout peut s'oublier Qui s'enfuit déjà Oublier le temps Des malentendus Et le temps perdu A savoir comment Oublier ces heures Qui tuaient parfois A coups de pourquoi Le cœur du bonheur Ne me quitte pas Moi je t'offrirai Des perles de pluie Venues des pays Où il ne pleut pas Je creus'rai la terre Jusqu'après ma mort Pour couvrir ton corps D'or et de lumière Je f'rai un domaine Où l'amour s'ra roi Où l'amour s'ra loi Où tu seras reine Ne me quitte pas! Ne me quitte pas! Je t'inventerai Des mots encensés Que tu comprendras Je te parlerai De ces amants là Qui ont vu deux fois Leurs cœurs s'embrasser Je te racont'rai L'histoire de ce roi Mort de n'avoir pas Pu te rencontrer Ne me quitte pas! On a vu souvent Rejaillir le feu De l'ancien volcan Qu'on croyait trop vieux Il est parait-il Des terres brûlées Donnant plus de blé Qu'un meilleur avril Et quand vient le soir Pour qu'un ciel flamboie Le rouge et le noir Ne s'épousent-ils pas? Ne me quitte pas! Ne me quitte pas! Je n'vais plus pleurer Je n'vais plus parler Je me cacherai là A te regarder Danser et sourire Et à t'écouter Chanter et puis rire Laiss'moi devenir L'ombre de ton ombre L'ombre de ta main L'ombre de ton chien Ne me quitte pas...
Dusmancele
- de
Ingrid
la: 15/10/2003 09:29:02
de George Cosbuc
Las' ochii, mamă, las' sã plânga! Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Sã merg neplânsă în mormânt! Nu plâng ca mi-e de Leana teamă, De ciuda plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu In samă, Dar mi-e ruşine şi mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă, Ca n-am broboadă de mătasă, N-am sort cu flori - şi dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam, Si n-o sã-mi meargã neam de neam. Stă-n drum de vorba cu vecine Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine, Auzi tu! Sã se prindă ea Cu mine! Sti ieri la moară ce spunea? Că-s proastă foc şi gură-rea! Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră, S-ajunga ea Lucsandrei noră! O, meargã-i numele! N-o vezi La horă? Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi, Fă cruce, fã, sã nu-l visezi. Nu l-aş purta nici de poruncă! Ce poarta ea, alt om aruncă C-un rând de haine-o văd mergând La muncă, La joc şi hori acelaşi rând, Il poarta-ntr-una, şi de când! Lucsandra-i doară preuteasă, Ea-şi cată nora mai aleasă, S-o ducă-n bunuri şi-n duium Acasă. Ea n-a ajuns, oricum si cum, Sã-si stringă nora de pe drum. Sã-şi ieie nora pe-o Satană? Ca e saracă şi golană, De ce nu vine ca sã-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Si-n casă nici cenusa n-au!" Auzi tu. mamă, câte-mi spune? Si-aleargă-n sat sã mai adune Si câte porecliri pe-ascuns Imi pune. De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns, La câte legi am fi ajuns! Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară, Si daca tac, îi vin călduri Sã moară. Sã vezi tu, mamă, -njurături! Ca ea cu mã-sa-s zece guri. Cu gura mãsa bate-o gloată, Si-i de otravă Leana toată - Mi-ar pune capul sub picior, Sã poată. Dar lor pe plac eu n-am sã mor, Ca n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi ţes tortul Si umblu şi eu cum socot Că-i portul. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rãu de tot. Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată Dar cum mã prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am fãcut ca ea Vr’o dată? La joc mã poţi oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs şi-i scot eu nume? Ori ies, gătita-n ciuda ei, In lume? Ii ştiu eu focul - ochii mei! Lisandru e, ca alta ce-i? Dar ce? Il ţiu legat de mine? Il trag de mânecă? Ba bine! El vine-aşa, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot uşa sã i-o-ncui, De sta prea mult, eu cum sã-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Sã-l vadă-n casa lor intrând Odată? Si dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blestemă de nu-şi dă rând! Dar poate da ea bobi cu sita! O fierbe ciuda pe urâta, Că-s mai frumoasă decât ea, Si-atâta! Sã aiba Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea. Că boii-s buni, bine-i bogată, Dar dacă pui flăcăii odată S-aleaga dinşii cum socot O fată: Bogata-s pupă boii-n bot, Imbătrânind cu boi cu tot!
GLOSSA : ce e val, ca valul trece..
- de
JCC
la: 15/10/2003 11:09:44
de Eminescu : Glossa
Vreme trece, vreme vine, Toate 's vechi si nouã toate; Ce e rãu si ce e bine Tu te'ntreabã si socoate; Nu spera si nu ai teamã, Ce e val ca valul trece; De te'ndeamnã, de te cheamã Tu rãmîi la toate rece. Multe trec pe dinainte. In auz ne sunã multe. Cine tine toate minte Si ar sta sã le asculte? Tu aseazã-te deoparte. Regãsindu-te pe tine, Când cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbã Recea cumpãn-a gândirii Inspre clipa ce se schimbã Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naste Si o clipã tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si nouã toate. Privitor ca la teatru Tu în lume sã te-nchipui; Joace unul si pe patru Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plânge, de se ceartã, Tu în colt petreci în tine Si'ntelegi din a lor artã Ce e rãu si ce e bine. Viitorul si trecutul Sunt a filei douã fete, Vede'n capãt începutul Cine stie sã le-nvete; Tot ce-a fost ori o sã fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreabã si socoate. Cãci acelorasi mijloace Se supun câte existã. Si de mii de ani încoace Lumea-i veselã si tristã; Alte mãsti, aceeasi piesã, Alte guri, aceeasi gamã, Amãgit atât de-adese Nu spera si nu ai teamã. Nu spera când vezi miseii La izbândã fãcând punte, Te-or întrece nãtãrãii, De ai fi cu stea în frunte; Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi Intre dânsii sã se plece, Nu te prinde lor tovarãs; Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenã Lumea'ntinde lucii mreje Ca sã schimbe actorii'n scenã. Te momeste în vârteje; Tu pe-alãturi te strecoarã, Nu bãga nici chiar de seamã, Din cãrarea ta afarã De te'ndeamnã, de te chiamã. De te-ating, sã feri în laturi, De hulesc, sã taci din gurã; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacã stii a lor masurã; Zicã toti ce vor sã zicã. Treacã'n lume cine-o trece; Ca sã nu'ndrãgesti nimica, Tu rãmâi la toate rece. Tu rãmâi la toate rece, De te'ndeamnã, de te cheamã; Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teamã; Tu întreabã si socoate Ce e rãu si ce e bine; Toate-s vechi si nouã toate; Vreme trece, vreme vine.
DOINA de Eminescu
- de
JCC
la: 15/10/2003 13:42:05
D O I N A
de Eminescu De la Nistru pân' la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s'a, Cã nu mai poate strãbate De-atâta strãinãtate. Din Hotin si pân' la Mare Vin Muscalii de-a cãlare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Si strãinul te tot paste De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos pe vale Si-au fãcut dusmanii cale, Din Sãtmar pânã 'n Sãcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român sãracul! Indãrãt tot dã ca racul, Nici îi merge, nici se'ndeamnã, Nici îi este toamna, toamnã, Nici e vara vara lui, Si-i strãin în tara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dusmanii în puhoi Si s'aseazã pe la noi; Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strãinãtate; Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbracã tara sânul, Codrul - frate cu Românul - De secure se tot pleacã Si isvoarele îi seacã - Sãrac în tarã sãracã! Cine-au îndrãgit strãinii, Mânca-i'ar inima câinii, Mânca-i'ar casa pustia, Si neamul nemernicia! Stefane Mãria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Arhimandritului Toatã grija schitului, Lasã grija Sfintilor In seama pãrintilor, Clopotele sã le tragã Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca sã 'ti mântui neamul tãu! Tu te 'naltã din mormânt, Sã te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odatã, Ai s'aduni Moldova toatã, De-i suna de douã ori, Iti vin codrii 'n ajutor, Toti dusmanii or sã piarã Din hotarã în hotarã - Indrãgi-i'ar ciorile Si spânzurãtorile!
Lucian Blaga
- de
sanjuro
la: 16/10/2003 01:27:00
Dati-mi un trup, voi muntilor
Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup, si totusi flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete, cãci lutul tãu slab mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet ce-l port. Dati-mi un trup, voi muntilor, mãrilor, dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia în plin! Pãmântule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei nãprasnice inimi, prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc, fii amfora eului meu îndãrãtnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi si-as apare nãvalnic si liber cum sunt, pãmântule sfânt. Când as iubi, mi-as întinde spre cer toate mãrile ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti, spre cer, sã-l cuprind, mijlocul sã-i frâng, sã-i sãrut sclipitoarele stele. Când as urî, as zdrobi sub picioarele mele de stâncã bieti sori cãlãtori si poate-as zâmbi. Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.
Marin Sorescu
- de
sanjuro
la: 16/10/2003 01:28:27
Pictura cu crin
Si as dori sã te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar îmi place imaginea si o pastrez. Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete (Volumul II sau I?) Legate în piele, oricum. Cum se mai aduna si viata noastra! Ca un film de desene-animate, Fãcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri în urma Si toate aceste intimplari Mai mult sau mai putin necesare, Pe care, pânã la urma, Sintem tentati sã le credem chiar fericite? Sint insasi viata noastra cu gust amar Care tinjeste dupa o lacrima de cainta, Ca sã-l mai dilueze. Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi Ale castelului tau (Nu din Spania, desigur!) Si nu te-a intinat nimic Nu te-a atins nici o arma din panoplia Ghiftuita de spade, din sala armelor. E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba Pentru mine ai fi fost mai limpede Decât primul meu gând de dimineata. Azi-noapte am fost mai epici - Si cuvintele tale Le-am vãzut strecurindu-se Prin fereastra intredeschisa, Prefacindu-se în fulgi, Pentru neintinarea orasului.
Luciana Stoicescu-Vaughan
- de
sanjuro
la: 16/10/2003 01:31:53
Nowadays
I learned not to cry Unless I can't hold it. The people around Are running away Saying: "Forget it!" "How are you doing?" "Thanks, I'm doing fine" It does not matter if You're sad or suffer No one will give a dime. They want to see success, Money, fame and power. You have to hide the truth That your life is sour. Depression is a shame, Melancholy - a stigma - Who wants to be around Someone who lack charisma? Go party, spend some money, Show that you have some fun, Smile with or without reason (!) Nobody then will run.
TOAMNA
- de
(anonim)
la: 17/10/2003 06:55:58
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar !! Acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie. ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. cu răsăriturile va fi mai greu. sigur ne vom târgui ca-n piaţă. am să ţi le cedez, totuşi, numa ca să-mi laşi mie nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi
TOAMNA
- de
Alexia
la: 17/10/2003 07:01:43
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie. ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. cu răsăriturile va fi mai greu. sigur ne vom târgui ca-n piaţă. am să ţi le cedez, totuşi, numa ca să-mi laşi mie nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi
Adaug cu mult drag,sper sa placa!
- de
Alexia
la: 17/10/2003 07:16:53
"FLACARI"
Virgil Carianopol Sunt flacara, sunt jar, sunt para, Merg printre oameni luminand. Sunt ca o stea ce straluceste, Dar nimeni nu ma vede-arzand. Ard ca un codru ce nu piere Sub flacarile ce-l incing, Un codru care arde-ntr-una Dar flacarile nu-l ating Si ard, si ard, asa de-a randul, Ca mii si mii de stele. Ii luminez pe cei din preajma Arzandu-mi visurile mele. Stiu, se va stinge crud odata Aceasta flacara, stindard Da-mi pare rau ca se va stinge Fiindca traiesc numai cat ard... "TARE-AM FOST"... Virgil Carianopol Tarea-am fost, un om ca nimeni altul, Un sucit mereu, un stramba-drum, Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul, Iar de-acolo,unde sint acum. Toata viata mi-o traii bolnava. Am fost mare, atat cat eram mic. Am suit cand am cazut din slava Si-am cazut voind sa ma ridic. N-am cerul la nimeni niciodata, Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea. Am dat totul fara nici o plata, Nevoind nimic sa mi se dea. N-am lovit in nimeni.Mai-nainte Am izbit in mine pentru-a sti Cat ar fi durerea de fierbinte Pentru-acel pe care l-as lovi Am trecut prin toate totdeauna Ne-nsemnat, mereu un suferind, Un vulcan, afara stins intr-una, Inauntru, insa, clocotind
Eu voi continua!!
- de
Alexia
la: 17/10/2003 07:20:37
AM CANTAT"
Virgil Carianopol Am cantat cat am voit Nimenea nu m-a oprit Am iubit cat am putut Orice dragoste m-a vrut Toata tara cat e ea Am purtat-o in vremea mea De la munte pana la pom Intr-o inima de om Unii-au dat cu vorba-n mine Astazi poate li-i rusine Altii multi cati au trecut Nici macar nu m-au vazut Impacat acum salhui Stau in trenul timpului Si astept plutind in zbor Halta unde-am sa cobor Nu blestem,nu strig, n-arat Nu-ntorc capul indarat De era in altfel dat Nu stiu daca-as fi canta "NU" Virgil Carianopol -Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat Timpul dinapoi care tacu. Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat! Am raspuns fara tristeti: -NU! -Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus, Timpul urmator care ma vru. Ai orice daca-mi vei fi supus! Am raspuns cu indarjire: -NU ! -Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna, Stiu lumini ce nimeni nu le stiu Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna! Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu ! -Esti nebun, mi-a spus Nefericirea, Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu! -Du-te! ma-mpinse Stralucirea. Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu ! Cat mi-as face viata de amara, Ca oricarui care ma ceru Tuturor ce nu sunt pentru tara , Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.
- de
Catalina Bader
la: 05/11/2003 04:26:01
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre). Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii. Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul? Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna: in flori - in ochi - pe buze -ori morminte - Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor. De ce cresc florile? pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa. Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer. Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer. Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul. Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?! IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca. Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce? Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim. PE BUZE: mimica noastra spune multe. Buzele sunt oglinda sufletului nostru. Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati bucurat vreodata fara sa radeti? Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele? Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul. ORI MORMINTE: Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat. Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea ' Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?! Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu, Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA. Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu. Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale. si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, Luna, este lumina din lumina Universala. Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina. Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim impreuna taina cea mare a intunericului. Care este aceasta? Unde este INTUNERIC este si LUMINA. asa inbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei- caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad. Prea necuprins e INTUNERICUL. Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Viata asa cum este ea. MInulescu
- de
Zamolxe
la: 07/11/2003 06:05:26
Eu stiu ca-i sa ma-nseli chiar miine,
Dar fiindca azi mi te dai toata, Am sa te iert, E vechi pacatul, Si nu esti prima vinovata. Eu cred ca femeia care personifica personajul poeziei se numea VIATA. Z
TARAIn tine nu mi-e dor de
- de
Ingrid
la: 16/11/2003 23:11:57
TARA
In tine nu mi-e dor de nimeni, Pamant apus în somn Prin verzi orbite, Si sunt straina daca trec hotarul Pletelor tale obosite. Eu numai limba ta O stiu vorbi in vis Si spune basme numai pentru tine Prea trecatoru-mi paradis, Prea trecatorule stapane. E frig afara Si e ceata deasa, Se face seara, Timpu-ncet se lasa, Dar cat de bine si de cald e-acasa, Cand unul altuia ne suntem tara. Ana Blandiana
AUDAud cum paseste cineva
- de
Ingrid
la: 16/11/2003 23:21:02
AUD
Aud cum paseste cineva dupa mine in luna Si pune seminte de flori in urmele talpilor mele, Un pas intelept - albastrele, Un pas gresit - matraguna. Aud cum paseste cineva dupa mine in soare Si pune oua de pasari in urmele talpilor mele, Un pas intelept - turturele, Un pas gresit - cantatoare. Aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie Si pune cuvinte in urmele talpilor mele, Un pas intelept - ghilimele, Un pas gresit - poezie. Ana Blandiana
Din nou Blandiana
- de
Ingrid
la: 17/11/2003 01:03:03
EU CRED CA NORII
Eu cred ca norii povestesc In fiecare tara altfel, Poate ca sunt tinuturi unde Se vad pe ceruri epopei - La noi pe bolta trec ciopoare Cu caini batrani si miei nostalgici Si-aluneca-n pasunea-albastra Pe urma lor trei ciobanei. Sau se inalta-o manastire Nepamanteana, ca în somn, Surpata-n haos fara mila De rasuflarea unui vant Si iarasi razvratita-n ceruri Pana cand aripi de sindrila Cazand inspre inalt cu spaima Suie din lacrimi un cuvant. Cum am putea sa ne dorim Un cer senin si-o bolta goala, Cand norii spun poveşti prin care Suntem salvati în vesnicii? Veniti, furtuni, deasupra noastra Si infloreste-ne, durere, Cat timp mai stii cu abur sacru Pe cerul lumilor sa scrii...
Eu am sa zic Nichita!
- de
Alice
la: 17/11/2003 01:53:48
Ia cunostinta ca pot ucide,
ca pot zdrobi cu calcaiul capul suav al stelei rasarinde si placide, din pricina careia am devenit zugrav! Ia cunostinta ca nu am mila de mine, ca sangele meu mi-l amestec cu mestecenii! Grabnic ti-aduc la cunostinta toate acestea! Vezi ce faci! ("Nod 19")
Nichita...
- de
sanjuro
la: 17/11/2003 02:50:23
Autoportret
Intunecând întunericul, iata portile luminii.
Sanj, uite altul!
- de
Alice
la: 17/11/2003 03:23:52
Autoportret
Eu nu sunt altceva decât o pata de sânge care vorbeste. ...tot Nichita (SPER!)
asa este...tot Nichita
- de
sanjuro
la: 17/11/2003 03:35:36
si o sa-ti spun o poveste adevarata despre Nichita si copacul "Gica" pe care l-am mangaiat de cateva ori, in amintirea lui...Dar pe MP.
Acum...Blaga: Bunãtate toamna Pomi suferind de gãlbinare ne ies în drum. O minune e câteodatã boala. Pãtrunse de duh, fetele-si lungesc ceara, dar nimeni nu mai cautã vindecare. Toamna surâzi îngãduitor pe toate cãrãrile. Toamna toti oamenii încap laolaltã. Iar noi cei altãdat-atât de rãi azi suntem buni, parcã am trece fãrã viatã prin aurore subpãmântesti. Portile pãmântului s-au deschis. Dati-vã mânile pentru sfârsit: îngeri au cântat toatã noaptea, prin pãduri au cântat toatã noaptea cã bunãtatea e moarte.
La Nichita si proza este poezie!
- de
Ingrid
la: 17/11/2003 07:20:23
21 de grame de suflet I Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ca, indiferent de sex sau de varsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. In conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului. II Va sa zica 21 de grame! III (Inceputul unui eseu ramas neterminat...)
Bun Blaga al tau. Acuma uite unul, al meu!
- de
Alice
la: 17/11/2003 09:28:29
Vei plange mult, ori vei zambi?
Eu nu ma caiesc, c-am adunat in suflet si noroi- dar ma gandesc la tine. Cu gheare de lumina o dimineata-ti va ucide-odata visul, ca sufletul mi-asa curat, cum gandul tau il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plange mult atunci ori vei ierta? Vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti, in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: "Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?" Mah, asa-i, asa-i, si-acuma-mi vine sa injur da necaz si bucurie ca exista si Blaga si Nichita si nea Marin si nea Tomiza Soparliza Caragiu...Si bine ca nu ai vorbit de Gica pe post, ca anumite lucruri nu se spun asa, in lume...bravo tie si merci, prietene! Alice
Omar Khayam
- de
Ingrid
la: 17/11/2003 11:22:17
Ulciorul
Ramii sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentru vin si pentru tine Mai am in sin trei pumni de aur. Ramii sa-nmormintam tristetea Si setea fara de-alinare Cu vinul negru de la hanul Din valea umbrelor fugare. Stii tu, frumoaso, ca ulciorul Din care bei infrigurata E faurit din taina sfinta Din taina unui trup de fata. L-a faurit cindva olarul Cel inspirat de duhul rau Din taina unui trup de fata Frumos si cald ca trupul tau. Inmiresmeaza-te, frumoaso, Ca pe-un altar de mirodenii Cit zarea-i plina de albastru Si lumea plina-i de vedenii Si-atit cit drumurile vietii Mai au pe margini bucurii Ca miine in zadar vei bate La porti de suflete pustii. Iubeste-ma acum caci anii Nebanuiti vor pune friu, Iar clipele iubirii noastre Se scurg ca undele pe riu. Ca miine-om putrezi-n morminte Uitati, nepomeniti de nimeni, Ca miine vor veni olarii Sa fure lut din tintirime. Iar trupul tau care mi-e astazi Cel mai iubit dintre limanuri Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumetii pe la hanuri.
PABLO NERUDA
- de
Ingrid
la: 19/11/2003 10:54:55
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul Daca va fi sa plangi, plange de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale Daca va fi sa furi, fura o sarutare Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi...
Si Ion Caraion
- de
Ingrid
la: 19/11/2003 10:57:18
Te-am asteptat la toate trenurile vietii mele...
Polare zapezi rebele... Întotdeauna am venit la gara,Doamne mai devreme decat pleca trenul. Si te-am asteptat la toate trenurile vietii mele, sa te-ntampin. Ma vedeau cum bat campii-n zadar - copiii,acarii,vântu-limbut. Tu n-ai venit.Sau ai trecut fara sa cobori. Habar n-am in care tren ai fost ori unde si la ce ti-i fi dus... Câte lumi n-au rasarit Câte n-au apus, pâna se-nerase de tot si timpul incepuse sa se termine si sa se faca urât! Acuma,ca-i asa de tarziu incât nu va mai trece nici un tren si nu va mai fi nici un an, mi-nchipui c-ai fost in fiecare din ele insa erai obosit ca un elan pe care-l fugaresc la pol haita de iele si spaima si figul ca atipisesi,ca visai si de aceea n-ai mai aparut la geam,n-ai mai coborât n-ai mai pus pe nimeni de paza la digul dintre mocirla si stele dintre urât si urât. Cum isi asteapta femeia iubitul din razboaie, te-am asteptat la toate trenurile vietii mele - in soare ,in ploaie, pâna m-am destramat... insa tu n-ai mai gasit semnul,aleea (Nici adevarul nu-i adevarat), dramul de drum pe care apucand sa dai de timpu-ntalnirii. Ca strigoii mitologiei Asirii, îi fi calatorind si-acum prin cine stie ce naprasnice ierni sau toamne, prin cine stie ce vraiste,ce vreme,ce putred,ce tinä. Trezeste-te,Doamne, sa n-ajungi in tara straina!
Intrebare
- de
Madalina
la: 19/11/2003 21:10:35
Am si eu o intrebare, da' nu dati cu versuri in mine...!
Credeti ca exista "cele mai frumoase" poezii sau, in fapt e mai mult o chestiune se gust si de stil? Si uite, ca tot v-am inoportunat din "boemica visare", va ofer un link in care veti putea gasi o selectie a "celor mai frumoase" poezii de dragoste ale literaturii engleze, dar nu numai. Sper sa va faca placere sa-l recititi pe Milton, Dickinson sau Donne... Din nefericire, se vor pute bucura de asta doar cei care stiu binisor engleza: http://www.theromantic.com/poetryclassic/main.htm
Creaza o "conferinta" separata!!!
- de
Alice
la: 20/11/2003 00:54:43
Stricam forumul lui Ingrid!
Nu se cade...
OK!
- de
Madalina
la: 20/11/2003 12:15:04
OK atunci!
Nicolae Labis
- de
Ingrid
la: 21/11/2003 23:20:53
Mama
N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune Un om ce de pe-acasa a venit Cum c-a-nflorit la noi malinul Si c-ai albit, mamuca, ai albit. Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava. Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti, Cand din scrisori eu vad precum matale Din zi מn zi mereu intineresti.
Moartea caprioarei
- de
Ingrid
la: 21/11/2003 23:37:59
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant. A ramas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri. Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii ma zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei in muntii Carpati. Setea ma naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea. Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Cand va scapata soarele, cand va licari luna, Aici vor veni sa s-adape Una cate una caprioarele. Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini. Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters. Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii, Si stelele uimite clipira printre ele. Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii, Frumoasa jertfa a padurii mele! Ea s-arata saltand si se opri Privind in jur c-un fel de teama, Si narile-i subtiri infiorara apa Cu cercuri lunecoase de arama. Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit, Stiam ca va muri si c-o s-o doara. Mi se parea ca retraiesc un mit Cu fata prefacuta-n caprioara. De sus, lumina palida, lunara, Cernea pe blana-i calda flori calde de cires. Vai cum doream ca pentru-intaia oara Bataia pustii tatii sa dea gres! Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi, Ea ridicase capul, il clatina spre stele, Il pravali apoi, starnind pe apa Fugare roiuri negre de margele. O pasare albastra zvacnise dintre ramuri, Si viata caprioarei spre zarile tarzii Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna Cand lasa cuiburi sure si pustii. Impleticit m-am dus si i-am inchis Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne, Si-am tresarit tacut si alb cand tata Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne! Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau. Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini! Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege si de datini... Dar legea ni-i desarta si straina Cand viata-n noi cu greu se mai anina, Iar datina si mila sunt desarte, Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte. Pe-o nara pusca tatii scoate fum. Vai, fara vant alearga frunzarele duium! Inalta tata foc infricosat. Vai, cat de mult padurea s-a schimbat! Din ierburi prind in maini fara sa stiu Un clopotel cu clinchet argintiu... De pe frigare tata scoate-n unghii Inima caprioarei si rarunchii. Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea .... Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc! Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc! Nicolae Labis
mama
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 03:10:31
e ziua ta, mamico
in dar ti-am adus inima dar nu intelegi mamico? ca un dar mai frumos nu se putea. Am vrut sa-ti culeg din stele sa-ti fac un modest colier dar cine nu stie, oare ca-n zori stelutele pier... Am vrut sa-ti culeg din Soare o raza sa-ti prind in par dar tu straluceai mai tare de dragoste si dor... E ziua ta, momico in dar ti-am adus inima si crede-ma, mamico un dar mai frumos nu se putea... de la un copil pt MAMA (toate din lumea asta)
mananc si plang
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 03:13:35
ma vei ierta, tu, oare,
Caprioara mea? te iubesc pt ca esti blandetea si inocenta intruchipata dar mi-e atat de foame si tata nu are bani sa ma hraneasca si ucide... pentru mine, copilul lui. eu te iert tata, si stiu ca si caprioara Te va ierta.
poezie...
- de
sorin1975
la: 22/11/2003 03:17:04
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una; Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã, Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi? El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dã suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii! Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei, Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos: Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã, Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã, S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã, Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã, S-acela între oameni devinã cel întâi Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi. Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec, Pân ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec, Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste, Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor... Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor. Strãin si fãr de lege de voi muri atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce, S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã, Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã, Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã! Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc, Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc. Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec, Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã! (1879, 1 septembrie)
intunecand intunericul
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 03:21:16
prin necunoasterea mea
reusesc sa vad lumina Doamne, nichita e sublim
este superba
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 10:21:26
dar coplesitor de trista.
pentru ca e adevarata.
Ruga pt. parinti ...al lui Paunescu
- de
Madalina
la: 22/11/2003 10:21:32
Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor, Langa noi se sting si mor, Dragii nostri, dragi parinti. Cheama-i Doamne inapoi Ca si-asa au dus-o prost, Si fa-i tineri cum au fost, Fa-i mai tineri decat noi. Pentru cei ce ne-au facut Da un ordin, da ceva Sa-i mai poti întarzia Sa o ia de la început. Au platit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fa-i nemuritori Pe parintii care mor. Ia priviti-i cum se duc, Ia priviti-i cum se sting, Lumanari in cuib de cuc, Parca tac, si parca ning. Plini de boli si suferind Ne întoarcem în pamant, Cat mai suntem, cat mai sunt, Mangaiati-i pe parinti. E pamantul tot mai greu, Despartirea-i tot mai grea, Ssrut-mana, tatal meu, Sarut-mana, mama mea. Dar de ce priviti asa, Fata mea si fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei ma duc si eu. Sarut-mâna, tatal meu, Sarut-mana, mama mea. Ramas bun, baiatul meu, Ramas bun, fetita mea, Tatal meu, baiatul meu, Mama mea, fetita mea. Am trimis de doua ori poezia din cauza problemelor legate de caracterele speciale ale limbii romane... Scuze...
sincera
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 10:25:11
sa fiu, eu as fi urcat in tren.
n-as fi asteptat sa ma cuprinda disperarea asteptand pe cineva care nu stia ca eu astept Doamne, ce grea e comunicarea...
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu
- de
Ingrid
la: 22/11/2003 11:09:02
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. Case cuprind sufletul zilnicei fringeri, oamenii sint umbre tacute de ingeri, nimeni aici legea cereasca n-o calca, sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca. S-a auzit de peste uliti o veste, un nou nascut viu intr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe carute mai cara, ultim sarut, ca o pecete de ceara. Misticul sat luneca in rugaciune, nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri, florile tin sipete de adevaruri. Iarasi amurg, dangatul parca revarsa, cucii dispar langa clopotnita arsa, cade-n fintini ziua sa urce iar, miine, in amintiri satul miroase a piine. In cimitir, oile nu mai pasc iarba, mieii o pasc, pofta din ei este oarba, nevinovati, anii se-ncarca de vina cum ne-ating, fiintele cum le declina. Sara pe deal seamana cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul, sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul. Sara pe deal, parte din noaptea eterna, sara pe deal, capul se-apleaca pe perna, sara pe deal, totul deodata invie, sara pe deal, muzica din poezie. Caii in apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternica fie-i, noi intre noi sa mai gustam cat se poate sara pe deal, cea mai de pret dintre toate. Si sa privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca, iar dupa ei se mai aude o toaca. Urmele lor sint sau copiii sau munca, intr-un temei lasa intreaga porunca, sara pe deal nu e dacat un amestic de fabulos, de nebunesc si domestic. Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda, tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda, carii batrini de-o vesnicie lucreaza, printre copii zgomotul lor isca groaza. Daca intinzi mana cu-o mica lumina ai sa si simti vrejuri crescind in gradina, niste pindari, haulituri isi arunca, fetele mari grup se intorc de la lunca. Poarta in sini dorul de-o mana barbata, cei cautati mult mai tarziu se arata, podul pe rau scirtie si se indoaie, mustele bat, semn de-nnorare si ploaie. Lina-n fuior in turbioane se leaga, creste-n dovleci dor de saminta intreaga, parca de ieri luna rasare-nspre miine, plange-un copil, sau parca latra un caine. Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata, sfinti intelepti celor cuminti li se-arata, sara pe deal, uite un minz care moare, suflet din el, ca si o seara apare. Dulce-albastrui cauta suflet de iapa, ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa, ultimi copii striga pe ulita noastra, blinde bunici ii insotesc din fereastra. Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica, sara pe deal e ca un duh de bunica, fruct zemuit imprastiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai nostri fac focul. Sara pe deal, dulce vinare de vara, azi nici un om nu are dreptul sa moara, sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic, cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic. Sara pe deal, cinepa fumega bice, cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice, toate ramin, precum au fost in natura, starea de om trece spre starea cea pura. Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul, sa o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii. Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare, tu sa ne dai o crestineasca iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.
Tristeti sfasaietoare, bacoviene
- de
Madalina
la: 22/11/2003 20:51:27
Decembre
Te uita cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste -- Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste. Si mâna fotoliul spre soba, La horn sã ascult vijelia, Sau zilele mele -- totuna -- As vrea sã le-nvat simfonia. Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape; -- Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga... zapada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Si toate din casa mi-s sfinte; -- Te uita cum ninge decembre... Nu râde... citeste inainte. E ziua si ce intuneric... Mai spune s-aduca si lampa -- Te uita, zapada-i cât gardul, Si-a prins promoroaca si clampa. Eu nu mã mai duc azi acasa... Potop e-napoi si nainte, Te uita cum ninge decembre, Nu râde... citeste inainte.
mai era o poezie frumoasa...
- de
Catalina Bader
la: 22/11/2003 22:43:09
refrenul cantecului:
fiori prin mine umbla si nu am trebuinta te rog, pe tine umbra sa redevi fiinta...
Ai dreptate, Cata,
- de
Ingrid
la: 23/11/2003 06:12:53
Poezia se numeste "Umbra", tot de ....Paunescu. O canta Nicu Aliantis, iar acum o canta tulburatoarea Paula Seling.
Eu umbra aceeasta pe care o semeni in sufletul meu cu mila si trista mirare voi duce-o cu mine mereu voi duce-o cu mine mereu Iar intr-o zi oarecare in care-mi este cel mai greu voi pune-o in vechi calendare duminica trupului meu duminica trupului meu fiori prin mine umbla si nu am trebuinta te rog pe tine umbra sa redevii fiinta flamand de iubirea intreaga pe vremi cu-amurg mohorat cand zorile noaptea-si desleaga ma satur c-o umbra si-atat ma satur c-o umbra si-atat si sufletul meu te mai roaga magnetic catarg doborat tu umbra tacuta si draga aseaza-ti fularul la gat aseaza-ti fularul la gat fiori prin mine umbla si nu am trebuinta te rog pe tine umbra sa redevii fiinta o umbra se-nchide in mine o umbra prin mine trecu e-atat de mult rau ca e bine e-atat de mult da ca e nu e-atat de mult da ca e nu Bacovia-si iese din sine si rade in a si in u o umbra se-nchide in mine si umbra aceea esti tu si umbra aceea esti tu fiori prin mine umbla si nu am trebuinta te rog pe tine umbra sa redevii fiinta.
Lucian Blaga
- de
M.PAMFILIE
la: 23/11/2003 07:49:09
Autoportret Lucian Blaga e mut ca o lebada. In patria sa zapada fapturii tine loc de cuvint. Sufletul lui e in cautare in muta,seculara cautare de totdeauna, si pina la cele din urma hotare. El cauta apa din care bea curcubeul. El cauta apa, din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta.
comentariu
- de
Catalina Bader
la: 23/11/2003 08:19:35
iti multumesc
mi-era dor... Lucian Blaga e mut ca o lebada: mut dar cate poate spune?! Fara cuvinte...Ati vazut ce gratioasa si minunata e o lebada?! In patria sa zapada faprturii tine loc de cuvant - neprihanirea oamenilor este la fel de minunata ca frumusetea zapezii.Unicitatea noastra este precum a fulgilor de nea... Sufletul lui e in cautare in muta,seculara cautare de totdeauna, ca noi toti dealtfel, pentru a afla ce este important pentru noi de ce - muta si seculara cautare - pt ca raspunsul apare greu... si pina la cele din urma hotare. care hotare? nu exista hotare adica dincolo de Univers? e doar o intrebare... El cauta apa din care bea curcubeul. El cauta apa, din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta. Apa, sursa de viata fara de care noi nu putem exista. si din care se creaza curcubeul pentru a ne bucura noua sufletul...
comentariu (mai vechi)
- de
Catalina Bader
la: 23/11/2003 08:24:21
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre). Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii. Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul? Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna: in flori - in ochi - pe buze -ori morminte - Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor. De ce cresc florile? pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa. Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA. Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer. Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer. Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul. Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?! IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca. Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce? Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim. PE BUZE: mimica noastra spune multe. Buzele sunt oglinda sufletului nostru. Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati bucurat vreodata fara sa radeti? Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele? Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul. ORI MORMINTE: Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat. Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea ' Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?! Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu, Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA. Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu. Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA. Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale. si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, Luna, este lumina din lumina Universala. Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina. Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim impreuna taina cea mare a intunericului. Care este aceasta? Unde este INTUNERIC este si LUMINA. asa inbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei- caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad. Prea necuprins e INTUNERICUL. Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
abia astept
- de
Catalina Bader
la: 23/11/2003 13:08:21
sa aud interpretarea a doua.
prima interpretare e in sufletul meu. ca de altfel si Nicu Alifantis. si daca nu ne-om vedea, La multi ani, Nicule de Sf Nicolae. sa-ti dea Dumnezeu suflet sa canti la sufletele noastre.
poezia e superba
- de
Catalina Bader
la: 23/11/2003 13:11:43
e un cadou frumos
pentru care iti multumesc, Ingrid. Adrian Paunescu, inca o data esti minunat. Eu te iubesc. daca te indoiai cumva...
|
 loading... loading...cautari recente
"cmpunere la ora de desen"
"semnificatia cuvantelor locul nostru saracul! " "mobila bucatarie" "Caut fete care asi da nr de telefon care vrea sa faca secs gratis" "octombrie" "vizionare filme cu alain delon" "salamalecu pe araba" "presedentie" "a avuto" "drum cu soare" "admirator insistent" "daca nu sti" "impletesc coltuni" "astern" "enunturi cu sosirea iernii" "polisemia verbului a face" "romania cuvinte inrudite dex" "incest cu tatal meu" "vagabondul" "sti mam dus" "trage intelesuri diferite" "bartul avionului" "a cauta nod in papura" "pur" "fete care stau in germania" "padure intunecata" "prin ce mijloc de imbogatire a vocabularului sa format cuvantul mandra" "il rog" "piky" "film indian" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
