Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cele mai frumoase poezii


de Ingrid la: 13/10/2003 10:25:35
modificat la: 15/10/2003 06:36:55
taguri:
voteaza:
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (491):


mama - de mama la: 24/11/2003 13:49:36
A venit aseara mama,
din satucu-i de departe,
ca sa-l vada pe feciorul,
astazi om cu multa carte.

A batut usor la usa,
tainic(?) s-a oprit in prag
i s-a limpezit privirea
de iubire si de drag...
#5110 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
A VENIT ASEARA MAMA - de Ingrid la: 24/11/2003 23:04:35
versuri Vasile Militaru

A venit aseara mama
Din satucu-i de departe
Ca sa-si vada pe feciorul
Astazi om cu multa carte.
A batut sfios la usa,
Grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea
De iubire si de drag.

Sarutandu-i mana dreapta,
Ea m-a strans la piept duioasa,
Si-ntreband-o cate toate,
A intrat apoi in casa.
In launtrul casei mele,
Cata bruma-am adunat
Da prilej ca biata mama
Sa se creada-ntr-un palat.

Si de-abia o fac sa sada
Pe-un divan cu scoarta noua:
"Mi-era dor de tine, maica,
Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, ia, colea-n traista
Niste nuci, vreo doua sute ..."
Si cu ochii plini de lacrimi
Prinse iar sa ma sarute.

"Poate mor, ca sunt batrana ...
S-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica,
Ce mi-e azi mai drag pe lume ..."


#5121 (raspuns la: #5110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ingrid - de mama la: 24/11/2003 23:16:02
exista o poezie patriotica
care se canta si prin Cenaclul Flacara:
o stii, oare?
Treceti batalioane romane Carpatii?
ea a fost bine-nteles in mare top in sufletul romanilor care au murit in al doilea razboi mondial. Ca de ascultat la radio, nu cred ca au apucat...
#5123 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Treceti batalioane romane Carpatii - de Ingrid la: 25/11/2003 04:02:38
La cenaclu "Flacara" se canta varianta de mai jos:
Treceti batalioane romane Carpatii

Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama
Nadejdea e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi

'Nainte! 'Nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu sabii facuram Unirea cea mare
Spre Alba cu totii porneam
Toti oamenii tarii semnau intregirea,
Vointa intregului neam.

Cu totii eram regimente romane:
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai sfint ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Si-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste-n unirea de azi.

Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii
Si tara e frunza si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

Vrem liniste-n tara si pace in lume
Dar daca-r veni vreun blestem
Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Urmind comandantul suprem.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

#5154 (raspuns la: #5123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
no ofense, dar... - de sanjuro la: 25/11/2003 04:55:33
"Treceti batalioane romane Carpatii" este un mars ostasesc pe care armata romana il canta in primul razboi mondial, fiind legat de luptele pentru eliberarrea Ardealului, si de reintregire a tarii.
#5158 (raspuns la: #5154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ai perfecta dreptate,Sanjuro, - de Ingrid la: 25/11/2003 05:18:08
Ai perfecta dreptate,Sanjuro, dar era vorba de varianta care se canta la cenaclu!
Marsul de care vorbesti este:

Treceti Batalioane Romane, Carpatii

(cantec vechi patriotic)

Treceti batalioane romane, Carpatii
La arme cu frunze si flori
Ne-asteapta izbanda, ne-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-asteapta
Speranta e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi.

Nainte, nainte spre marea unire
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu totii eram regimente romane
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste unirea de azi.

#5159 (raspuns la: #5158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumesc - de mama la: 25/11/2003 05:51:10
eu nu am prins decat varianta a doua
dar recunosc ca prima este mai frumoasa
ma plec in fata samuraiului
#5160 (raspuns la: #5158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
E. A. Poe - de sanjuro la: 25/11/2003 06:38:29
Annabel Lee


It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of Annabel Lee; —
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love —
I and my Annabel Lee —
With a love that the wingéd seraphs in Heaven
Coveted her and me.

And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her high-born kinsmen came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre,
In this kingdom by the sea.

The angels, not half so happy in Heaven,
Went envying her and me —
Yes! — that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.

But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we —
Of many far wiser than we —
And neither the angels in Heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee: —

For the moon never beams, without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise, but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee: —
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling — my darling — my life and my bride,
In her sepulchre there by the sea —
In her tomb by the sounding sea.

#5163 (raspuns la: #4732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Once upon a midnight dreary, - de Daniel Racovitan la: 25/11/2003 07:23:50
"Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary"
...
"Quoth the raven: nevermore!"

Draguta poezie si foarte dificil de citit in original (io mi-am prins urechile) :))

#5167 (raspuns la: #5164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
adica - de mama la: 25/11/2003 09:31:42
fabula aia cu corbu care casca gura sa-i cante vulpitei nu mai e valabila
pt ca acesta s-a prins si n-a mai dat drumu' la cascaval?!

si incepe cu once upon... adica ca o poveste
creata cand veghea si oboseala pot inca sa-ti mai potenteze gandirea?
in mijlocul unei nopti... nu chiar de vara?!
#5175 (raspuns la: #5167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Desi iarna este aproape... - de Ingrid la: 25/11/2003 12:07:03
vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !


#5184 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Atmosfera... - de Madalina la: 25/11/2003 18:44:46
Nu am mai scris de doar 2 zile si se pare ca am pierdut o multime de lucruri minunate aici...
Si ca sa reintru in atmosfera, il las pe Nichita sa-mi deschida calea...

"El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am intins spre el bratul ca o ramura.
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rãmas un pom singur.
El
un om singur."

Si inca ceva, ma poate cineva ajuta cu "Spovedania unui derbedeu" al lui Esenin, "spovedanie" pe care o iubesc din tot sufletul...?
Nu am cartea in limba romana si mi-ar face mare placere sa recitesc poezia...Imi aduc-aminte doar fragmente:

"Nu oricine stie sa cante, nu oricine,
Nu oricui ii este harazit, intr-adevar
Sa se rostogoleasca precum un mar
La picioare straine

astazi am chef sa ma ridic in picioare
si de pe fereastra sa stupesc pe luna."

Multumesc anticipat!

#5196 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Multumesc! - de Madalina la: 26/11/2003 23:04:52
Multumesc mult, Ingrid! Mi-ai facut o mare bucurie!

Si uite, ma revansez cu

Daca ...
de Rudyard Kipling

Daca poti sa fii calm cand toti in jurul tau isi pierd capul, acuzandu-te pe tine de acest lucru...
Daca poti sa ai incredere in tine cand toti se indoiesc de puterile tale si de asemenea sa fii cu indulgenta fata de neincrederea lor...
Daca poti sa astepti, dar sa nu fii ostenit asteptand, sau mintit fiind de cei din jur , sa nu te amesteci in minciuna, sau urat fiind de ei, sa nu dai drumul urii tale si totusi sa nu te arati prea bun...
Daca poti sa visezi, dar sa nu iti faci din vise stapan...
Daca poti sa gandesti, dar sa nu iti faci din ganduri o tinta...
Daca poti intalni triumful si dezastrul si sa-i tratezi la fel pe acesti amagitori...
Daca poti sa auzi adevarul rostit de tine, sucit de misei, pentru a face din el o cursa pentru prosti, sau daca vezi lucrurile, carora ti-ai inchinat viata, prabusite, si sa te apleci sa le cladesti din nou cu unelte uzate...
Daca poti sa faci o singura gramada din toate castigurile tale si s-o risti la o singura tura de ruleta si sa pierzi, si niciodata sa nu suflii o singura vorba despre pierderea ta...
Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care iti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, sau sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanii si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse... Al tau este pamantul si tot ce e in el, ba si ce-i mai mult:
"VEI FI OM, FIUL MEU" !!!

Sper ca ti-am facut si eu cel putin aceeasi bucurie precum tu mie!
#5283 (raspuns la: #5271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Colindul gutuii - de Ingrid la: 27/11/2003 10:06:24
Dulce galbena gutuie cum si eu balai eram
Mi-a pus mama o gutuie ce se coace-ncet la geam
As musca-o ,dar ma doare, ma cuprinde-un fel de jind
Iar acum ca trece anul parc-o vad imbatranind.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata iarna noastra.

Mama mea n-avea nici globuri, nici beteala si nici stea
Sarbatorile de iarna cu gutui le-mpodobea.
Mi-a pus mama o gutuie la fereastra dinspre drum
Si o vad cum lumineaza, n-am putere s-o consum.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata iarna noastra.

Parca are-n ea ceasornic si al mamei planset sfant
Lumineaza si se stinge o gutuie pe pamant.
Luxul mamei cel mai mare cand copii ne mai simteam
Era painea de pe masa si gutuia de la geam.

Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata viata noastra.


#5378 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
PABLO NERUDA - CINE MOARE? - de grigore la: 27/11/2003 10:33:27
PABLO NERUDA - CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii, acele emotii
care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...


#5384 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Radu Herjeu - de Ingrid la: 27/11/2003 10:47:46
Copacule
De cate ori
Imi inabus pasii
Cu frunzele tale,
Copacule,
Ma gandesc
Ca am inverzit amandoi
Prea devreme.


#5391 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sublim... - de Madalina la: 29/11/2003 16:18:56
" Oh,salcie ce te apleci
Peste apele mele
Si reversi atita liniste peste ele..."

Sublim, nu-i asa? Precum suplime sunt si formele pe care tot el, Michelangelo, le-a daltuit intru vesnicie in piatra! Versurile ii apartin...
#5527 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si eu balai eram - de M.PAMFILIE la: 02/12/2003 11:18:47
Colindul gutuii,pentru mine este o poveste adevarata...satul in care lumina am vazut,acolo intr-o cocioaba,ani multi am trait,curtea,caci aveam slava Domnului destula,purta in pintecul inoroit un Gutui....si eu eram balai...
Galbena gutuie dulce amaruie,
Lampa la fereastra toata viata noastra.
O mai pe plac "Colindul gutuii" nu-mi puteati oferi...

cu omenie romaneasca m.pamfilie
#5841 (raspuns la: #5378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Blaga-Cantec pentru anul 2000 - de M.PAMFILIE la: 06/12/2003 13:08:37
Nu mi se uscase pe buze roua amara a noptilor petrecute in tomberonul occidental,caci ma si visam intr-un automobil.Cu citiva guldeni agonisiti din cersala am devenit din visator:proprietar.Asa m-am rasfatat in Lancram.Mrejele vesniciei m-au cuprins ca un brau Mioritec peste care s-au asternut amintiri din timpi nicicind pierduti.

Vulturul ce roteste sus
va fi atunci de mult apus.

Langa Sibiu,langa Sibiu,prin lunci
numai stejarii vor mai fi si-atunci.

Mai aminti-ma-va un trecator
vreunui strain,sub ceasul lor?

Nu cred sa ma vesteasca cineva,
caci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii,cu Dumnezeu.



#6063 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Adrian Paunescu - de grigore la: 12/12/2003 12:28:01
Virgula
E punctul care plange.
#6485 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Blaga - de Klaudia Henney la: 12/12/2003 14:30:17



Multumesc ...de 1000 de ori ,

petru versurile lui Blaga + Cenaclul sint ptr. mine o amintire din liceu !!!!!
Cu lacrimi in ochi am citit rindurile voastre neauzite de ca. 15 ani !!!
#6493 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Stefan Baciu/Lucian Blaga - de M.PAMFILIE la: 13/12/2003 17:40:00
Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi."
La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:"
Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata.
Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere;
Elegie pentru Lucian Blaga
Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu,
Ar fi putut,ar fi putut sa fie
Si la Berna sau la Viena.
Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere
poate la Paris,poate la Lisabona,in gind.
Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea.
Pan murise de mult
si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu
flutura peste Tara.
Ne-am strans mana
cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima;
pe-o strada insorita,toamna la Sibiu,
inmanusat,palarie occidentala,
ultimul mare poet al Tarii
imi spunea
la revedere.
Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu
statuia aceasta a ramas sapata in aer."

#6521 (raspuns la: #6063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Eu stiu ca durerea te-nvata si-ti da glas - de Alice la: 16/12/2003 03:45:50
Adevarata durere nu-i muta niciodata.
Cu Blaga (si-adesea cu-n evreu batran), eu ma duc in cer si, cand cobor, mi-nchipui c-am zburat.
Nu-i zbor mimat ...sunt oameni care nici nu stiu ce-i zborul...
eu l-am gustat, in coborare.

Multumesc pentru cum si mai ales pentru ce-ai scris, M.Pamfilie.
Ma voi ruga ...statuile sapate-n aer, tot monumente-n nemurire sunt.
#6656 (raspuns la: #6521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.B. - de sanjuro la: 16/12/2003 05:58:37
Lumina de ieri

Caut, nu stiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecatã
e fruntea menitã-nãltãrilor altãdatã!

Caut, nu stiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâsnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate si-nvinse.

Caut, nu stiu ce caut. Caut
o orã mare rãmasã în mine fãrã fãpturã
ca pe-un ulcior mort o urmã de gurã.

Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsã pe care-o tot laud.

#6661 (raspuns la: #6656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
LB ...2 :) - de Alice la: 17/12/2003 02:34:54
Scutul

Cand orice scut are
forma de inima,
nu-i de mirare
ca-n noi insine inima pare un scut.

Ce aperi in noi cu taria
pietrei peste care am trecut,
inima, tu, ca un scut?
Aperi ce-n dosul tau este?
Intaiul suflet al nostru,
amarantul cu vesnica floare, copilaria?

Aperi ce-n noi e poveste,
ce n-are nevoie de scut,
amintiri sangerande de ghimpi
si de roze din vremi de-nceput,
amagirea suprema, ardori de pleroma,
dragostea alba cu mandra-i aroma?
#6737 (raspuns la: #6661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Si ...LB 3!!! - de Alice la: 17/12/2003 02:39:06
Moara

Sunt ca o moara langa rau
Obisnuitu-s-a gandul
Sa doarma in mine
varste de-a randul.

Sunt ca o moara langa rau,
la poalale grindului.
Rotile mele bat
in undele timpului.

Sufletul meu
se va trezi candva,
cand pietrele mele
n-or mai umbla.
#6738 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Nimic nu-i sfânt, dar ce-i - de ratusca la: 17/12/2003 02:54:33
"Nimic nu-i sfânt, dar ce-i etern
E forţa de-a rămâne
E mângâiere şi îndemn
Şi pentru azi si mâine.."
#6739 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"E aşa ciudat că avem atât - de ratusca la: 17/12/2003 02:57:37
"E aşa ciudat că avem atâta vreme pentru ură
Când viaţa nu-i decât o picătură..
între un moment şi celălat

Si nu e oare trist...
Că nu privim la cer mai des, că nu zâmbim
Noi care atât de repede murim....."
#6740 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Paunescu... - de sanjuro la: 17/12/2003 04:11:16
Condamnati

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
sã merg în ea, tacut si umilit.

Ce sã mai cânt, când au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,
sã mã zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele triste,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic sã mai reziste
acestei sinucideri în prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca
sã inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici sã-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.

Prietenii mã ocolosc de frica,
probabil mã considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
sã nu mã vada cei care se bat.

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au ghizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii sã-mi insire
din starea condamnatului sã ies.

Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am sã mã duc în templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce sã mai cânt ? Doar calea pin-la gide !
Ce sã mai cânt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plânge si a râde
ca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au pãrinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?
V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape în aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cântec fãrã rang
te cheama lângã mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.

#6751 (raspuns la: #6740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
GOODIES - de ygrec la: 17/12/2003 06:07:29
I am the daughter of the Earth and water,
And the nurseling of the sky..
I passed through the Oceans and shores,
I changed…but I never die.


Shelley : The cloud
#6763 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas - de Catalina Bader la: 20/12/2003 03:10:49
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

P.S. multumesc, Mada
#6988 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dupa melci - de (anonim) la: 21/12/2003 23:35:14
.......................

-"Melc, melc, ce-ai facut
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut in vorba mea
Prefacuta... Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec...
- Astea-s vorbe si descantec!

Trebuia sa dormi ca ieri,
Surd la cint si imbieri,
Sa tragi alt oblon de var
intre trup si ce-i afar'...
- Vezi?
Iesisi la un descantec;
Iarna ti-a muscat din pantec...
Ai pornit spre lunci si crang,
Dar pornisi cu cornul stang,
Melc natang,
Melc natang!"

Iar cand vrui sa-l mai alint
Intinsei o mina-amara
De plans mult....
si, dirdaind,
Doua coarne de argint
Rasucit, se farimara.
Ca e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-insutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:

Punga mica de matasa...
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot langa mine),
Ca sã-i cânt din când în când
Fie tare
Fie-n gând:
"Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fineturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-in cring

Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt in sin la mosul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...

- Iarna coarnele se fring,
Melc nating,
Melc nating!"

Mada(lina).

...Cu speranta ca se va publica...!
#7060 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Pentru Mos Craciun - de ygrec la: 22/12/2003 02:08:17
Iarta-ma ca te salut numai din usa/ Te-as pofti si-n casa dar mi-e teama / Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa / Si acelasi vechi refren de panorama
Iarta-ma ca-ti spun ce cuget Mos Craciun / Dar eu zau...nu vad de ce mai vii / Ce folos ca esti batran si-ai suflet bun / Daca -n tolba n-ai decat minciuni pentru copii /
Nu-ti mai pierde timpul cu povesti / Pentru cei ce nu mai cred in ele / Tu, e drept, n-ai fost decat asa cum esti / Omul cu papusi de portelan si acadele

Iata, asta este tot ce-am vrut sa-ti spun...Si te-as mai ruga ceva:
Tine minte, tine minte Mos Craciun !
Si, la anul , daca vii din nou, sa-mi vii cu Ea.


#7067 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
#7144 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cea mai frumoasa poezie - de (anonim) la: 22/12/2003 19:26:13
Invictus

OUT of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

William Ernest Henley. 1849–1903
#7147 (raspuns la: #5159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
pentru "un suflet pur chinuit" - de sugary la: 24/12/2003 10:20:44
dear strengaritzo,
deoarece ai inaintat un volum destul de consistent, comentariul meu s-ar fi vrut si el cat se poate de ...voluminos, dar nu imi permit sa te plictisesc cu mai mult de cateva notite. sa incep cu vestile mai putin bune, o.k.?
desi sfortarile tale de a presara niste rime sunt de laudat, ele sunt in acelasi timp si evidente (uneori, v. imperfecturile din prima poezie), asa ca ti-as recomanda sa-ti incerci talentul cu niste versuri albe care nu te-ar incorseta si ti-ar da mai multa libertate pentru a-ti asterne sufletul. a propos de asta, i couldn't help noticing un sablon in temele colectiei tale: melancolia adolescentina, cu vesnicele "enigme", intrebari adresate neantului etc.. evident ca vei scrie despre ce simti, dar tine cont ca you score more points with originality. nu voi spune nimic despre vocabularul tau, caci, decat sa folosesti cuvinte "ce din coada au sa dea"(Eminescu),...insa, ai putea fi mai atenta la exprimare (v. "incep CA SA cedez"--licentele poetice ar trebui sa fie "sublime" ca sa nu "lipseasca cu desavarsire" :)).
oricum, in speranta ca "bombardamentul" de mai sus iti va servi drept imbold, trebuie sa te felicit pentru "fir de praf"--dragut simbol--si pentru intensitatea trairilor tale--inteleg all too well ce inseamna sa te sufoce un sentiment intr-atat incat descarcarea prin lacrimi sa para prea triviala, singura revarsare compatibila curgand prin vene de stilou liric.(as pune aici puncte de suspensie, dar ma tem ca s-ar simti out-numered :))
#7226 (raspuns la: #7144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
...continuare... - de (anonim) la: 24/12/2003 18:27:32
Caerul mi-e pe sfarsite
Poate maine-si curma firul
Intre patru blani de scanduri
Sa ma cheme cimitirul

Jale mi-e de voi, mamuca..
Chiar visez si chiar desteapta
Vad pe-o margine de groapa
Bietu taica-tu m-asteapta..

Tu, odoru mamii-n urma
Sa te-aduni cu fratii acasa
Si sa-mparti agonisirea
De pe urma lui ramasa...

Lui Mitrut sa-i dai zavoiul
Din rachiti, dinspre paraie..
Caru si-un pogon de lunca
Sa le dai lui Niculae..

(strofa aceasta nu mi-o amintesc)

Iara tu, ca mai cu stare
Decat fratii zisi pe nume
Sa iei casa-n care tie
Ti-a fost dat sa vi pe lume..

Cand si cand, in miezul verii
Sau la Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n toti anii
La casuta mea, baiatul...

Avand tihna si odihna
La venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa maichii
Cate-un pai de lumanare...

Si-a tacut apoi batrana...
Si-a plans mult, cu lacrimi grele
Ce curgandu-i lin in poala
Se-ntalneau cu ale mele.....

Iti multumesc mult de tot...m-ai facut sa ma simt iar mica, cu mama langa mine, mandrindu-se ce fata desteapta are...stiu poezia asta de cand aveam 6 ani...o vesnicie....Sarbatori Fericite si La multi ani!



#7240 (raspuns la: #5121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
O poezie frumoasa...nu-i cunosc autorul... - de (anonim) la: 24/12/2003 18:46:06
Fata mica, fata mica, ce te-nchini ca o bunica,
Lung si rar, cum se cuvine..
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a-nvatat pe tine sa te-nchini asa frumos?

Care mana cu pacate, care degete uscate
Ti-au prins degetele fine
Si ti le-au purtat cu frica dupa semnele crestine..

Fata mica de scoala, ce te-nchini fara sfiala
La biserica din strada...
Tu nu faci cum fac cochete - doamnele - sa nu se vada
Cruci marunte si discrete..

Le faci mari, le faci cat tine..
Si din buze mici, cu greu..
Tare-as vrea sa stiu si eu
Ce te rogi acum matale...
#7241 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
thanks - de ufo strengaritza la: 25/12/2003 07:31:34
hey...ce sa zic, mersi de sfaturi
eu sunt in cautare de critici pentru poeziile mele,pt ca pana acum nu am auzit decat: fain!...si chiar vreau sa aud o parere critica la sange sa vad si eu unde gresesc, daca sunt pe drumul bun sau sa ma las de meserie.Acele poezii le-am gasit la nimereala,stilul meu de scris e foarte variat,de la clasic la modern am si catrene si versuri albe...daca pot sa spun asa...
multumesc mult ca le-ai citit si multumesc pentru sinceritate...am sa tin cont!ce sa mai zic, pastram legatura nu?
#7247 (raspuns la: #7226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.
#7637 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
UFO, - de Alice la: 06/01/2004 09:59:07
gasesc "idei" si cred, ne pacalesti spunand c-ai scris la repezeala.:))

Mi-au placut: "curgeau raze", "veghea pamantul fumuriu", 'pe marginea patului am sa las cosmarurile", "MI-AM PUS IN GAND SA NU MA LAS',"fiorii m-au adunat", "intamplarea l-a calcat" si "orb".
Nu mi-au placut: "incep CA SA cedez" (incep SA ...strengarito!), "si cum stam sa ma gandesc" (n-are ce cauta, zic eu, intr-o poezie ...)

La nici op’shpe ani (cat marturiseai ca ai) ...pune-ti in gand sa nu te lasi!

#7668 (raspuns la: #7144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sugary... - de Alice la: 06/01/2004 10:01:53
"...au sa sune":)))
#7669 (raspuns la: #7226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Alice "Eu stiu ca durerea te-nvata si-ti da glas - de nadia la: 30/01/2004 11:08:41
Bravo! Mi-a placut tare mult!
#8635 (raspuns la: #6656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Matei Ghigiu - de Domi la: 31/01/2004 00:56:00
"cineva
citea intins pe o masa
tinea in mana batul cu vata de zahar al fostei iubite
ploua in absenta spaimei
cu fluturi"

#8658 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ovidiu - de (anonim) la: 31/01/2004 15:47:28
DA. Te face mai bun si mai intelept. Te coboara printre oamenii de rand si-ti da puterea sa renasti si sa pretuiesti viata
#8684 (raspuns la: #8635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
mi-a placut - de Flory la: 02/02/2004 06:54:06
F interesanta si plina de imaginatie. Interesant modul in care nu ai facut ce fac majoritatea(vorbesc de oameni si sentimente), tu ai dat viata unor elemente care nu au viata.
#8740 (raspuns la: #7637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubita mea imi spune/Ca eu nu - de ygrec la: 09/02/2004 03:34:59
Iubita mea imi spune/Ca eu nu sunt al ei/...Imi spune si "de ce"/Si iti si spun-daca vrei...Fiindca eu sunt inca al tau
Ea are dreptate/ Eu nu pot sa o mint/ Cand asa aproape de tine ma simt...Si nici macar nu pot sa spun/ Ca-mi pare rau

Toti ma intreaba de tine/ Cu zambet senin/ Iar mie imi vine mereu sa lesin/ Dar ma abtin.

Iubita mea ma intreaba/ Cat va ma idura/ Pana sa te pun intr-un sertar, undeva/ Si sa-i fac putin loc si ei...

CE PACAT CA NIMIC NU IESE CUM VREI!
#9167 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
strengaritza - de ygrec la: 09/02/2004 03:39:01
Sa nu te pierzi c-ar fi pacat!
#9168 (raspuns la: #7144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
O POEZIE OARECARE - de maria munteanu la: 15/02/2004 10:18:03
NU CUNOSC AUTORUL DAR AM CITIT-O CU CATIVA ANI IN URMA.
ZIUA,
INCHID OCHII - INTUNERIC
DESCHID OCHII-LUMINA
NOAPTEA,
INCHID OCHII-INTUNERIC
DESCHID OCHII -INTUNERIC
HEI! VOI FILOZOSILOR RASPUNDETI!
DE CE DE TREI ORI INTUNERIC SI O SINGURA DATA LUMINA
#9653 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Seamana cu Arghezi - de (anonim) la: 17/02/2004 13:59:05
Seamana ca ritm si atil cu Cântec de adormit Mitzura

Doamne, fa-i bordei in soare
Intr-un colt de tara veche
Nu mai'nalt decat o floare
Si ingust cât o ureche...s.a.m.d

#9835 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
nu m-au incantat prea tare poeziile - de (anonim) la: 19/02/2004 04:07:18
Am impresia ca te straduiesti prea mult sa le faci sa sune bine (sau impresionant), si din cauza asta mie i-mi par lipsite de profunzime. I-mi fac impresia unor poezii scrise de un copil (poate esti un copil).
Sper sa nu te deranjeze ce-am zis, ai cerut o parere. Oricum, sunt total neavizat, dar cred ca o poezie ar trebui sa ma atinga, daca pot intelege despre ce e vorba in ea, si cred ca am inteles despre ce e vorba in ale tale.
#9995 (raspuns la: #7144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
frumoasa - de (anonim) la: 19/02/2004 04:15:18
Mi-a placut foarte mult poezia ygrec, dar mi s-a parut ca ultimul vers, cu Ea, nu ishi are locul acolo. Poate nu am priceput eu.
#9997 (raspuns la: #7067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
viata - de (anonim) la: 19/02/2004 18:23:48
o poezie ce ar trebui simtita mai ales din perspectiva lumii inconjuratoare si mai ales cu sufletul
#10107 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
fata mica-7241 - de ygrec la: 25/02/2004 06:04:51
Dupa stil, pare Minulescu...
#10544 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Statui sapate-n aer - de Geo la: 26/02/2004 07:43:13
Multumesc Alice pentru sufletul tau sensibil si pentru
statuile sapate-n aer pe care la vezi zburind in coborire...
Minunata imagine, o cunosc si eu.
Geo
#10676 (raspuns la: #6656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii: - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:56:38
Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".

Sa sufli mama-n lumanare,
Ajunge cat am tot citit.
De-acum sunt gata de culcare,
De-abia ma tin de obosit

Hai, vin' si tu, iubita carte!
Hai, vin' cu mine la un loc,
Ca toata viata sa am parte
De minte multa si noroc.

S-a stins lumina...
Si-n cascioara, coopilul doarme linistit
Visand la ce-a citit aseara,
Visand, visand ca-i fericit
#11275 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ma doare ochiul de uratul c - de eamd la: 17/03/2004 07:08:26
Ma doare ochiul
de uratul care umbla pe strazi
Si unelteste impotriva mea
clevetitoare planuri.
Ucide, musca, latra!
Mi-e frica si fug.
#12243 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pentru anonim, #9997 - de Duduia Lizuca la: 18/03/2004 19:57:54
"Versul" cu Ea nu era parte din poezie.




Sper sa ti se indeplineasca, ygrec.


..........................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"



#12383 (raspuns la: #9997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: