-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Iluzii albe


de Omerta la: 31/10/2010 00:33:37
rezumat: imagini din coada ochilor
taguri: text Salonul 
voteaza:
Vedeam pentru prima data clar. Si conturam cu privirea ranile rosiatice ale apusului. Rosul fulgera cerul, asemeni unor picioare de paianjen, rupte din corpul pe care-l purtau. Si din ele se varsa sange auriu, cufundandu-se intr-o pacla aramie. Mai sus venea naframa albastruie. Cerul era boltit, curbat intr-atat incat reuseam sa aud crampeie muzicale alunecand de-alungu-i. Oboseam privindu-l. Si totusi nu puteam sa ma smulg.
Simteam vag raceala pietrei pe care stateam si ceasca de cafea ce-mi frigea varful degetelor. Undeva, pe masa, zacea tigara aprinsa si nefumata, iar departarile se chinuiau sa mugeasca luminile orasului.
Voiam sa gandesc. Si ar fi fost atat de potrivit s-o fac. Apusul nu contenea, insa. Ma lasa inert. Simteam briza toamnei pe obraji si pe gat. Si o simteam intr-atat de intens incat aproape puteam s-o gust; aducea a ceai vechi baut din cana de metal a bunicii.
Pe langa mine treceau frunze uscate, rosogolindu-se haotic in bataia vantului.

„Sa poti muri cu ochii deschisi.”

O alta realitate incerca sa se transpuna peste apus, asemeni unei pacle toxice de ceata albastruie. Un voal de cer ce se scurgea din tulpinile uscate ale pomilor, sfartecat de crengile negricioase. Adanc, in timpane, aud mocnit o voce batraneasca. Seamana cu pamantul frant sub fierul plugului.
Apoi liniste.
Acelasi apus rosiatic-aramiu. Acelasi cer. Peste care aluneca vocea acuta a fecioarei din departari. Aceleasi spice brune de liniste imi zgariau fara sa simt irisul.

„Strapungand coaste albe...”

Epic. Implinirea pe care o simteam depasea cu mult ce-mi imaginasem pana atunci. Nici batranul, nici femeia bolnava nu ajungeau in intelepciunea lor in templul in care atunci ma contopeam cu roua vantului.
Aducea cunoscut a damasc scump. Omoram secundele incercand sa ma gandesc ca eu nu atinsesem pana atunci voaluri de damasc scump. Incet ma amestecam cu pamantul brun din cimitirul mirilor. Cu mormintele pe care atatea s-au intamplat. Cu luciri sinistre de lame ce spintecau crucis pantecele noptii, cu geamatul oamenilor ce ardeau in manastirea din deal, cu fierul cuielor din gatul dirijorilor – in miezul lor simteam un strop necunoscut de viata. Si forta ce ii mana sa fie si sa daltuiasca rugaciuni frante pe cararile aurite. Amar simteam ploaia, fainos cumva, de parca totul se naruia in mormane de parf. Iar in gramezi salasluiau alte note, din alte portative, ce nasteau strofe straine.
Si totusi cumva cunoscute. Inima padurii incepea sa bata incet, asemeni tunetelor din Odessa. Apoi simteam cu imi lipesc fata sangeranda de pamantul umed si rece, doar ca sa renasc in lanurile de grau ale batranului preot. Sa sting fiecare suflare cu degetele intinse, de pe care incepea sa cada piele, sange si puroi. Oasele dezgolite reincercau penite ingropate in mana pietrificata a batranului.
Dincolo de casa din deal vedeam umbre cum jucau sinistru in roseata chindiei. Apoi se apropiau de mine, cu aceleasi maini scorojte de piele si sange. Distingeam greu in lumina apusului. Simteam pe fundul ochilor varful coasei.
Stiam atunci ca voi muri. Si nu m-as fi putut gandi la un fel mai potrivit. Moartea e asa cum ti-o doresti. In clipa urmatoare am vazut lumile cu soare si matase, pasii si privirea, cautarea si acordul. Sectionam diacronic timpuri stravechi, uitate. Si-mi provoca sete sa aud cum sub mainile mele incep sa se fisureze oasele mortii. Pe incheieturi ii simteam coastele, iar cu degetele ii cautam printre plamanii plini de smoala cartea legata de inima. In nari simteam duhoarea amara si pe obraji imi curgea respir taios.

„Si tu esti moartea cea fara scaune.”

Inainte mi se intindea lumea carbonizata din ochiul stang al batranului. Cu ochiul mintii vedeam literele din carte. Intr-insele se conturau litere aramii, iar cuvintele nasteau arpegii din care se scurgeau valuri negricioase.

Ma rupsesem, in sfarsit, de apus. Cerul ploua fin puroi din aripile rupte ale ingerilor. Vantul batea napraznic firisoare macinate de os. Pe masa dinaintea mea zacea fara suflare Amelia, iar degetele fripte de cafea erau infipte in pieptul ei bolnav si lasat. Tigara nu fumega, ci din gura femeii curgea saliva.

Gandeam dezarticulat, constient doar odata la cateva clipe. Batranul ma privea stors, cu ochii cascati in timp ce impingea fara forta lama lucie intre coastele mele.

Muream.

Urechile-mi percepeau intrerupt:

„Amelia era cea sfanta dintre noi”
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


am citit - de juli la: 31/10/2010 09:13:06
da' nu stiu daca am inteles chiar tot, am sa revin cand voi avea o alta stare :)
#578486 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de latu la: 31/10/2010 19:31:22 Modificat la: 31/10/2010 19:32:05
Burnout? Simpla oboseala de WE? O pierdere?
Indiferent ce te-a stapanit cand ai scris - chiar daca n-a fost mai mult decat obisnuita-ti melancolie (daca esti tipul) - te-a apasat suficient pentru a te face sa scrii apasator. Ceea ce e bine, pentru ca ai reusit sa transmiti apasarea-ti.
Si mai bine ar fi, daca doar fantezia te-a ajutat. Nu mai bine din punct de vedere a calitatii textului, ci pentru ca in cazul asta n-ai fi tu insuti apasat.

"De-o fi una de-o fi alta", sau a treia, poate, sper sa fi reusit sa te eliberezi macar in parte si pe o durata mai lunga decat clipa postarii conferintei.
#578583 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de Omerta la: 01/11/2010 23:34:43
nu aveam aer. textul e unul dintre cei multi feti scosi din pantece inainte de vreme. voiam efectiv sa mutilez si sa fac necropsie.
Am inteles "apasat" si "greoi". curiozitatea mea este cum se vede sentimentul dincolo de lentila cititorului.

Multumesc pentru timpul vostru :)

Omerta
#578778 (raspuns la: #578583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de latu la: 09/11/2010 13:46:06 Modificat la: 09/11/2010 13:49:22
"Greoi" nu mi s-a parut. Si nici "scos" inainte de vreme. Adica n-am ramas cu impresia de "neterminat".

Cred, ca exista un anume fel de apasare, care ne urmareste ca un tonus toata viata, razbatand uneori la suprafata in conjunctie - sau din pricina - unor stari sufletesti corespunzatoare. Nu e in sensul acela o povara - sau poate ne-am obisnuit cu ea - si de regula o numim "experienta pe care n-am fost dornic s-o fac, dar e bine ca o am"...
Ce vreau sa spun e, ca imi inchipui ca pot discerne intre un text scris intr-o clipa de apasare sufleteasca asa ca un nor peste soarele verii si un text scris intr-un moment cand apasarea revine la suprafata, dar nu inceteaza cu totul a exista nici dupa aceea...
Dar nu exclud, ca m-as putea insela.
#580356 (raspuns la: #578778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de Omerta la: 09/11/2010 16:33:57
"Cred, ca exista un anume fel de apasare, care ne urmareste ca un tonus toata viata, razbatand uneori la suprafata in conjunctie"(aici ma sperii si nu vreau sa continui)

da, asta-i. apasarea cu picina e perpetua, soi din acela care stii ca e acolo, dar nu vrei sa constientizezi. motivele, insa, sunt cele care cauzeaza efecte dintre cele mai nefaste.
paradoxal e altceva: de regula, eu asociez scrisul cu ceva dramatic ce se petrece in juru-mi. de data asta nu am reusit sa 'salvez' scrierea de zbaterea interioara (de aceea zic necropsie).
efectul e cat se poate de evident.

concluzia la care am ajuns e aceea ca am nevoie de bici pentru nobletea slovei, dar doar de cateva feluri :)

si da, omule... este nevoie si de o cafea buna pe vremuri ca aceste

Omerta
#580379 (raspuns la: #580356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 09/11/2010 17:34:01
te simti in largul tau si-ti prieste descrierea, plecand din miezul fiecarui atom ce compune lucru sau gest.
atmosfera e impresionanta si nu reuseste sa ma plictiseasca asa cum se-ntampla de obicei cu descrierile.
transmiti sentimente odata cu peisajele, fara sa para ca ai da intaietate unora sau altora, in mod special. doza de interes e bine strunita, in asa fel incat balanta se echilibreaza firesc, in final.
n-am inteles cine e personajul feminin, dar probabil ca ideea nu era sa aflu cine e, cat sa-i simt prezenta.
acuta, ca si cand personajul mi-ar fi fost deja prezentat si-abia in final mi se aminteste ca lipsea.
#580387 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nyx - de Omerta la: 10/11/2010 00:06:24
"acuta, ca si cand personajul mi-ar fi fost deja prezentat si-abia in final mi se aminteste ca lipsea."

pe aproape.

textul e ciclic, inceputul nu-i in partea superioara a paginii.

zic uneori ca cei curati mor, fara sa aiba acest drept

Omerta
#580548 (raspuns la: #580387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omerta - de Bitterdream la: 10/11/2010 11:56:35
dreptul la moarte?
#580585 (raspuns la: #580548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Bitterdream - de Omerta la: 11/11/2010 00:25:54
Da.
si ma razvratesc aici. pentru ca e un drept, pentru ca se castiga...
ca tre' sa-l meriti.
si e trist cand vezi pe cei curati cum inchid ochii, de orice fel ar fi ei.
si poate de asta...

raspunsul, insa, nu-i aici.

iau o doza de Xanax si revin.

Sa fi mereu, Bitterdream

Omerta
#580889 (raspuns la: #580585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: