Visul din albul pupilelor

Ca un vanator pasionat, scandalizat de materialismul grosolan al firii sale, incerca sa-si explice dualitatea sau duplicitatea firii umane.
Simtea o spaima teribila determinata de fluxul de lacrimi ce se scurgea din amintirile unei vieti.
Un suspin de tristete, ca un mormait, framanta buzele crispate intr-un zambet sarcastic.
Cuvinte slab articulate ale unui chip nevazut il facura sa tresara.
Ii era teama.
Se chirci pe canapea cu capul intre genunchi tulburat de amintirile unei iubiri ca o femeie frustrata ce-i mai dadea inca tarcoale.
Deschise o carte cu un geamat furios. Recita cu voce tare versurile lui Byron.

Ziua era pe sfarsite iar el statea nemiscat pe canapea parand ca viseaza.
Imagini ale trecutului evadara din subconstient iar ochii mintii reconstituiau scena unui vis de mult apus.
Isi simtea sufletul saracit de vaicarelile si pataniile inimii.
Amarat ca un sclav isi ascunse fata in palme plangand de mila sufletului sau.
Zgomotul unui ras ironizat de mintea lui, ii pironi privirile pe rama unei fotografii vechi. Puzderie de imagini moarte se derulau cu viteza luminii in mintea tot mai bolnavicioasa a batranului.
Un sunet inabusit, o muzica uitata si o voce tipatoare ii sopteau in urechi.
" Vino! E timpul sa vii!"
Cu mintea chinuita de imaginea dezgustatoare a unui trup ce-si lepada sufletul, se incolaci ca un sarpe in jurul faramei de viata ce-i ramasese.
Isi numara coastele prin pielea zbarcita. Isi ingropa apoi amintirile in oceanul sufletului tanar. Isi auzea parca, oasele clampanind prin albul pupilelor, ca la un schelet.

Ziua se sfarsise iar in spatele unui deal valvataile soarelui clipoceau stins pe cerul tot mai intunecat al noptii.