Cu ochelarii… printre cărţi

Lapusneanu... o oaza cu miros de hlamida a bunicii...ce-i draga de purtat...chit ca esti prin treceri ale Iasului. Am luat ceva carti absolut de negasit prin alte parti...de acolo, cele mai dragi fiindu-mi niste editii Nichita... or vechi si ramase doar in biblioteca unor oameni ori nestiute prin Bucuresti, cata vreme fura tiparite prin Basarabia. dar n-am inteles referirea la Mircea... Lucescu.. orisicat...

abuzul de citit si de sex n-a facut rau nimanui.
da, se scrie mult dar fiecare stie sa discearna, tinand cont de gusturile literare proprii.

mmm...cu tot respectul, mie nu mi-a placut B.P.Hasdeu.

Pai, normal.. la vrsta ta... tu te-ai fi dat la fie-sa...;)

pe fiica-sa n-am fost obligat s-o citesc si habar n-am ce-a scris...parca un jurnal?

si poezii... si planul...dictat postum..;) lui taica-su, al castelului din campina. Dar potentialul era urias, de fapt... orisicat..si frant prea curand.

Abuzul e abuz şi dăunează grav sănătăţii, te asigur, fie el şi sex.:D Nici eu nu-l prefer pe Haşdeu, dar nu îi putem nega valoarea. În ce priveşte discernământul...sigur e aşa cum spui, dar ştiu că trec pe lângă mine cărţi valoroase, pentru că eu nu am ştiut la timp să le găsesc sau pentru că citeam altele cu mai puţin fond.

literatura devine cu adevarat nefolositoare daca se scrie pornind de la util.

Imi place literatura inutila. Imi place cand scriitorul reuseste sa imi demonstreze ca nici un factor extern nu a determinat opera.

Literatura (poate mai mult decat orice) e o incursiune in celalalt. Largeste orizontul fara sa isi propuna asta.

Literatura proasta nu exista. Exista oameni prosti. Iar universul creat de un om prost este la fel de fascinant pentru mine ca si acela faurit de un intelept.

Constient sau inconstient fiecare simte nevoia sa se dezvaluie. Uneori rezultatele acestei nevoi sunt catastrofale. Nu are nicio noima sa le tratezi cu dispret. Universul unei carti este creat de un om. El exista in acel om. Si orice om merita sa fie cunoscut. Orice om este remarcabil.

Penibilul, prostia, nebunia, uratul, plictisitorul sunt la fel de umane ca frumusetea, intelepciunea, palpitantul. Incerc sa le fac loc in mine si sa le inteleg. Si cand ma enervez in fata unei carti scrise de un prost sunt totusi pe undeva recunoscator. (Nu ma feresc de cuvinte. Cum eu pot accepta ca sunt prost, imi pot permite sa ii recunosc pe fratii intru dat ontic.)

Sunt constient ca multe dintre cele pe care le-am expus nu sunt chiar corecte la nivel obiectiv. Din punctul de unde ma uit eu la lume sunt valabile. Nu am pretentia ca ar fi acelasi lucru daca as privi din alt punct.

Am găsit, la anticar de pe strada Lăpuşneanu,

de când dă Grumăzescu cărţile atât de ieftin şi, mai ales, de când se tocmeşte?

mă gândesc la posibilitatea de-a se fi deschis alt anticariat pe Lăpuşneanu, dar chiar nu-mi dau seama unde. nu că n-ar fi spaţiu, deşi nici ăla nu-i, ci fiindcă îs foarte mari chiriile în zonă.

Uite ca nu cunosc strada si nu stiu unde a gasit autorul Mircea Radu Iacoban acel anticariat. Era un fragment din cartea domiei sale "Printre cărţi". Dar nu ştiu dacă e aşa de important detaliul... pentru mine, sincer, nu a fost.

Subiectivismul ne caracterizeaza. Nici eu nu pot spune că privesc obiectiv realitatea. Şi a-l iubi sau nu pe Haşdeu ţine de acelaşi tendinţă. Afirmaţia ta e destul de logică şi întemeiată, dar eu chiar nu cred că mai e pertinent azi îndemnul lui Ion Heliade – Rădulescu : „Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!”

E pertinent in perspectiva "urma alege". In filtrele interioare oricum nu poti avea incredere decat intr-o oarecare masura.

Roadele nu sunt importante in procesul asta. Autorul nu trebuie sa fie constient de ele.

Azi e mare lucru sa te masturbezi sub o plapuma rosie. Daca pui asta pe hartie in felul potrivit si la momentul potrivit, vei lua premii literare.

Deci "orice". Cu precadere "orice"!

Inteleg perfect enervarea de tipul "toti cretinii scriu azi". E la fel ca: "azi nu se mai face muzica (sculptura, pictura, friptura) de calitate. E invazia mediocrului."

Da, asa e. Este o invazie a mediocrului. Filosofia de salon, manelizarea si pornografia au biruit. Si asta va trece.

Sa scrie toti, sa scrie cat mai multi. Orice actiune se va consuma prin ea insasi. Cu cat mai repede cu atat mai bine.

Milioane de autori vor cadea in uitare. Cartile lor vor fi ca si cum nu ar fi fost. E just asa, este drept asa. Le ramane satisfactia ca efemer au reusit sa se arate.

"Hei lume, uite-ma. Sunt urat, sunt prostut, am sifilis. Totusi sunt si eu cu voi aici. Va tin de urat o vreme."

Maine va fi o alta zi si un alt prostut atotputernic.

Uite ca nu cunosc strada si nu stiu unde a gasit autorul Mircea Radu Iacoban acel anticariat. Era un fragment din cartea domiei sale "Printre cărţi". Dar nu ştiu dacă e aşa de important detaliul... pentru mine, sincer, nu a fost.

- ah! si de ce ai considerat nepotrivit sa pui ghilimele pe text, semn ca nu-ti apartine?

- mie mi s-o parut interesant de aflat, intrucat il cunosc pe proprietarul antichiariatului.

Nu sunt suparat ca şi autor şi nici invidia nu mă încearcă pentru faima unora... Mai degrabă sunt nerăbdător ca şi cititor. Şi mi se pare jenant să scrii o carte, sa ti-o publici pe propriii bani si apoi sa o dai în jur cu un fel de rugă: vrei să primeşti, te rog, cartea mea?

Hai să mai vin cu un exemplu: frecventez un cenaclu literar, asa, pentru că îmi plac oamenii de acolo. Venise o persoană cu o carte publicată recent: culegere de poezii despre Eminescu şi dumnealui se trecuse drept autor, chiar dacă nu avea nici o poezie personală. Pe coperta a patra erau trecute alte 4 cărţi de acelaşi autor şi toate cam în acelaşi stil. Falşii autori, falşii literţi, falsa literatură ajunge în mâna copiilor, în mâna unor dascali necalificati care o iau ca atare, pentru că există încă un respect pentru cartea publicată... Şi astfel ajungem să ne întrebăm cum de am ajuns la atâta incultură...

Ghilimelele există...în original era scris şi cu italic pentru a delimita citatele. Pe acest site încă nu am învăţat să scriu cu alte caractere. Îmi cer scuzele de rigoare cititorilor.
Ideea asupra căreia am vrut să mă aplec ţinea de carte şi nu de anticariat.

abuzul de citit si de sex n-a facut rau nimanui.

Decat duc la miopie si alte inconveniente, ca orice abuz sau exces, dealtfel. :))))

Cand vrei sa schimbi forma scrisului in cafenea, trebuie sa pui urmatoarele caractere, simboluri, fara spatiu intre ele: < X > la inceputul cuvantului pe care vrei sa-l modifici, si la final < / X >.

In functie de ceea ce doresti sa faci cu textul, cuvantul, fraza, litera (!), inlocuiesti X cu: i pentru italics, cu b pentru bold si cu u pentru underlined.

Retine, fara spatii intre semne, altfel nu iese. Si este important sa-ti amintesti mereu sa "inchizi" cu < / X > altfel toata pagina se transforma. :)

Daca n-am explicat prea clar, intreaba-ma si te descurc.

Si parerea mea este ca ar trebui sa modifici subiectul si sa scrii o nota de subsol cu titlul si autorul, pentru ca altfel, adminul pedepseste plagiatul cu excluderea de pe cafenea. Si-ar fi pacat. Mai ales ca nu e un gest de plagiat...

ce ghilimele? Am citit textu si pe dunga, si nu-mi dau seama unde lipsesc...

Iar titlul volumului e in randul 11 cu urmatoarea referire: cu lăcomie am luat în mână volumul „Printre cărţi” publicat de domnul Iacoban la editura Junimea , unde apare singura data in tot textul.

Cititul si scrisul au fost si vor fi mereu-in esenta-gesturi egoiste...Internetul modifica mult atentia noastra pentru carte, pentru arta, pentru creatie in general.

Într-adevăr nu e plagiat. Am precizat ca e un soi de recenzie la cartea "Printre cărţi". Multumesc că m-ai învăţat să scriu cu italice

Îţi mulţumesc pentru atenţia cu care citeşti textele.Îţi mulţumesc şi pentru umărul pe care îl pui atunci când crezi că e cazul.

"Si orice om merita sa fie cunoscut. Orice om este remarcabil."
Asta mi-a spus-o si un psiholog acum citiva ani.
Si criminalii? De unde privesti tu lumea cum se vad?

Am modificat scrisul. Sper să fie mai clar mesajul.

Lipsa acuta de sex duce la scaderea vederii.:))

stiti?:))

ce bine ca s-a gasit o explicatie... ca eu ma intrebam despre cauza efectului :D

Te-ai apropiat de monitor la ultimul cuvant? Zi-mi drept! Daca esti sincer iti spun de unde stiu.:)))

Bai, cum faci sa scrii cu litere mari si tipuri de litere diferiteee?

Buna dimineata! :)

Nici io n-am vazut ghilimoaiele, dar sa fiu sincera, nici n-am avut vreme sa ma uit dupa ele.

Vezi ca am lasat in bucatarie o canuta de cafea si niste brownies cu alune de padure. Enjoy! :D

si eu vreau brownies la cafetuta :)

Buna dimineata :)
Multam de cafea si pentru ca te-ai dus in padure la cules de fragi si mure renuntand in schimb la ghinda si-aparand cu-alune-n tinda! :))

Nici io n-am vazut ghilimoaiele
Tocmai ca eu le-am vazut in singurul loc unde le-am vazut necesare. Iar intrebarea mea "unde lipsesc ghilimelele" era menita sa sugereze, ca eu nu inteleg unde ti-au lipsit ele, (ghilimelele) avand in vedere ca intelesesem ca-ti lipsesc. Totusi multumesc pentru confirmarea ca nu le-ai vazut: S-ar fi putut sa nu fi inteles eu bine, ca deh "Vrasta, maica, vrasta!") :)

Nu mai ie braunis! Unu' am mancat si restu' din cosh i-am pus lu adina la pachet pentru pauza de cafea...

mine dimineata o sa mananc singur napolitanele alea cu aroma de lamaie ce le-am luat cu un leu de la :))

De la mine... si daca HS imi da voie, pot sa iti raspund si eu, de la mine se vede asa: criminalii sunt produsul unei societati departe de perfectiune.

zaraza, sa nu uitam, fiecare societate are criminalii ei...iar noi fiind parte din aceasta societate imperfecta, suntem niste anomalii care pot fi transformate in criminali.

"Si criminalii? De unde privesti tu lumea cum se vad?"

E o intrebare delicata. Pe scurt, cu o oarecare tristete (asta pentru ca mania devine la un moment dat inutila).

Crima e o problema de putere. Un individ "puternic" il omoara pe unul mai slab. Societatea este mai puternica decat criminalul. Si ea il inchide sau il omoara pe criminal.

Platesc societatea sa ma pazeasca pe mine, un slabanog impotriva altuia care e mai puternic decat mine. Ea ma pazeste eu ma supun ei. Prin cele de mai sus incerc sa parafrazez personajul Cronshaw al lui Maugham.

Fiecare om poate sa fie Cain si Abel. Unul devine Cain altul Abel. Din fericire Abelii se unesc si il biruie pe Cain. Drumul prin care unul devine Cain merita cunoscut.

Incerc sa eludez aici chestiunea morala. E atat de usor sa devina cineva un ucigas incat te apuca groaza (un accident de masina, un pumn dat aiurea etc.). Ma chinuie remuscarile cu saptamanile daca spun de exemplu o minciuna. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar fi daca Doamne fereste.

Sunt un om foarte comod, atras in cea mai mare masura de fericirea simpla, casnica. Eu personal nu inteleg crima. Lumea e un loc destul de complicat si sunt lucruri pe care prefer sa nu incerc sa mi le explic.

Cum poate o mama sa isi omoare copilul? Cum poate un barbat sa isi omoare sotia? Cum poate cineva sa omoare pentru bani?

Am recitit deunazi Crima si pedeapsa. Desi ma oripileaza faptele (unul omoara o batrana si pe sora ei cu aparentul scop al jafului) procesul psihologic descris imi este foarte familiar. Lucrul asta ma sperie. Inteleg ideea, abstractul. Nu pot sa inteleg si sa fiu de acord cu punerea ei in practica.

Fiecare dintre noi are anumite ganduri. Ganduri neplacute, infioratoare. Le ascundem in "interiorul cel mai din launtru" al fiintei si incercam sa ne ferim sa dam peste ele fie si din greseala. Ele exista totusi intr-o masura mai mica sau mai mare in fiecare. Toti suntem potentiali Caini. Toti suntem potentiali Abeli.

Diferenta fundamentala intre un om cinstit si un ucigas este diferenta de la gand la fapta. Unul reuseste sa isi controleze furia, frustrarile, nebunia. Altul nu. Unul isi ascunde aceasta fata neplacuta dincolo de Ultima Thule. Altul si-o asuma si o aduce in fata lumii. Cu toata hidosenia ei.

In alta ordine de idei:

Imagineaza-ti cum cineva drag ar pieri ucis. Deja nu mai pare foarte greu sa te transformi la randul tau in criminal omorandu-l pe ucigas.

Putini criminali au o labilitate care ii face criminali. Mult mai multi devin din greseala criminali. Procesul de dupa e cel care conteaza. Daca cel care a omorat poate in primul rand sa se ierte pe sine insusi. Daca nu... viata e distrusa cu siguranta.

dar incercand sa impartim criminalii in doua categorii, creem scuza...care nu sterge cea fapta, diferenta dintre ei rezulta dupa, chiar daca reuseste sa se ierte, constiinta "criminalului din greseala" va ramane patata si marcata pe tot restul vietii indiferent de motivele din care s-a produs crima.

ai şi tu dreptate, dar orice faptă (bună sau rea) e fapt în sine. Totuşi dacă personal nu te ierţi, nu contează celelalte condamnări morale sau juridice, pentru că tu te condamni. Dacă te ierti tu... aceeaşi poveste: vei trece peste ele şi vei face altele.

din pacate traim intr-o lume imperfecta, care critica la fel de aspru precum judecatorul care a dat sentinta...si da, te vei ierta, dupa cat timp oare?...sa nu uitam, ochii celor din jurul tau vor prelungi sentinta. Ok, trebuie sa te ierti, dar si cei de langa tine trebuie sa contribuie, nu sa te alunge din societate.