-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pagini din jurnalul Mariei


de Murafa la: 06/12/2010 15:41:30
rezumat: experiente...
taguri: proza Salonul 
voteaza:
„Am venit să te sărut de noapte bună.” Mă sărută pe frunte si mă privi ciudat. „Aşa îşi iubesc tăticii fetiţele. Şi fetiţele trebuie să îşi iubească tăticii.” Nu ştiam cum trebuie să îşi iubească tăticii fetiţele. Nu ştiam cum trebuie să îl iubesc pe el, tată adoptiv de curând. Nu am avut niciodată un tată. Nu mi-o amintesc nici pe mama. Doar un miros vag şi o voce care mă caută: „Unde s-a ascuns fetiţa mea? Mama te caută!” Şi mă bucuram că mama mă caută. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea. Mă ascundeam eu, apoi ea... într-o zi s-a ascuns şi nu am mai găsit-o. Am căutat-o în fiecare zi, am chemat, sperând că se va înceta acest joc de care prinsesem frica...Dar jocul a continuat ani şi ani şi nu am mai găsit-o.
Sărutul noului tătic a coborât de pe frunte pe obraz, apoi, cu fiecare zi tot mai jos, până şi-a băgat mâna sub plapumă... o mână străină, un miros de tutun amestecat cu mirosul de băutură, buze umede, greţoase... scârbă... frică... întuneric... şi caleidoscopul se schimbă, culorile se închid în sine însele, iar timpul se sfarmă... Nimic nu mai poate fi măsurat în unităţi de timp normal după ce o mână străină îţi intră, aşa, pe neaşteptate, în căldura aşternutului, lăsând iarnă pe unde trece... lăsând noapte... lăsând un gol însoţit doar de croncănitul de cioară... un gol care în timp urma să crească...
„Fetiţa mea! Eşti cea mai scumpă fetiţă din lume!” Unde eşti, mamă, să mă pot ascunde şi eu de mizeria pe care o vedeam, de ruşinea pe care o trăiam când tatăl adoptiv îşi iubea fetiţa intrând în aşternutu-i?

***

Uneori furtunile apar din nicăieri. Brusc, fără să se anunţe. Şi te trezeşti în plină frământare, fără să ştii încotro poţi fugi pentru a te ascunde. Alteori, norii se adună încet, împletindu-se într-o ameninţare iminentă...
Eram prea copilă, prea încercam să trăiesc într-o lume a visării, prea concentrată pe căutarea mea şi negam realul... Nu ştiam să adulmec furtunile. Nu ştiam să fug de furtună. Şi când aceasta izbucni între cei doi părinţi adoptivi, rămăsesem adunată într-un colţ de cameră, ştiind că pentru mine nu există adăpost. Nu putea să nu mă atingă rafalele... miezul furtunii eram chiar eu, „monstrul cu chip de copilă” care am sedus un bărbat, pe tatăl adoptiv. Cum am făcut-o? Când s-a întâmplat? Ştiam de la început că e totul greşit...de ce nu am avut curajul să spun? Cui să spun? Ţie, mamă, ţi-am spus...doar ţie ţi-am spus de atâtea ori...
Uşa izbi în urma mea şi am alergat pe drumul bătătorit de ţară. Mărăcinii din dreapta drumului – bun adăpost pentru un demon... M-am culcuşit printre spini şi tulpinele de buruieni uscate... Nu exista nici frig, nici durere, nici frică... gol şi golul creştea şi mă înghiţea, încât orice încercare de gând se usca din rădăcină.
Am zăcut aşa, în neştire, câteva clipe sau ore... oamenii rămăseseră în altă dimensiune. Aici existam doar eu şi buruienile uscate... Apoi au venit lacrimile. Întâi două – trei, ca o ploaie incertă, apoi răpăiala crescu până mă trezisem sughiţând de suspine...

***

Iarăşi casa de copii...aceleaşi chipuri de copii ai nimănui, aceleaşi suflete rătăcite în căutarea propriilor rădăcini... aceleaşi chipuri de educatoare care se străduiau mai mult sau mai puţin a pătrunde în universul nostru...
Ştiam că trebuie să continui jocul şi să o caut pe mama. Printre sutele de chipuri de pe stradă, printre visele pline de nebuloasă în care o găseam şi iar o pierdeam... Dacă aş fi găsit în vreun mormânt, cred că eram mai împăcată, pentru că ştiam ascunzişul ei. Aşa...lumea întreagă era prea mare şi mă rătăceam... Continuam să îi scriu şi scrisorile se adunau în sertar... îi povesteam despre acel sărut de pe frunte care mă ustura şi mă simţeam înfierată, scoasă nudă în public...murdară, murdară că nici o apă nu putea să mă facă să mă simt din nou curată...îi povesteam despre acea mână, despre acel gol, despre acele lacrimi... îţi spuneam totul, pentru că doar unei mame îi poţi spune tot... Atâtea lucruri ţi-am spus, mamă, atâtea cuvinte irosite care s-au întors la mine şi rod ...aud în noapte cum rod din existenţa-mi...şi golul creşte...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (37):


Murafa - de INSULA ALTUIA la: 06/12/2010 15:46:52
foarte mult m-a impresionat...are si continuare?
#586020 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Insula - de Murafa la: 06/12/2010 15:51:20
da, e doar un fragment... urmeaza sa continui...
#586022 (raspuns la: #586020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Murafa - de INSULA ALTUIA la: 06/12/2010 15:53:09
astept...bravo:)
#586023 (raspuns la: #586022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 06/12/2010 15:58:05
no, bun... pur si simplu nu pot citi mai departe de buzele gretoase.
#586025 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nyx, - de Murafa la: 06/12/2010 16:03:51
am ras, pentru ca discutasem aici despre acest cuvant... nu crezi ca poate sa existe o senzatie din asta cand te saruta cineva beat si ai o scarba a sarutului?
#586028 (raspuns la: #586025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Honey in the Sunshine la: 06/12/2010 16:11:49
nu-mi place din mai multe motive:
- puncte-puncte carora nu le inteleg rostul;
- e narata la persoana I, dar naratorul nu e deloc credibil. cu siguranta nu e fetita. poate fi fetita devenita femeie care isi povesteste amintirile. dar atunci nu inteleg de ce se exprima ca un narator extern;
- nu-mi place nici ca textul se straduieste sa creeze un efect de compasiune, oroare etc. de parca povestea in sine nu ar fi suficienta;
-mult prea multe clisee (de exemplu "am zacut in nestire");
-greseli de gramatica:
sperând că se va înceta acest joc
timpul se sfarmă
Nu putea să nu mă atingă rafalele
„monstrul cu chip de copilă” care am sedus (ori mai pui o virgula dupa copila, ori faci acordul la persoana a III-a)
Uşa izbi în urma mea şi am alergat

etc...
#586031 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Honey, - de Murafa la: 06/12/2010 16:25:51
multumesc pentru lectura atenta...voi revedea textul prin prisma a ceea ce ai remarcat.
#586033 (raspuns la: #586031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si io - de zaraza la: 06/12/2010 16:33:34 Modificat la: 06/12/2010 16:33:54
ca nyx. plus ca intuiesc despre ce-i vorba, pur si simplu nu am chef sa citesc despre violarea unui copil. mai ales ca am un feeling ca textul este doar despre asta.
#586035 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza, - de Murafa la: 06/12/2010 16:39:26
e doar o parere...
#586037 (raspuns la: #586035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
eu - de Intruder la: 06/12/2010 16:46:44
nu pot sa-nghit povesti de genul asta si e foarte departe de Lolita.
#586041 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder, - de Murafa la: 06/12/2010 16:52:24
Stiu ca astfel de povesti nu sunt placute, dar ele sunt traite de unii copii. Am cunoscut o copilă cu o astfel de experienţă.
Dar ce ma interesa mai mult pe mine e realizarea tehnica...
#586042 (raspuns la: #586041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Murafa - de adina.petre la: 06/12/2010 16:59:29
şi caleidoscopul se schimbă, culorile se închid în sine însele, iar timpul se sfarmă...

As taia bucatica asta. Nu aduce nicio informatie in plus, ba chiar forteaza cititorul sa continue lectura, desi dupa o scena gretoasa, cei mai multi inchid ochii si spera sa sara la alt paragraf.

Unde eşti, mamă, să mă pot ascunde şi eu de mizeria pe care o vedeam, de ruşinea pe care o trăiam când tatăl adoptiv îşi iubea fetiţa intrând în aşternutu-i?

Aici nu prea face sens. Pentru ca o fata care a suferit o asemenea trauma, cauta vinovati. Aici, cel mai logic ar fi sa o blameze pe maica-sa. Ca fraza asta sa fie cat de cat verosimila in text, trebuie scrisa cu extrem de multa furie la adresa mamei, la adresa intamplarilor, etc.

Mai departe, mie scrierea de jurnal imi spune mai multe cuvinte si propozitii aiurea, mai ales in cazul unei copile care a trecut prin ce-a trecut. Povestirea spontana a unei scene de la casa de copiii, cu limbajul, cu o porecla neexplicata a unuia, asa ar face mai mult sens, si ar da senzatia de autenticitate ca jurnal.

Un jurnal nu e musai sa-l scrii cand se intampla, de-aia faptul ca se povestesc intamplari din trecut, cu voce de adult, nu ma deranjeaza. In schimb, mi se pare ca jurnalul are si firmiturile alea de propozitii legate de "ziua de azi". Multi vorbesc chiar despre "azi" in timp ce povestesc ceva legat de ziua in cauza, altii arunca o frantura din realitatea cotidiana de atunci, sau detalii de genul "in anul X, ziua mea a picat intr-o vineri" - iarasi, chestii care te fac sa crezi ca chiar citesti dintr-un jurnal.


#586044 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
citi - de cuminte la: 06/12/2010 17:27:05
Nu pot. Şi dacă nu pot, ce pot să fac pentru a putea?
#586048 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Baby Mititelu la: 06/12/2010 17:53:31
Urata mai e lumea in care traim! :(
#586051 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
adina, - de Murafa la: 06/12/2010 21:45:34 Modificat la: 06/12/2010 21:49:17
Adevarat e ca am privit din exterior astfel de experienta. Totusi, din cate am observat, copiii abandonati sunt gata sa isi ierte parintii si, indiferent cat de raniti se simt, ii vor aproape. Oricum iti multumesc pentru o lectura atat de atenta.
#586080 (raspuns la: #586044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Murafa - de adina.petre la: 06/12/2010 21:56:29
vezi ca-ti trimit un mesaj privat :)
#586081 (raspuns la: #586080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
murafa - de Knulp_2 la: 06/12/2010 22:28:22
textul are doua mari probleme pe care le-au mentionat si ceilalti cafegii:

1. vocea nu e autentica. Adica nu esti tu cel care nareaza si se simte asta. Nu poti, oricat ai incerca, sa scrii din perspectiva asta. Mai bine sa scrii despre lucruri pe care le-ai trait (nu neaparat fapte ci emotii, situatii cu care sa te poti identifica).

2. Subiectul e prea incarcat emotional ca sa-l poti trata usor. Cu cat e mai incarcat emotional cu atat e mai usor sa cazi in capcana facilului si a descrierii facile. Cel mai bine e sa tratezi un asemenea subiect rece. Pentru ca nu are nevoie de nimic "extra" ca sa impresioneze. Orice incercare de a inflori oroarea esueaza. Ai fi reusit asta daca scriai din perspectiva tatalui.
#586085 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de irma la: 07/12/2010 05:30:58
"Stiu ca astfel de povesti nu sunt placute, dar ele sunt traite de unii copii. Am cunoscut o copilă cu o astfel de experienţă.
Dar ce ma interesa mai mult pe mine e realizarea tehnica..."

nu cred ca cineva poate vorbi despre o astfel de trauma. cel putin nu asa cum povestesti tu.

deci nu e credibila. mai mult nu-mi pare credibil nici unul dintre textele tale cu narator feminin.
#586099 (raspuns la: #586042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Murafa - de Baby Mititelu la: 07/12/2010 06:33:37
Am recitit textul. Esti curajos ca abordezi una dintre trairile cele mai traumatizante, foarte greu de realizat literar. In parte ai reusit. Prea multa tehnica in acest caz strica. Psihologic vorbind, mi-e greu sa cred ca dupa ani si ani Maria scrie in jurnal toate aceste cuvinte...
#586104 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
knulp, - de Murafa la: 07/12/2010 09:04:36
admit faptul ca textul nu e perfect si nu e credibil... dar un scriitor nu scrie doar despre experientele personale. Am scris la persoana I ca sa aduc ideea de jurnal. Mi-am imaginat ce as scrie daca as fi trait o astfel de experienta... din perspectiva propriilor experiente. Daca nu am reusit..asta e.
#586119 (raspuns la: #586085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma, - de Murafa la: 07/12/2010 09:27:52
Nu sunt credibil doar in textele cu narator feminin? Privind partea plina a paharului, o iau ca pe un compliment, sperand sa fiu credibil in cele cu narator masculin. Si mi-ar placea sa te intreb, daca ai putea sa definesti ce simti:ce te deranjeaza? De ce nu sunt credibil? Doar pentru ca stii ca nu am trait aceasta experienta sau ceve din text de duce la idee?
#586121 (raspuns la: #586099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Adina, - de zaraza sc la: 07/12/2010 12:07:19
tu traiesti in Romania, nu? Expresia "nu face sens" e din engleza, ca in romaneste e "nu are sens". Asa am intalnit la cei plecati de mai multi ani peste hotare.

#586135 (raspuns la: #586044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Adina - de zaraza sc la: 07/12/2010 12:10:44
De ce sa o blameze neaparat pe maica-sa? In cazurile prezentate pe canalele straine cred ca am vazut destule intamplari cand vina s-a intors asupra barbatilor.

Oricum avem in fatza doar un fragment.

#586137 (raspuns la: #586044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza sc - de adina.petre la: 07/12/2010 12:45:48
tu traiesti in Romania, nu?
nu mai. :)

ai dreptate, expresia am folosit-o gresit. dar o fac oarecum intentionat - adica nu e o consecinta a faptului ca nu traiesc in romania- .. sincera sa fiu, totusi, nu stiu de ce imi place mai mult ideea ca lucrurile fac un sens, il creaza, decat ca il au deja, gata dat. :) cred ca de-asta mi-a fost si usor sa inlocuiesc.
#586141 (raspuns la: #586135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
z sc, din nou :) - de adina.petre la: 07/12/2010 12:53:32
nu am zis ca e musai sa o blameze pe femeie, am zis ca cel mai logic asa e.

in cazurile cu care am lucrat la casa de copiii, cam asa era. nu stiu cum e la straini, e drept.

si da, oricum, in fata e doar un fragment. furia mariei poate fi in alta parte, de ce nu? :)
#586142 (raspuns la: #586137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
murafa - de Knulp_2 la: 07/12/2010 13:11:09
nu spun ca un scriitor ar trebui sa scrie doar despre experiente pe care le traieste. Dar e scrisul e mai autentic si mai credibil daca scriitorul scrie despre lucruri pe care le intelege. De aceea unii scriitori cerceteaza lucrurile care le sunt straine.

nu spunn ca nu scrii bine in general. Dar unele subiecte sunt prea complicate si nu o sa reusesti sa scrii despre ele. Ceea ce atrage la un text e autenticitatea, vocea unica, perspectiva credibila etc.
#586144 (raspuns la: #586119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 07/12/2010 14:03:09
Mă sărută pe frunte si mă privi ciudat. „Aşa îşi iubesc tăticii fetiţele. Şi fetiţele trebuie să îşi iubească tăticii.” Nu ştiam cum trebuie să îşi iubească tăticii fetiţele. Nu ştiam cum trebuie să îl iubesc pe el, tată adoptiv de curând. Nu am avut niciodată un tată. Nu mi-o amintesc nici pe mama.

ai cinci fraze aici si patru timpuri verbale: perfect simplu, prezent generic, imperfect, perfect compus.
de aici confuzia.
nu stii cand se intampla, nu stii ce varsta are instanta narativa, nu stii ce pe pozitie se situeaza autorul.

"nu stiam" arata ca acum stie, deci povestea e spusa de un adult.
care adult e chiar povestitorul.
care pica in mintea copiilor si se scalamba incercand sa redea discursul unei fetite, uitand ca in text abia a fost reperat ca adult.

Sărutul noului tătic a coborât de pe frunte pe obraz, apoi, cu fiecare zi tot mai jos, până şi-a băgat mâna sub plapumă... o mână străină, un miros de tutun amestecat cu mirosul de băutură, buze umede, greţoase... scârbă... frică... întuneric... şi caleidoscopul se schimbă, culorile se închid în sine însele, iar timpul se sfarmă...

senzatia de repulsie nu vine din cuvintele folosite, cat din impresia unui ochi de femeie care-ti povesteste in timp real ce vede.
de ce?
pentru ca nu exista copil care sa se exprime asa.
de aia e nevoie de psihologi pentru a le smulge starea de aversiune instinctiva pe care cei mici o simt, dar pe care nu o pot exterioriza verbal.
pedofilia e un delict grav cu atat mai mult cu cat s-a demonstrat ca victimele nu au pe deplin sau chiar deloc,constiinta raului care li se face.

aici ar trebui sa fie doar vocea unui copil.
sau doar vocea unei femei care-si povesteste traumele.

ce am?
precum am zis, am vocea unei femei care se schimonoseste inchipuind ca povestea pare mai reala daca vorbeste cum isi imagineaza ca ar vorbit daca, mic copil fiind, ar fi fost interogata de psihologi despre caz.
#586149 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ma nerfezi cu nerfii! - de adina.petre la: 07/12/2010 15:21:23
"aici ar trebui sa fie doar vocea unui copil.sau doar vocea unei femei care-si povesteste traumele."

da vocea unei femei care-i handicapata in creier pe viata, si se exprima infantil circumstantial din cauza ca e traumatizata nu merge?

parerea MEA e ca in tot ce tine de structura personajului totul e posibil, si verosimil, atata timp cat se pupa intr-un intreg.

poate in urmatorul capitol aflam ca maria are o severa deficienta mintala. deci nu ma mai enerva, ca te bat rau de tot cu cureauaudalacurugol! :)

p.s. am aflat azi ca ma duc acasa, si-s putin cretina. :))
#586187 (raspuns la: #586149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 07/12/2010 15:29:40

daca maria are o severa deficienta de nefi, asta tre sa se vada din text, nu sa ma gandesc eu daca nu cumva.
or, textul nu zice nimic de deficentza si nici nu sugereaza macar asa ceva.

sunt un cititor destul de intuitiv.
dar nu-mi poti cere sa construiesc eu, ca cititor, acolo unde-n mod clar sunt deficiente de fundatie.
#586191 (raspuns la: #586187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nyxi - de adina.petre la: 07/12/2010 15:38:05
da mami, inteleg ce spui tu.

eu iti ziceam numa ca bucatile astea rasfirate, fac parte dintr-un intreg, si e posibil, daca nu chiar probabil, ca personajul se mai construieste in timp. atat tot ziceam, iti faceam cu lanterna semne de departe. :)
#586198 (raspuns la: #586191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nyx, - de Murafa la: 07/12/2010 19:19:31
Sa stii ca iti admir atentia cu care citesti textele ... trebuie sa iti multumesc pentru multa rabdare. In mare parte iti dau dreptate...trebuie sa revad fragmentul la rece. Si, sper, sa reusesc sa povestesc fara a ma schimonosi :)
#586244 (raspuns la: #586149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
adina, - de Murafa la: 07/12/2010 19:21:43
am spus ca am cunoscut o copila cu o experienta similara...intr-adevar era cumva ciudata, in stilul nostru de a aprecia. Ma bucur ca te duci acasa. Sa iti fie sarbatorile cu lumina.
#586245 (raspuns la: #586187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de irma la: 08/12/2010 09:28:50
"Doar pentru ca stii ca nu am trait aceasta experienta...?"

eu nu am de unde sa stiu ce experiente ai trait. si nici nu-mi dau cu presupusul. :)
#586393 (raspuns la: #586121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
murafa - de irma la: 08/12/2010 09:40:08 Modificat la: 08/12/2010 09:41:37
sa-ti raspund si la intrebare.

eu nu ma pricep sa fac analize amanuntite ca nyx.
si nici nu am cunoscut vreo persoana care sa fi trait o asemenea experienta.

dupa mintea mea si experientele mele tind ca cred ca asemenea traume nu pot fi povestite asa, nici macar launtric. mai degraba vrei sa uiti asa ceva. ba chiar cred ca numai uitarea poate fi vindecarea unei astfel de rani (pentru ca e imposibil sa gasesti justificari!). orice rememorare mai mult sau mai putin voita cred ca ar fi marcata de furie, frustrare, vinovatie, mizerie, planset. ori "tonul" mariei tale e foarte calm.
#586394 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Murafa - de adina.petre la: 08/12/2010 15:22:55
am spus ca am cunoscut o copila cu o experienta similara
daca nu ma insel, unele dintre cele mai bune scrieri au venit din puterea imaginatiei, nu din istoria faptelor. asa ca experienta ta este utila, insa nu uita ca imaginatia este un izvor nesecat.

in plus, incearca sa empatizezi cu povestea, imagineaza-ti cum e. sa stai in pat noaptea, pe intuneric, sa vezi ca cineva intra, sa ghicesti dupa silueta ca e el. ce simti? un gol in stomac, o inclestare de maxilar, pulsul bubuind in urechi, frica, panica, groaza, scarba, toate astea le simti doar la imaginarea povestii. asta nu inseamna decat ca in realitate, simti aceleasi lucruri dar mult mai amplificate.

intr-adevar era cumva ciudata
apoi, iti poti contura personajul si prin amintirea interactiunii tale cu ea. ce facea? care ii era postura pe scaun? avea ticuri? isi rodea unghiile? toate lucrurile astea spun iarasi multe despre ea. scotandu-i in evidenta lucrurile care o fac diferita de o oarecare Maria, cam asa vad eu.

Ma bucur ca te duci acasa. Sa iti fie sarbatorile cu lumina.
Si eu ma bucur, abia astept!!! Multumesc frumos. :)

Vorba lui Intruder, de la Sf. Andrei si pana la Sf. Ioan toata cafeneaua o tinem numai intr-o urare si-o pupatura si toti la multi anii din lume!

Ai sa vezi ce fain e :)))
#586454 (raspuns la: #586245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma, - de Murafa la: 08/12/2010 15:25:53
nu exista uitare.
#586455 (raspuns la: #586394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de nyx la: 08/12/2010 16:25:05
vrei sa uiti nu inseamna poti sa uiti.
ti se vorbeste acolo de reprimare, nu de uitare.
#586474 (raspuns la: #586455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: