doua siluete si sase luni

se trezi inainte de a se lumina de ziua....se imbraca pe intuneric si iesi din casa pe
furis...alfa,catelusa ei de lup marai prin somn..si isi ridica ochii intrebatoare:"ssssst...tu nu vii!"
iesi ,coborand scarile mansardei in graba..de parca ar fi surprins-o cineva.toti din cladire
dormeau...se vazu in strada pustie...incotro sa o ia? spre centru...era satula de masini si
vitrine luminate care ii creeau o tristete fara margini...pentru ca se simtea privindu-le
si mai singura...mai bine ar fi luat-o pe alfa cu ea...o lasase singura in casa calda...pasii o
impinsera spre faleza...vantul aspru al diminetii ii ravasea parul..mergea parca la o
intalnire si se grabea de parca ar fi fost in intarziere....sari peste bordura de beton
care despartea strada de plaja..si o lua inspre tarm,bocancii ei lasand urme prelungi in nisip.gandurile o sufocau si simtea nevoia aerului sarat de mare sa-i inunde toata fiinta..se gandea ca daca ar lua-o la fuga ar putea lasa in urma toate gandurile negre...din nou acelasi vis o trezise...din nou..la fel ca in multe alte nopti...patul de spital si ea un pui de om ,avea doi ani si 5 luni..tinandu-se de gratiile patului...asteptand ..si plangand dupa mama...asistenta cu parul lung si negru venea si-i punea perfuzia si o linistea....si doctorul inalt cu mainile tot timpul calde si cu voce blanda..ploaia dintr-o dupa-masa de vara...si ceilalti copii din restul paturilor...toti bolnavi..mama si tata venind la ea si plecand stergandu-si lacrimile amandoi.
o strafulgera un gand ca o sageata infipta direct in caldul inimii...se gandea
oare cati din ei supravietuisera?cati din ei mai traiau oare acum?acelasi vis...i se repeta
de cand era mica..nu o lasa sa uite...ii amintea mereu si mereu de boala ei...acum era in
putere si se gandea ca nu va mai reveni niciodata...desi stia ca odata si odata tot va
muri..avea putin peste 30 de ani ,traia singura,era radiotelegrafista la statia radio de
coasta...nimeni nu o intreba niciodata de unde a venit si cine era.se multumeau doar sa-i
zambeasca acelei fete frumoase si triste.se instalase intre ea si ei un fel de cod secret
"nu ma intreba si va fi bine asa".si ei respectau tacuti asta.
de ce ? de ce ...nu era langa ea nimeni? intrebarile toate veneau dea valma si se
intretaiau una pe cealalta in sufletul ei ..doborat de himerele trecutului....azi se implineau cele sase luni. trebuia din nou sa mearga la doctor...offf.....nu se va mai termina niciodata..? se plimba de-a
lungul tarmului...si ajunse langa stanca.stanca ei...de ani de zile...doar ea ramasese
acolo..statornica.
doar ea nu murise.
restul se dusera rand pe rand...se aseza pe nisipul inca umed si isi lipi fruntea fierbinte
de stanca tocita de atatea valuri care o spalasera dea lungul timpului.lacrimi incepura sa
curga din ochii ei verzi,lacrimi de dor ...se simtea precum o fantoma ramasa pe
pamant..fara ai ei...doar ea...ramasese vie...dintr-un lung sir de stramosi...sa plece!era
un gand ..pueril...si unde ? oriunde ar fi la fel....
ajunse acasa istovita...facu un dus ,isi bau cafeaua invelita in halatul moale al mamei ei si alfa veni gudurandu-se la picioarele ei...parca o intreba:acum esti mai bine?
"toate analizele sant bune .nici urma de cancer,ghi.stai linistita.oricum ne vedem peste 6
luni.si..copila mea,incearca sa lasi pe cineva langa tine.ar fi mai usor.esti tanara.tu stii ca esti copilul pe care l-am visat totdeauna." Ghilezan o mangaie pe crestet si mai adauga: off ,doamne,doamne..parca te vad si acum..cum alergai pe aici pe holuri..si te mai gaseam doar la capatul saloanelor...stateai cu fata lipita de geam si plangeai -vleau la mami... o imbratisa cu drag si asta parca ii dadu putere .se simtea mai puternica acum...zambi.
iesi in strada si se indrepta spre casa cu rezultatele analizelor in mana,alfa venind
incet in urma ei ,parca fara nici o tragere ,pasind cuminte in ritmul impus de lesa.
doctorul privi pe geam,stergandu--si cu mana tremuranda lacrimile din ochii batrani.ii
era draga.era fiica ce nu o avusese niciodata.rasulfa usurat:"va fi bine si peste sase luni"
doua siluete se pierdeau in departare si in intunericul care se lasa incet.
ea si alfa.