Soarecele cu ochiul mov

Buzele lui,ochii, urechea stanga, fericire, iubire, zgomot asurzitor, durere.
Ea statea ghemuita in locul acela negru si murdar. El, el nu exista. murise
de mult, fusese mancat de un rechin. Pe jos era un excrement de mult eliberat din
anusul calduros.
Ii era foame de El. Intunericul ii luminase amintirile si-i hranise imaginatia.
Nu simtea nimic dekt foame. Avea nevoie de ceva sa o tina in viata.
El a luat o bucata de rahat si a mancat-o. I-a oferit si ei. L-a refuzat. El
s-a enervat. A prins-o si cu doua degete i-a deschis gura si .... totul s-a luminat.
Alb total ( park era mai frumos negrul). Ea vedea doar alb. A vrut sa se
miste dar era legata de un pat. Cineva a venit. Legaturile au disparut. Ii era foame.
L-a privit apoi cu mana dreapta l-a sfaramat. Sunetul scos de oasele sfaramate,
de gemetele de durere ii placeau... ii intaratau si mai mult foamea. A inceput sa
manance. Avea un gust dulce. S-a saturat. Un soarece cu ochiul mov si cu dintii verzi
a venit parca zambind. A deschis gura si ea a aaruncat ramasitele acolo. A vazut ceva.
Mana acea plina de lichid rosu parea cunoscuta. Un sentiment ciudat i-a traversat
corpul satul. Picaturi mici si sarate i se scurgeau din ochi si nu stia de ce. Era
mana lui. De ce se simtea ciudat? Acum era satula si nu mai era nimic de facut. Ea era
intunericul, ea era mizeria, ea era tot ce e rau. Excrementul era iubirea, durerea,
buantatea... Le-a refuzat. Acum nu mai simtea nimic in afara de foame, era ca un animal.
S-a uitat in piept si nu mai era nimic acolo.
Negru. Durere. Inima. Somn
S-a trezit in sfarsit. Locul din piept fusese umplut. Avea inima. Ce senzatie
caldura ii invada corpul... Langa ea zacea altcineva. " Duce-ti cadavrul la morga si
pe ea in salon " s-a auzit dupa coridorul rece din marmura. Era el , murise, nu mai
avea inima. Ea a inceput sa simta durere. A plans. Il refuzase.... dc i-a dat o parte
din el?