|
te provoaca sa gandesti
cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece, ca o nescrisă poveste, undeva, între cer şi pământ, printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste buzele sângelui meu visător murmurând: “Las umbra păsării călătoare să-mi aterizeze pe umeri, pribegele aripi la mine în suflet să-şi ridice o patrie…” Pe o pală de vânt coboară din turnul său de veghe gardianul nimeni în chip de ploaie de sudoare să converseze cu limbile de foc ale flăcării care palpită în venele tale jugulare… De unde vii şi încotro te duci, nu ai nici viză, nici valută, rudele nu ţi-au făcut chemare… Scoţi din buzunarul de la piept paşaportul, să se usuce de cerneală la soare. Ţi-ai croit solitar drumul până acum prin pustiul marilor oraşe (în căutarea unui loc care să fie numai și numai al tău), şi iată unde-ai ajuns - în faţa marelui zid al tăcerii - un străin printre străini, mai necunoscut decât toţi necunoscuţii luaţi la un loc. Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume… Mâine – poate nici el… Te arunci în apele reveriei, plutind împreună cu nourii - cuget însetat de roua amintirii, în căutarea unui loc numai și numai al tău, te adânceşti tot mai tare în dialoguri visătoare cu cel apus în iarba-naltă, cu verdele foşnitor al pădurii, asculți paşii sângelui rătăcind, ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat cu traiul demult sub pământ, depărtatele ieremiade ale bunicilor surghiuniţi dintr-o Bucovină în care doar plânsul morţilor săi dragi mai fac încă să înflorească noapte de noapte cuvintele pe foaia palidă, la umbra ochilor tăi de culoarea verde-închis, în timp ce nisipurile de aur ale singurătăţii suspină după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate, după corăbiile de hârtie ale inimii navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie… când numai ea aude cum se stinge între zidurile cu igrasie ale sălii de aşteptare vocea cărnii tale visătoare murmurând: „Las umbra păsării călătoare să mi se dezlege de umeri pribegele aripi din palmele mele să-şi ia zborul departe…departe… până dincolo de marele zid ucrainean”. de Bot Eugen
comentarii (11):
***
- de
picky
la: 09/01/2011 13:17:37
Modificat la: 09/01/2011 13:23:45
Poate faci ceva cu bolduiala...
uite că se poate!
- de
botteugen74
la: 09/01/2011 13:49:57
De data asta, picki, ai spus ceva despre text. Ceea ce e un progres, zic eu. Referitor la lungimea textului, mă mai gândesc, mai văd la ce pot să mai renunț. Oricum, e un text aflat încă un lucru. te înșeli în legătură cu ipoteticele mele replici. Nu sunt deloc insensibil la comentarii atâta timp cât ele sunt constructive și strict aplicate pe text. Repet, ce au legătură cu textul și nu bla bla bla-uri alăturea cu drumul...
***
- de
picky
la: 09/01/2011 14:43:46
Unde există barem un sâmbure de text, vei căpăta comentarii cu oarece consistenţă. Iar când vei reuşi să despachetezi ceea ce capeţi ca feed-back, tu vei fi cel îmbogăţit.
* * *
- de
botteugen74
la: 09/01/2011 14:47:40
Așa să fie, precum zici.
***
- de
picky
la: 09/01/2011 15:04:09
Amin! :)
* & *
- de
botteugen74
la: 09/01/2011 15:38:15
sayonara! (:
***
- de
picky
la: 09/01/2011 16:00:43
Vezi? Vezi? Abuzul de supozitoare duce la supoziţii... eronate.
--------------------------------------- Acuma, să-ţi mai spun sau să nu-ţi mai spun că sayonarra se scrie, transliterat, cu doi de "r"? E ceva în ideograma acestui salut, care face accent pe silaba respectivă, ca un scrîşnet care incumbă şi un fel de "â" inainte de a-ul final. Mai bine nu-ţi spun...
e bine de știut,
- de
botteugen74
la: 09/01/2011 16:35:18
mulțumesc pentru detalii, deși nu prea am înțeles ce legătură au supozitoarele cu restul...
***
- de
picky
la: 09/01/2011 16:51:33
Pentru puţin.
:))))))) Niciuna.
***
- de
Baby Mititelu
la: 09/01/2011 21:29:18
E un testament? Un zbor? O navigare...Un drum. Puternica inima asta a ta...
|
 loading... |
Apoi, prin stufoşenia lui, textul capătă un fel de obtuzitate generos de neasimilabilă.
--------------><--------------
Fireşte că vei replicla ceva-n sensul că, nu oricine poa' să vadă tapetul din turnul de fildeş.