-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

O dată în viaţă (alt fragment de roman)


de Tudor-Cristian la: 14/11/2004 18:46:00
modificat la: 21/11/2004 22:47:12
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
O dată în viaţă. O singură dată. Numai o dată iubim, doar o dată luăm acest tren. O dată sau niciodată. Să fie oare aşa ? Sentimentul acesta, total, al iubirii, în plenitudinea lui şi în dimensiunea lui maximă, să poată încăpea de mai multe ori într-o viaţă de om ? Nu cumva există doar o dată, iar restul sunt amăgiri, imitaţii, impresii ? Sau... niciodată !
De fapt, dragostea e ca o boală. Există un virus, la început, care pătrunde în tine, pentru ca, după fazele intermediare, maladia să te ia cu totul. Dacă virusul a fost veritabil, boala e... incurabilă. Te subjugă, te obligă la subordonare şi îi respecţi ordinele orbeşte. Practic, nu mai ai scăpare. Dacă apare vindecarea, înseamnă că n-ai fost „bolnav” cu adevărat ! Au fost numai nişte... simptome.
Care e puterea, care e curinderea acestei „maladii” ? Enormă ! Are leac ? Cu certitudine, nu... Iar singura formă posibilă e cea cronică. Te macină până la sfârşitul vieţii, incurabil. Şi regimul prescris - mai ales cel sentimental – nu vindecă boala, mai degrabă o agravează...
Există şi opinii care spun că pot exista forme trecătoare, iar alţii, mai îndrăzneţi, deşi recunosc existenţa numai a formei cronice, susţin că există posibilitatea vindecării complete ! Se poate aşa ceva ? Cu ce putem înlocui dragostea ? Cu o altă dragoste, pare să vină grăbit răspunsul. Dar, în acest caz, trebuie să stabilim cu exactitate : numai UNA a fost cu adevărat aşa ceva, indiferent dacă a fost prima sau ultima. Sau, nu a fost nici una. A fost ? Dacă era, rămânea... Nu a fost ? Va fi ?
Ce mult am vrea să ştim adevărul ! A susţine că se poate iubi de mai multe ori în viaţă, înseamnă să minimalizăm dimensiunile reale ale acestui sentiment, aşa cum este şi trebuie înţeles ! E ca şi cum am putea trăi două vieţi într-una singură ! E ca şi cum am avea mai multe suflete !
Cine să dea un răspuns ? Să se gândească alţii. Noi... să ne trăim dragostea, aceea unică ! Dacă am găsit-o ! Şi-apoi, fiecare să creadă ce vrea la suprafaţă, dar în interiorul lor e sigur altceva... Dar nu vor să recunoască !
Totuşi, pe ce s-ar putea baza o analiză serioasă şi corectă a acestui lucru ? Pe diferite experienţe ? Fiecare om e un univers, fiecare cuplu, o individualitate. Numai în adâncuri e adevărul. Din ceea ce se vede, nu se poate şi nu trebuie să facem reguli. Până la urmă... noi toţi suntem diferiţi, dar iubirea ne ia pe toţi la fel. Cum s-ar zice : suntem egali în faţa morţii, dar şi a iubirii. Iar pragmatismul, dimensiune din ce în ce mai mult la modă, ne spune că trebuie să luptăm numai pentru noi, ne interesează numai realitatea intimă, viaţa noastră personală. Înţelegem fiecare în felul nostru ce înseamnă fericire, satisfacţie, succes, deşi toate au o monedă comună de schimb.
Printre atâtea iubiri, destine, trec anii. Viaţa, ca un râu învolburat, când repede, când lin, trece peste noi, tocindu-ne fizic, modelându-ne ca pe nişte pietre. Rămâne în interiorul pietrei - om - sufletul său, iubirea lui care nu moare niciodată. Anii trec, dragostea rămâne - pare a fi o concluzie. Inima pietrei rămâne caldă, ca şi adâncurile pământului, indiferent de ce se întâmplă la suprafaţă. Omul, asemeni bătrânei noastre planete, îşi păstrează inima fierbinte, în timp ce este supus furtunilor necruţătoare, uneori erupând, cutremurându-se din adâncurile calde. Materia sau spiritul ? Ce este mai important ? Ce este primordial ? Du-te şi câştigă bani, dar nu uita să iubeşti !
Dincolo de reflexii, consideraţii, păreri, speculaţii poate, ne întoarcem în realitate. Ce se va întâmpla cu Adrian şi Adriana ? Ce-ar trebui ei să simtă acum : fericire că după atâţia ani descoperă existenţa flăcării unei iubiri, din ce în ce mai incandescentă ? Sau, ca urmare a primei senzaţii, nefericirea că nu pot fi împreună ? Probabil, le simt pe amândouă... E un amestec de fericire sublimă, speranţă, urmată de o cruntă suferinţă, un amestec de sens şi nonsens de a trăi, de hazard şi destin.
Poate că totuşi, viaţa le va oferi o şansă de a se revedea, de a rămâne împreună. E din ce în ce mai greu. Poate voinţele lor vor face într-o zi întâlnirea lor posibilă, apropierea şi unirea drumurilor. Amândoi au primit lovituri de la viaţă, amândoi au suferit, pentru a nu merita împlinirea crezului, chiar şi mai târziu. Faptul că o dată, într-o seară, după atâţia ani, s-au văzut fugitiv, câteva zeci de secunde, ar putea fi considerată o recompensă a nebunei lor dorinţe.
Dragostea nu s-a stins. Şi nu se va stinge. Iar asta, din simplul motiv că există ! Acest lucru îl ştiu şi ei, în substratul gândului şi faptei lor de fiecare zi. Vor putea merge înainte fiecare, având mereu rezerva de sevă, tot timpul proaspătă, tot timpul vie, a unei iubiri născute, ce aşteaptă într-o zi să fie descătuşată !
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...