-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Dorul Zeolitei


de sami_paris74 la: 08/07/2011 18:10:25
modificat la: 08/07/2011 21:43:13 arata originalul
rezumat: adevarate
taguri: Cutia_cu_litere sami 
voteaza:
Dorul Zeolitei.

(Zeolitul) este un mineral foarte căutat de colecţionari şi foarte apreciat pentru frumuseţea culorilor, dacă zeolitul se găseşte în zona apelor termale , are o culoare albă cu tente verzi, un verde de apă dulce caracteristica apelor din lacurile formate de vulcani. Culoarea lui este însă determinată de albul imaculat la baza, parcă îmbibat cu apa cristalină .
Varietatea cristalelor sunt din silicat de aluminiu şi de metal alcalin foarte bogat în (sodiu şi potasiu), culoarea se schimbă datorită circulaţiei de ape termale îmbibate de calciu şi pudra de lavă vulcanică de culoare cenuşie.
Uneori culoarea zeolitului se schimbă datorită schimbării temperaturii şi al luminii unde este expus. Forma cristalelor este aşezată în formă de evantai şi îţi dă impresia că are forma unei cozi de păun , altele au forme de cristale foarte fine, aşezate în formă de baghete lungi şi subţiri ca vârfurile acelor de cusut asezate toate intr-o forma de geometrie perfect ă.

Zeolitul pare atit de lipsit de sens in acest roman ca si personajul acestui capitol care se numeste Doru , pe care l-am intilnit intimplator la Gara de Est de la Paris.
Doru nu este nici zeu si nici piatra de Zeolit,este doar un om pe care l-am cunoscut intimplator,un om care isi poate schimba caracterul in functie de oamenii care il inconjoar ă,un om,un om ,un tinar plin de viaţă si de forţă,gata sa participe la orice.


Să trăiţi !
Mă numesc Doru, sunt român născut la Craiova, nu sunt ţigan « să mor eu », da vorbesc ţigăneşte pentru că sunt crescut printre ţiganii, costorarii şi barbubugii din Romaneşti. Când a murit Ceauşescu (Dumnezeu să-l ierte), eu eram un copil de 14 ani, şi toate greutăţile din casă au căzut pe mine. Mama este o femeie simplă, o românca timida şi grijulie , foarte gospodină , o bucătăreasă foarte bună; că ea făcea în timpurile alea, nişte mâncăruri olteneşti de te lingeai pe degete.
Eu si cu fratele meu Frişcă suntem mari mâncăcioşi, mai ales eu, care mâncam câte două - trei farfurii de sarmale şi după ce terminam de mâncat sarmalele, mă apucam să ling farfuria cu pâine.
-Mama se uita la mine şi zâmbea liniştită, eu ii aşezam farfuria lângă chiuvetă şi ii ziceam ;
- Pe-asta nu mai e nevoie s-o mai speli mamă !... Mama mea se uita zâmbind la mine şi mă apuca pe după umeri, apoi mă săruta pe creştetul capului şi pe obraz.
- Hai, acuma fugi la şcoală mamă !
Acolo unde stăteam noi la Romaneşti, era o casă mică, nu una mare !, aşa cum ne-am fi dorit cu toţii .
Da casa noastră, avea o grădină să ştiţi !
Un paradis cu câteva rânduri de flori şi câţiva pomi fructiferi, care faceau umbră pe timp de vară.
Aveam un câine şi două pisici. Frişcă iubea pisicile, zicea el o dată ca o să reuşească se se caţere ca o pisică pe blocuri şi pe case.

Eu îl iubeam pe Lupu, un câine uriaş care era spaima Romanestiului. Să ştiţi că Lupu ai bătea pe toţi câinii din mahala,mai ales pe maidanezi ! şi pe mine mă apăra de fiecare dată când se uita cineva urât la mine, că eu ai dădeam să mănânce în fiecare zi, foarte multe resturi de carne şi oase adunate de pe la restaurantele din cartier.
Tata este cam nebun, ai place să pilesca şi când este beat toată lumea trebuie să se dea la-o-parte din faţa lui .
Nebun , vreau să zic în sensul, că nu lovea pe nimeni niciodată, dar tipa la noi de parcă era scos din minţi.
Dimineaţa mama ne făcea ceai cu pâine prăjită unsă cu magiun de prune şi margarină, apoi plecam afară prin mahala şi prin Parcul Poporului.
Pe mine mă oprea de fiecare dată când eram prea grăbit, că uitam să mă spăl pe mâini.
Frişcă, fratele meu mai mic era renumit în mahala ca cel mai bun karatist, că el se uita la filmele cu Bruce Lee câte 2-3 ore în fiecare seară. El nu avea adversar în Romaneşti. Făcea spagatul de la vârsta de 8 ani, şi se aşeza in spagat, ca Jean Claude Van Damme pe două scaune, cu picioarele perfect orizontale . In fiecare mână ţinea câte un nunceag pe bile şi lanţuri confecţionate de tata la un atelier mecanic de pe Severinului. Toţi barbugii şi şutii de buzunare ai ştiau de frică.
În cartierul nostru existau oameni de toate categoriile, începând cu ţărani gospodari, muncitori la Electroputere, lăutari şi costorari, zavragii şi tismanari. Tismanarii fiind o corcitură între ţigani şi români. Tismanarii sunt oameni care nu au lege, nu respecta nici legea româneasca şi nici legea ţigănească.
Ştiţi ? Romaneşti este un cartier din Craiova, aşezat spre sud, exact pe drumul naţional care duce spre Maglavit şi Calafat.
Pentru noi comunismul nu a fost o batjocură perfectă, ne descurcăm destul de bine, făceam afaceri bune la târgul din Romaneşti, şi în casa noastră nu lipseau banii şi mâncarea.
Câţi ani după moartea lui Ceauşescu am tot trăit din afacerile pe care le făceam în târg. După o vreme însă viaţa adevenit din ce în ce mai dificilă. Tata îşi pierduse serviciul din cauza restructurărilor, mama începuse să obosească şi devenise foarte stresată din cauză că doctorii i-au zis că are hepatita B ,si trebuia sa pletesca chiar si persoana care o urca cu liftul la etajul sapte. Eu şi cu Frişcă mai furam câte o roată de rezervă de la dacii şi le vindeam în târg, apoi mai venea câte un ţăran să vândă câte-o oaie ori câte o văcuţă.
Frişcă mai dădea câte un spectacol pe stradă.Se dezbrăca şi rămânea doar într-o pereche de chiloţi, chiar şi pe timp de iarnă, se aşeză în spagat pe două scaune şi stingea flacăra la lumânări cu sabia de samurai ori cu nuceagul. Lumea îl aplaudă şi îi dădea bani, el se strâmbă ca Bruce Lee şi se încordă de se vedeau toţi muşchii şi toate venele de pe corp.
Uneori folosea rimelul mamei, să-şi facă ochii oblici ca la chinezi, strâmba din nas şi din buze exact ca şi Bruce (Dumnezeu să-l odihnească)


Frişcă aducea ţuica şi vin la ţăranul care vroia să-şi vândă oile, ori vreun viţel frumos, îl îmbăta până când ţăranul adormea, apoi îi lua animalele şi le aducea acasă la noi.
Aveam un vecin care era măcelar de profesie îl chema Nae Macelaru şi care în câteva minute tăia şi transa şi împărţea carnea pentru toată familia noastră şi chiar pentru vecini că să nu ciripească la poliţie. Culmea ironiei era , că nu românii erau prăduitori la poliţie ci tot ţiganii care nu reuşeau să se descurce şi care erau geloşi pe norocul lui Frişcă.
Uneori Frişcă îşi rupea cămaşa în faţa lor, scotea nuceagurile şi ţipa la ei :
- Ba ţiganilor, vă fac terci pe toţi, să moară mama ! Apoi din câteva lovituri de maestru le rupea câteva blăni de la gard.
Ha-ho -mi-ha ,mai striga el ca sa-i sperie… si-mi facea mie cu ochiul . .




comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


buna seara cafenea. - de sami_paris74 la: 08/07/2011 18:56:45
lectura placuta,sa va traiasca familia!
bahto del o del/
#616753 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...