Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

INFERNUL ROSU


de florin badican la: 27/07/2011 20:00:47
rezumat: VOL I DRAGOSTE SI RAZBOI
taguri: ARGAT La CONAC fragment 03 Salonul 
voteaza:
ARGAT LA CONAC fragment 03

După o vreme, încercând să ridice privirea peste parapetul condiţiei de ţăran, sergentul Badea Vasile se pomeneşte în faţa învăţătorului Predoiu; Dintr-un respect astăzi dispărut, gradatul se opreşte din mersu-i grăbit şi privind în ţărâna drumului de ţară, salută cu închinăciune:
-Să trăiţ dom învăţător!
-Noroc mă băiete, dar tu cine eşti? Stai în satul Domneasca?
-M-aţi uitat dom învăţător; Eu sunt băiatu lu Badea Niculae.
-Pe taică-tu îl cunosc, dar pe tine cum zici că te chiamă?
-Păi domnu învăţător, la catalog mă chiamă Badea Vasile, raportă mândru de obârşia ţărănească sergentul care dincolo de învăţător se vedea mai mare peste slujitorii conacului din Domneasca de Argeş.
-Tu eşti fiu lu Nicolae şi al Tudorei din Nucşoara? Mă băiete, chiar dacă nu te-am mai văzut de mult, să ştii că îmi amintesc de tine.
-Unde era să mă vedeţi dom învăţător? Mulţumită Celui de Sus, abia dacă fusăi lăsat la vatră şi acasă m-am întors întreg la trup.
-Avusăşi noroc băiete, dar unde te-ai pornit cu atâta grabă, întreabă învăţătorul care da să plece pe drumul colbuit de ţară?
-Apăi dom învăţător, acuşica merg la primăria unde am o misie dă împlinit, dar uite că nici nu ştiu dacă să mă duc sau nu mă duc dăloc.
-Păi ce dracu s-a întâmplat mă băiete? Ai dat dă vreun necaz?
-Taman asta-i nedumerirea dom învăţător, raportă cu îngrijorare fostul sergent; Acilea nu-i vorba dă nici-un năcaz.
-Mă băiete, atuncea-i dă bucurie; Păi ce altceva mai poate fi?
-Dom învăţător, chiar azi boieru Marghiloman mă chemă la dumnealui şi-mi ordonă cum c-ar vrea să mă facă argat la conac.
-De mă băiete, eu zic că este bine când boierul nu-ţi vrea răul.
-Aşa mi să păru şi mie dom învăţător, dar nu cred să esiste un boier care să dea ceva fără a cere dă trei ori mai mult dă la ţăranul care neştiind cetirea şi socotirea, mai mereu fuse înşălat dăia mari şi poate mai ştiutori dă slovă; Acuşica vedeţi, eu taman daia sunt în dubiu.
-Şi tu ce-ai vrea mă băiete? Să ţi se dea de pomană, fără a te pune la munca pentru care ai fost angajat de boierul cu dare de mână, întreabă şi nu fără motiv învăţătorul Predoiu?
-Eu niciodată nu cerui dă pomană, numai că vedeţ dumneavoastră dom învăţător: Depandă cât dai, dar mai ales cât primeşti.
-De mă băiete, e cam grea politica boierească; Acu fie vorba între noi, o asemenea politică nu-i făcută pentru toţi analfabeţii.
-Păi cum dracu dom învăţător? Dacă tot nu pricep mare lucru dân politica dă care vorbirăţ, nu înseamnă că mă strofoc dă pomană?
-Nu-i chiar aşa mă băiete; Eu nu ştiu la ce te duce mintea, dar politica boierească nu prea se discută în mijlocul drumului de ţară.
-Asta cam aşa-i dom învăţător; Cu toate că politică boierească nu făcui pă front, iar pă boier n-am îndrăznit să-l privesc în faţă, să ştiţ că nici chiar atât de uşor n-o să mă dau bătut.
-Bine mă băiatule, dar de ce Dumnezeu nu te-ai uitat nici măcar pe furiş la boierul Marghiloman Alexandru? Păi după atâta front, nu crezi că ţi-ai câştigat dreptul de-a privi oamenii în faţă?
-Am câştigat pă dracu dom învăţător! Şi care îi ghişeftu după războiul în care ţăranii români muriră dăgeaba în lupta cu neamţu?
-Degeaba n-au murit; Doar vezi şi tu ce ţară mare şi frumoasă avem, răspunde învăţătorul Predoiu, cu înflăcărarea şi convingerea patriotului aflat graţie vârstei în spatele frontului ucigaş.
-Bine dom învăţător, dar cine se bucură de ţara care-i mare şi frumoasă? Şi apăi ce folos dacă răcanii care numai pântr-un noroc scăpară cu viaţă, este tot la cheremul boierilor şi patronilor?
-După câte înţeleg, tu nici măcar nu vrei să fii la cheremul societăţii, cu toate că până la urmă, cu toţii va trebui să dăm socoteală cuiva.
-Eu vă înţeleg dom învăţător, dar dă ce numa ţăranii este datori?
-Păi cum să-ţi spun eu mă băiete? Dacă oamenii n-ar datora nimănui nimic, ar însemna să nu ştie mare lucru despre lume şi Dumnezeu.
-Nu vă supăraţ dom învăţător, dar matale care ştiţi viaţa ca la carte, le potriviţ mai bine decât ţăranul care n-a ştiut a mânui dăcât coasa, toporu şi puşca dă care nici-un răcan n-a scăpat.
-Mă băiete, dacă n-ai fi grăbit, te-aş invita la mine acasă; Bucurându-ne de linişte, am putea chibzui cum ar fi mai potrivit.
-Păi dom învăţător, raportă după o firească ezitare sergent Badea Vasile, cum boieru-mi dădu doar trei zâle de socoată, graba n-ar fi chiar aşa dă mare; Acuşa dac-aţi vrea să-mi daţ şi mie oarece învăţătură despre ce şi cum să fac, eu v-aş rămâne dator pentru toată viaţa.
-Lasă datoria deoparte şi dacă chiar vrei câteva sfaturi hai să mergem, ordonă învăţătorul care fără a bănui ce urmări va avea ispita sergentului Badea Vasile, pleacă spre casă.
Mergeau în tăcere; Fiecare cu gâdurile lui, fiecare cu necazurile lui, mai mari sau mai mici; Ajunşi acasă, cei doi călători prin vreme şi istoria care de-acum părea să-i statornicească pe români între mai vechile hotare, se privesc de parcă atunci se vedeau pentru prima dată.
-Păi dacă tot venirăm, să intrăm în casă mă băiete, ordonă învăţătorul Predoiu, după care urcă pe prispă şi deschide uşa de la tindă.
Intrară într-o cameră în care toate erau frumos rânduite şi la locul lor; Se aşezară pe scaune cu spătar înalt şi ca mai toţi muntenii răsuflară uşuraţi; Pe masă, o sticlă plină cu ţuică şi câteva ţoiuri aliniate ca soldaţii în front, atrăgeau cu acelaşi magnet paralizant.
-Mă băiete, pentru a prinde ceva curaj, n-ar fi bună una mică?
-Mai băui la domnu Fichman câteva ţoiuri, dar nu vă refuz, raportă sergentul care încercând să menţină echilibrul ţăranului parvenit, presa cu toată greutatea ţărănească pe scăunul cu spătar.
-Eu nu ştiu ce şi cât ai băut, apreciază învăţătorul care mirat umplea cele două ţoiuri, dar o marfă clasa întâia nu poate fi refuzată.
-N-o fi, dar ştiu că cine refuză băutura naţională e neam prost.
-Nu ştiu dacă-i chiar naţională, dar ştiu că întotdeauna ne îndeamnă şi ne încurajează; Acum hai noroc, multă sănătate şi Dumnezeu să-i dea gându cel bun boierului Marghiloman Alexandru.
Bărbaţii dau ţuica pe gât dintr-o singură înghiţitură; O vreme, savurară parfumul drogului care dealungul anilor făcuse târgului care nu întâmplător se ridicase la confluenţa Argeşului cu Râul Doamnei, mai multă reclamă decât toate încercările politicienilor plătiţi să facă cunoscută în lumea bună, urbea de care argeşenii sunt atât de mândri.
-Altfel mă băiete, întreabă învăţătorul Predoiu mai mult de formă, tu eşti sănătos, voinic? După cum arăţi, nu ai motive de îngrijorare.
-Aveţi dreptate dom învăţător, cu sănătatea o duc dăstul dă binişor; Cu altele o duc mai prost, dar să ştiţ că nu mă vait ca babele care după ce că este mueri bătrâne, mai şi cleveteşte pă lângă vatră.
-De mă băiete, de unu singur nu le poţi avea pe toate, răspunde bine motivat învăţătorul Predoiu.
-Singur izbândeşti cam greu, dar uite că nici măcar nu ştiu dacă-i bine să mă bag slugă la boier Marghiloman; Acuşica vedeţi dom învăţător, ăsta-i năcazul care mă paşte şi mă tot frământă.
-Dar ăsta-i năcaz mă băiatule? Boierul Marghiloman vrea un argat, nu doar o slugă la conacul domniei sale.
-Păi cum dracu dom învăţător, raportă fostul sergent oţărându-se la vorbă, argatu nu-i tot una cu slugoiu care trudeşte pă te miri ce şi-l spală la fund pă boier? Atuncea care-i deferenţa dom învăţător?
-Mă băiete, la vremea pe care de-acum o trăim cu toţii, eu zic c-a venit momentu să ne schimbăm de la vorbă pân la nărav; Ai înţeles sergent?
-Cum adică dom învăţător? Tot cei care neavând încotro şi luptară pă frontu nemţăsc, trebuie să-şi şchimbe până şi năravul ţărănesc? Păi lor ce dracu le mai rămâne dom învăţător?
-De mă băiete, avertizează motivat învăţătorul Predoiu, eu cred c-a venit vremea ca şi-n mentalitatea ţăranului care dealungu timpului a ştiut doar să-şi lucreze bucata de pământ şi să-şi crească copiii într-o condamnabilă ignoranţă, să se facă schimbări care să-l facă mai avut şi mai respectat; Tu spui că nu te trage inima să te angajezi argat la conacul boierului Marghiloman; Atunci ce vrei mă băiatule? Să renegi viaţa care de la Traian şi Decebal, s-a bazat doar pe relaţia dintre oamenii dotaţi din toate punctele de vedere şi cei nepregătiţi intelectual şi fizic?
-Păi dă ce dom învăţător, întreabă sergentul care nu înţelegea nimic din vorbele celui care odinioară ia fost dascăl? Şi apăi dă ce mereu aceeaşi relaţie dă subordonare faţă dă oamenii bogaţi?
-Mă băiete, câtă vreme oamenii se nasc inegal dotaţi cu inteligenţă, cu avere şi noroc, egalitatea pretinsă numai pentru o vagă justificare, este imposibilă şi de neacceptat pentru o minte sănătoasă.
-Asta cam aşa-i dom învăţător! Cine se naşte prost, moare şi mai prost; Acuşica tot nu ştiu dacă să intru or să nu intru slugă la boier.
-Mă băiete, eu nu sunt salariat la stat? Fiul meu, muncitor la un atelier din Piteşti, nu este tot salariat? Fiică-mea nu va fi tot salariată la cine ştie care patron? Oare cine ar putea să spună despre noi că am fi nişte slugi în sensul pe care tu-l vezi şi de care eşti atât de înfricoşat? Ceva mai devreme, tocmai pentru asta-ţi spuneam despre ţăranii care trebuie să se schimbe radical şi cât mai repede cu putinţă.
-Şchimbare, şchimbare dom învăţător, da să câştige şi ţăranii.
-Mă băiete, conchide învăţător Predoiu, regretând că bietul om nu putea să priceapă chestiuni elementare, dacă munceşti cu râvnă la boierul Marghiloman Alexandru, vei câştiga şi încă destul de bine.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...