Imagini de la expozitia -Ierburi de leac- a Marianei Gheorghiu-Badeni

multumesc ca ai pus pozele!

O expozitie pe care mi-ar fi placut s-o vad, multumesc si eu:)

cita migala si imaginatie,super:)

Cu placere! Cum sa nu le pun, cand doamna Gheorghiu si cu mine am copilarit in acelasi judet si avem, se pare, o afinitate pentru natura, in particular plantele uscate, cum ar fi asa-zisele nemuritoare (flori ce cresc pe culmile dealurilor din apropierea satului meu natal) si florile de pai.

intrat, vazut, placut, furat, postat.
multumesc din suflet pentru un inceput sa saptamana deosebit...

Foarte faine! Multam...

pe langa florile de camp, ce alte materiale s-au folosit?
si oare cat ii ia autoarei sa termine o astfel de lucrare?
migala e la ea acasa...

Mai am si fotografii in care apar materiale textile pur si simplu. Am facut o selectie alegand doar ce mi-a placut mie mai mult. Nu stiu alte amanunte. Doamna Gheorghiu locuieste la Cluj, din cate am inteles. Poate vreodata o sa vad o expozitie in Cluj, desi de obicei mereu suntem pe fuga atunci cand plecam de acasa.

Voi posta si alte poze, daca v-au placut asa de mult... :)

Cu privire la materialele folosite il voi intreba pe fratele meu, deocamdata el e plecat intr-o excursie. :)

Mai am cateva fotografii de incarcat, dar pe la amiaza cafeneaua a avut ceva probleme si n-am putut nici macar sa pun un comentariu aici. Le voi posta imediat ce voi avea timp.

o incantare mai mare decat aceea de ale privi prin ochii fotografului cred ca e doar daca chiar te plimbi printre exponate.
Furnicator de frumoasa-i ideea dar si executia d-nei Mariana Ghiorghiu-Badeni.

Pe pliantul de la expoziţie în posesia căruia am intrat de curând, scrie aşa:

"În loc de concept-Mărturisire

"Au spus-o mulţi înaintea mea: Arta este o continuă mărturisire a artistului, despre cine suntem, de unde venim, cărei familii de spirite îi aparţinem.
Pe măsură ce trec anii, mă gândesc tot mai intens la obârşii, ale artei, ale omenirii, ale mele.
Îmi amintesc de anii copilăriei mele moldave peste care se suprapune mai târziu o zestre transilvană. Acea privire ce vine din copilăria mea filtrează lumea, obiectele şi relaţia cu natura înconjurătoare. Mă ajută să descopăr mistere, îmi păstrează nealterată, sper, starea de uimire.
Ea îmi stârneşte în continuare curiozitatea, dorinţa chiar ghiduşă uneori, de a dezvălui o lume ascunsă, de a pătrunde în una secretă, mă determină să calc pe graniţa unor teritorii interzise, mă face să cos şi să descos efemerul, să construiesc "castele", (numite azi instalaţii), să retrăiesc şi să compun acele prime senzaţii şi contacte cu forme generoase, cu senzualitatea rotunjimilor.
Astfel descopăr un Paradis haşurat cu sute de kilometri de fire şi fibre textile, descopăr aurul în pulberea ierburilor fânate. Simt acest imbold de a dărui celorlalţi bogăţia pe care o văd dincolo de vălul lucrurilor şi materiilor umile.
Amintirile şi trecutul, tradiţia, îmi vorbesc, iar lumea vegetalelor se animă prin ele, se decupează şi se reordonează după alte criterii.
În lucrări sunt depănate povestiri despre credinţe şi ritualuri româneşti, despre arhetipuri ce ne guvernează.
Seminţe hipertrofiate şi elemente ale naturalului şi organicului se multiplică şi generează o lume nouă de început, de noi rodiri."

Eu găsesc în aceste rânduri sursă de inspiraţie, ceva ce vine de dincolo de secole, din originile omenirii, parcă din basme şi legende. Mi se par minunat scrise, din adâncul inefabil al sufletului.
Şi de aceea am vrut să ofer aceste rânduri vouă, internetului...