Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

INFERNUL ROSU


de florin badican la: 09/08/2011 01:37:21
rezumat: VOL-I DRAGOSTE SI RAZBOI
voteaza:
CONFESIUNI TARDIVE, fragment 06

Era toamnă când, pe o vreme mohorâtă, fiul argatului Badea Vasile venea într-o scurtă permisie; După câteva bătăi în poarta conacului din satul Vlaşca, slujitorul venit să-i deschidă mai să nu-l recunoscă; Ştefan nu mai era băieţandrul cu tulee în loc de mustăcioară; De-acum avea o periuţă cu care se mândrea, mai cu seamă în faţa răcanilor despre care adesea obişnuia să raporteze cine ştie cărui gradat de viţă oltenească: Păi domnu gradu, este aşa dă proşti, că nici măcar nu ştie care-i stânga şi care-i dreapta ţăranilor mari şi bărbaţi; La fel ca în toată ţara, şi la conacul din Vlaşca, suspiciunea şi teama deveniseră rot mai apăsătoare; Bolnavă în vara care abia dacă tre-cuse şi citind scrisoarea vărului care îndrăznea să locuiască în Mirceştii de peste Prut, nevasta argatului aflase despre bunicul ce-ar fi preferat să moară, decât să-şi lase agoniseala de-o viaţă şi să vină în mai vechiul regat; Cum în acele vremuri tulburi, răspândacii se înmulţiseră ca ciupercile după ploaia de vară, în satul Vlaşca circulau zvonuri fel de fel, dar cine să le mai ţină so-coteală? Aşa cum fumul se ridică numai dacă arde focul, oleacă de adevăr tot era în zvonurile care nu întâmplător circulau din gură în gură şi înflorite peste măsura bunului simţ; Se zvonise că mai bine de un milion de basara-beni se refugiaseră în mare grabă, de-a dreapta Prutului; Să fi fost frica de bolşevicii sovietici, mai puternică decât legământul pe care orice român îl face cu pământul şi averea strânsă cu atâta trudă într-o viaţă de om nevoiaş? Iată întrebarea la care politicienii timpului refuzau să răspundă din motive care dintr-o nepăsare condamnabilă, scapă chiar şi analiştilor cu multă expe-rienţă; Cum pentru aflarea adevărului care să ne dea putere şi speranţă, nu a-vem altă cale de urmat, să purcedem cât mai repede cu putinţă, din data de 28 Iunie 1940; Aşa cum puţină lume ştie şi condamnă, era momentul când prin aplicarea pactului semnat în mare taină de comunistul Molotov şi nazis-tul Ribentrop, România era zdrenţuită; De la fatidica tragedie mai trecuseră câteva luni; Când totul părea să meargă din rău în mai rău, la conacul boie-rului Vlăsceanu soseşte pe nepusă masă un înalt demnitar; Onorabila doam-nă Adelle se afla în salon şi tocmai da dispoziţii celor câţiva slujitori când, şoferul angajat c-o bună simbrie opreşte maşina în faţa intrării principale; Proletar scund şi cu mustaţa arcuită peste întreaga bărbie, neamul lui mani-velă coboară în mare grabă de la volanul îmbrăcat în piele naturală şi în timp ce grăbit de interesul care din totdeauna poartă fesul, deschide cu plecăciune portiera din dreapta spate, exclamă c-un aer de călăuză poate mai beată de-cât cetăţeanul turmentat:
-Gata dom senator! Ajunsărăm şi la conacu boierului Vlăsceanu.
-Mulţumesc dragule, dar nu cred că m-am ramolit, ordonă senatorul în timp ce îngândurat cobora din maşina mijlocului de veac.
-Dar pe cine văd, exclamă surprinsă doamna care făcându-şi datoria de gazdă onorabilă tocmai coborâse câteva trepte!
-Domnu senator, dar uite că vă întâmpineşte o doamnă care nici măcar nu ştiu ce dracu vă zâse, intervine cam peste rând şoferul.
-Bine te-am regăsit scumpă Adelle, salută senatorul Teodosiu, fără să-l ia în seamă pe neamu lui manivelă; Cu toate că sunt un nevrednic incurabil, îngădue-mi să-ţi sărut mâna şi să te îmbrăţişez cu toată dragostea şi conside-raţiunea de la care nu pot face economie şi rabat.
-Sunteţi amabil ca întotdeauna domnule senator, dar uite că m-am inti-midat mai abitir decât o elevă îndrăgostită şi nici nu ştiu ce să mai spun.
-Bine scumpă Adelle, întreabă politicos distinsul demnitar, dar ce se-crete vrei să divulgi primului venit la casă de român aşezat?
-Nu-i vorba de nici-un secret domnule dragă, dar ca să ne putem pre-găti cu toate cele, poate c-ar fi trebuit să ne scrieţi măcar o scurtă misivă.
-Cred că ai dreptate scumpo, raportă senatorul care motivat încerca oa-rece justificare, dar astăzi cine mai are timp de scris misive?
-Vai domnule senator, întreabă zâmbind ca unui vechi şi bun prieten doamna Adelle Vlăsceanu, dar ce-a păţit timpul care întotdeauna curge nes-tingherit? Să cred că Dumnezeu a băgat zilele în sacul divinităţii, sau din ci-ne ştie ce motiv, a pălit dragostea dumneavoastră dezinteresată?
-Scumpă Adelle, răspunde senatorul care motivat încerca să se apere, eu ştiam că pentru a te împuşca, numai legionarii te pun la zid.
-Cred că exageraţi domnule senator şi nu înţeleg de ce oare.
Înaltul demnitar tocmai încerca să-şi consolideze firava baricadă când, Aneta Badea începe să ceară c-o insistenţă tipic ţărănească:
-Nu te supăra coniţă Adelle, dar eu aş vrea să mă duc la mine.
-Bravo Anetă! Tu vrei să pleci şi să mă laşi tocmai când am mai multă nevoie de ajutor, întreabă cu oarece reproş doamna Adelle?
-Da coniţă Adelle, răspunde femeia care de-acum încerca să găsească un refugiu care s-o salveze cel puţin pentru moment, dar nu acilea este lu-mea în care mă scald cu întreaga mea familie.
-Bine Anetă dragă, dar cum de nu te-ai obişnuit cu lumea bună?
-Cine eşti mă femeie, întreabă cu multă înţelegere pentru oamenii mă-runţi senatorul Teodosiu? Doar n-ai venit din altă lume?
-Nu am venit domnule, dar nici măcar nu sunt dă nasul boierilor.
-Domnule senator, încearcă o scuză doamna care nu întâmplător conti-nua să zâmbească cu aceeaşi enigmatică acurateţe, ea este Aneta şi pe cât vă stă în putinţă, iertaţi-o pentru vorbirea poate cam bolovănoasă.
-Scumpo, să ştii că eu nu sânt un preot care împarte iertarea Domnului doar pentru câteva parale, dar cred că vreţi o falsă disociere.
-Numai de iertarea preoţilor n-aveţi timp şi chemare, dar nici eu nu uit de la mână pân la gură; Domnule dragă, o cunosc bine pe Aneta.
-Ai dreptate scumpă Adelle! O cunoşti, dar n-o recunoşti, încearcă se-natorul să pună puncul pe i.
-Vă rog frumos domnule dragă, se lamentează motivat distinsa gazdă, neştiind ce să înţeleagă din interpelarea înaltului demnitar; Încă nu ştiu de ce Dumnezeu, dar mă puneţi într-o mare şi delicată încurcătură.
-Dragule, întreabă boierul care anunţat cu întârziere îşi făcuse apariţia în dreptunghiul uşilor deschise, mă înşeală intuiţia, sau intenţionezi să dai în vileag un secret atât de vechi şi de prăfuit?
-Bine Vlăscene dragă, dar tu până când mai ţii la naftalina timpului, un secret de care numai bunul Dumnezeu se face vinovat în calitate de martor, întreabă şi nu fără motiv senatorul Teodosiu Vladimir?
-Întradevăr domnule senator, aveţi dreptate; Poate că a venit vremea să dau în vileag secretul tinereţii, răspunde spre stupefacţia soţiei, boierul care coborând în mare grabă treptele din faţa intrării principale, îşi îmbrăţişează prietenul pe care nu-l mai văzuse de atâta amar de vreme.
-Uşor scumpule, se apără senatorul care abia dacă reuşea să afişeze un gest dezaprobator; Aşa cum bine ştii, îţi sunt amic nu inamic.
-Fii bine venit dragule, urează bucuros boier Vlăsceanu, după care lu-ându-şi prietenul de braţ, urcară împreună treptele care nu întâmplător sepa-rau fruntea ţării de talpa în opinci; Doar urcând ajungem Sus.
-Atuncea să urcăm mai repejor! Scumpule, te-am ameninţat cu această vizită şi iată; Abia într-un târziu, am reuşit să mă ţin de cuvânt.
-Nu te mai scuza dragule; Tot mai bine mai târziu decât niciodată, răs-punde boierul Vlăsceanu, pentru ca mai apoi să-l invite pe înaltul demnitar, într-unul din fotoliile care se fabricau cu mult simţ de răspundere, îmbrăcate în piele naturală şi de foarte bună calitate.
-Scumpule, ordonă senatorul care obosit se aşeza intr-un asemenea fo-toliu, eu cred că după atâta amar de vreme, trebuie să scapi de povara secre-tului de care te faci vinovat şi prin recunoaştere bărbătească, să le împaci pe doamne; Fireşte dragule, numai dacă vrei şi poţi.
-Nu vă înţeleg domnule senator; Pe cine cu cine să împace, întreabă şi nu fără motiv doamna Adelle Vlăsceanu?
-Cum cine cu cine să se împace? Voi n-aţi auzit ce mi-a ordonat bunul meu prieten? Să fi venit doar pentru un asemenea ordin?
-Despre ce ordin vorbeşti dragule şi care-i secretu pe care din motive de castă socială, l-ai ţinut ascuns în toţi anii din urmă?
-Dragilor, răspunde boierul Vlăsceanu, luând aminte la întrebarea soţi-ei sale, pentru a ne împăca cu Dumnezeu, eu cred c-a sosit vremea să fac pu-ţină dreptate; Scumpă Adelle, să ştii că Aneta este fiica mea, răspunde boie-rul care silit încerca să meargă până la capăt de drum.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


florin badican - de amari la: 10/08/2011 20:15:09
consider ca e corect din parte-mi sa remarc si sa apreciez schimbarea.
#618708 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: