Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

INFERNUL ROSU


de florin badican la: 09/08/2011 01:41:02
rezumat: VOL-I DRAGOSTE SI RAZBOI
voteaza:
CONFESIUNI TARDIVE, fragment 07

-Bine domnule dragă, dar de ce a trebuit să aflu după atâţia ani?
-Nu te supăra scumpă Adelle, intervine senatorul care motivat zâmbea cu aceeaşi jovială înţelegere, poate că asta-i voia Domnului.
-Anetă, dincolo de soarta hotărâtă de bărbaţi, nici tu n-ai ştiut?
-Am ştiut coniţă Adelle, dar cunoştinţa mea contează mai puţin.
-Bine mă Anetă, dar mie de ce Dumnezeu nu mi-ai spus nimic?
-Mă fata mea bună şi frumoasă, ordonă pe alt ton boier Vlăsceanu, nu vrei să faci oficiul de gazdă? Nu dalceva, dar bunul meu prieten ar putea să mă acuze de cine ştie ce nepoliteţuri ţărăneşti.
-Da conaşule, dar cum n-am orificiu, mai bine spuneţi ce s-aduc.
-Nu ştiu ce ai sau ce nu ai, dar de azi înainte să nu te mai aud spunân-du-mi conaşule; Anetă, este mai mult decât o rugăminte.
-Cred că este prea mult domnule dragă; Apoi, până când se obişnueşte cu noua stare socială, va trebui să mai treacă ceva vreme.
-Nu te supăra dragă Adelle, dar când timpul te presează mai abitir de-cât creditorii cărpănoşi, a ţi se spune tată înseamnă foarte mult.
-Şi de ce atâta grabă domnule senator? Doar nu sunt pricini pentru ca-re bunul Dumnezeu vrea să bage zilele în sacul divinităţii?
-La cât de răi sunt unii oameni le-ar băga pe toate, dar pentru câte zile negre sunt, de unde să cumpere atâţia saci de bună calitate?
-Coniţă Adelle, imi spuneţ şi mie cu ce să-i servesc pă domnii?
-Cu câte-o cafea neagră, dar ai grijă şi n-o da în foc; Ai înţeles?
-Şi încă ceva: Anetă, să fie cu mult caimac; Mie aşa-mi place.
-Ştiu că-ţi place dragule, dar ai uitat de sfatul domnului doctor?
-Doctorul este ca popa care zice una şi face alta; Şapoi n-am dreptu să beau cafeua cu un prieten care vine doar odată la cinci ani?
-Am înţeles conaşule; Atunci aduc cafea pentru toţi bărbaţii, răspunde fata boierului Vlăsceanu, după care răvăşită pleacă la bucătăria care-i oferea mai multă înţelegere şi mult mai multă căldură.
-Scumpă doamnă Adelle, mă uit la dumneavoastră şi nu pricep cum o fată aşa frumoasă, s-a putut mărita c-un asemenea nesuferit? Uite la el cum arată, declară zâmbind înaltul demnitar: Burtos şi bărbos, parcă ar fi Ştefan cel Mare şi sfânt doar în concepţia cine ştie cărui prelat cu interese la palat; Voievodul părăsit de toţi dregătorii, după un ospăţ cu viţel la grătar şi stropit cu vin nobil de Cotnari.
-Ehei dragule, ce n-ar da România să aibă un Ştefan adevărat; Şi apoi, încearcă o vagă justificare marele boier, oasele noastre-s prea bătrâne şi prea obosite pentru un război împotriva bolşevicilor.
-Şi dă ce ne văicărim, întreabă odrasla care tocmai intrase c-o tavă pli-nă cu cafea aburindă? Păi Ştefan voievod nu s-a bătut cu turcii, nu s-a bătut cu tătarii, nu s-a bătut până în ceasul morţii?
-Ai dreptate Anetă, dar tu vorbeşti de domnitorul care avea de apărat o Moldovă întinsă de la Carpaţi până dincolo de Nistrul românesc.
-Aşa-i scumpule, precizează înaltul demnitar, asumându-şi riscu gene-rat de o asemenea declaraţie: Dacă astăzi am avea un Ştefan precum marele voievod, nu mai îndăzneau tovarăşii să ne fure Basarabia şi ungurii să sfâr-tece asemenea unor măcelari, Ardealul românesc.
-Domnilor, ordonă zâmbind atât de frumos doamna Adelle Vlăsceanu, ia mai daţi-i încolo de măcelari, cu limba lor stâlcită şi atât de vulgară; Acu serviţi cafeluţa care după mirosul ispititor, pare a fi grozavă.
-Crez că are dreptate coniţa Adelle; Domnilor, se pomeneşte visând cu voce tare fata boierului Vlăsceanu, dar şi noi avem un Ştefan.
-Bine Anetă, dar fii mai rezonabilă; Fireşte, numai dacă se poate.
-Scumpo, intervine senatorul care vroia să pară cât mai convingător cu putinţă, lăsaţi-o să spună adevărul; Doar vorbeşte despre Ştefan.
-Spune Anetă, doar n-ai uitat de la mână până la gură.
-Este fi-miu dom senator, raportă Aneta cu ceva mai mult curaj; După câte ştiu, acuşica este cătană într-o unitate dân Galaţi.
-Ca orice fiu al ţării, precizează senatorul care motivat da semne de în-tristare; De-acum îşi face datoria de oştean şi de român.
-Aşa-i, dar dă când plecă militar eu nu-l mai văzui dăloc.
-Şi ai vrea să-l vezi mergând în pas de front pe aleia conacului?
-Păi cum să nu vreau? Măcar odată să-l mai văz şi tot ar fi bine.
-Nu vă supăraţi pe ea domnule senator, dar Aneta vrea să puneţi o vor-bă bună la comandant, sare în ajutor doamna Adelle.
-Chiar aşa domnu senator! Vedeţ, doar Dumnezău mai poate şti cum şi ce-o mai fi cu vremea care să tot şchimbă dă la o zi la alta.
-Anetă, fii bună şi lasă vremea în pace; Ea nu are nici-o vină.
-Nu cred că timpul este vinovat scumpa mea, dar în armată ca mai pes-te tot într-o ţară atât de zdrenţuită, viaţa începe a se precipita.
-Aveţi dreptate, dar cum războiul nu va începe chiar de mâine...,
-Bine drăguţă, se declară de acord înaltul demnitar; Eu nu promit că într-o săptămână Ştefan al vostru va veni în permisie, dar o să intervin prin-tr-o cunoştiţă care după câte ştiu se bucură de multă trecere în armata care de-acum este comandată de generalul Ion Antonescu.
-Vă mulţumesc din suflet dom senator, intervine bucuroasă fiica boie-rului Vlăsceanu, după care pleacă să-şi guste bucuria de mamă iubitoare.
-Scumpo, spunea-i că războiul n-o să înceapă chiar de mâine.
-Aşa vorbeşte lumea domnule senator, dar cine ştie când Dumnezeu va începe războiul de care românii vorbesc cu atâta spaimă?
-Doamnă scumpă, cu certitudine se ştie doar un singur lucru.
-Unica chestiune certă este că va fi război, dar ca orice român îngrijo-rat, mă întreb cum şi când va începe dezgustătorul măcel?
-Iată întrebarea pe care românii cu oarece simţire creştină şi-o pun de la o vreme, altfel hotărâtoare pentru destinul României care cine ştie când şi dacă va reuşi să se întregească între mai vechile hotare!
-Aşa este dragule, dar generalul despre care multă lume zice că s-ar fi dat cu nemţii, o mai lălăie mult? Voi dragilor, atacă cu aceeaşi fermitate no-biliară boierul Vlăsceanu, n-aţi hotărât nimic în parlament, sau poate vă mai gândiţi la cum să procedăm şi cu cine să fim aliaţi?
-Scumpule, răspunde demnitarul de pe faţa căruia dispăruse orice ur-mă de zâmbet, parlamentul se întruneşte luni dimineaţă şi după nişte dezba-teri trebuitoare vom vedea ce va fi; Cum România zdrenţuită trebuie să recu-pereze teritoriul pierdut, se va vota intrarea în război.
-Şi cum nu avem altă şansă, vom intra alături de nemţi; Aşa-i dragule, sau mă înşel, întreabă pe un ton acuzator boierul Vlăsceanu?
-Da scumpule, dar în situaţia de faţă cu cine vrei să ne aliem?
-Ştiu doar că dintre două rele, trebuie s-o alegem p-a mai mică.
-Deci alături de nemţii care ne-au vâdut ungurilor o mare parte din Ar-deal şi tovarăşilor toată Basarabia? Este oare drept să ne facem frate cu dra-cu până când vom trece puntea izbăvirii, întreabă doamna care abia dacă-şi mai putea stăpâni furia? Până când vor putea românii să-şi menţină echili-brul ce pare atât de costisitor, într-un război în care demonii iadului pămân-tean vor doar sânge, pâine şi benzină?
-Ştiu scumpă Adelle, dar după spectacolul proiectat pe ecranul cine ştie cărui viitor, poate c-ar fi mai bine să revenim la oile noastre.
-Scumpo, intervine senatorul care nu întâmplător da cezarului ce este al cezarului, ca orice om de bună credinţă ai tot dreptu să pui întrebări la ca-re se pot da răspunsuri fel de fel, fără pretenţia de-a le găsi pe cele mai po-trivite cu starea de lucruri; Eu ştiu că nu-i bine, dar ce dracu să facem? Ne-a mai rămas doar o singură soluţie: Alianţa cu nemţii.
-Am înţeles domnule senator; Vom intra în război alături de naziştii germani, dar pentru femeia care va aşteapta îngrozită lângă vatra strămo-şească, are importanţă de unde vine glonţul care-i ucide fiul ori bărbatul mo-bilizat în mare grabă de generalul Ion Antonescu?
-Bine scumpă Adelle, dar cine să moară pentru ţară şi neam?
-Şi dacă tot vă întrebaţi, ce trebui făcut domnule senator? Oare liberta-tea şi dreptul de a trăi se pot câştiga doar prin moarte şi sânge?
-Adevărat scumpo; Libertatea se câştigă doar prin moarte şi sânge ne-vinovat, răspunde senatorul care de-acum se vedea pus la colţ.
Ca toţi oamenii politici, senatorul Teodosiu îşi da seama că românaşii, indiferent de hramul pe care-l purtau, aveau oarece ştiinţă despre situaţia în care se zbătea ţara şi căpeteniile sale; Fugise din capitală doar pentru o scur-tă relaxare şi era în situaţia da i se cere socoteală pentru toată răutatea care se abătuse peste regatul zdrenţuit şi jefuit.
-Înţeleg dragule, dar de ce dracu să fim robii tristului adevăr?
-Scumpilor, răspunde senatorul care întristat se vedea încolţit de chiar bunii săi prieteni, parlamentul nu va vota nici cu bolşevicii nici cu naziştii, dar va promova politica prin care România să fie reântregită şi liberă pentru totdeauna; Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu!

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: