-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

INFERNUL ROSU


de florin badican la: 01/09/2011 23:07:09
rezumat: VOL I DRAGOSTE SI RABOI
voteaza:
NEPOATA ÎNVĂŢĂTORULUI, fragment 09

Domnişoara Ioana Predoiu rostise cele câteva cuvinte cu toată convin-gerea; Poate tocmai de aceea nepoata învăţătorului continua să creadă într-un legământ făcut în poieniţa peste care mama natură aşternuse un covor ţe-sut din mii de flori multicolore; Coborând cu picioarele pe pământul din ca-re s-a născut, frumoasa domnişoară rătăceşte o bună bucată de vreme, printr-un parc în care brazii erau împodobiţi atât de frumos; Pozând într-un om de zăpadă, abia dacă se mai putea mişca printre milioanele de steluţe care nu mai conteneau să cadă din norii care bine motivaţi acopereau întreaga boltă; Continua să ningă poate la fel de frumos când, mândru de misia încredinţată, un slujitor raportează cu vocea-i cam bolovănoasă:
-Nu vă supăraţ coniţă Ioana, dar conaşu unde nu dădu ordin cum ca să mergeţ cât mai repede în salonul unde zice că v-aşteaptă.
-Ce repede mai trece timpul, exclamă frumoasa domnişoară, după care scuturându-se de zăpada pufoasă, pleacă în mare grabă spre salonul în care trebuia să stea la masă împreună cu boierul care în urmă cu şapte ani o pri-mise la conac şi îi purtase de grijă!
Inimai îi bătea cu putere, ca şi-n clipa când înmânase depeşa scrisă de Anica; Nu citise scrisoarea doar pentru că vroia să respecte vorba mamei ca-re se afla pe patul de moarte, dar de multe ori s-a întrebat cam ce motive în-temeiate ar putea să aibă boierul care mă iubeşte de parcă îi sunt fiică adevă-rată? Masa în prezenţa boierului Marghiloman a fost un adevărat chin pentru domnişoara care lipsită de eticheta unor asemenea situaţii, simţea o stânje-neală greu de ascuns; La sfârşit, după ce a mulţumit Domnului pentru buca-tele cu care dăruise masa îmbelşugată, domnişoara Ioana priveşte spre pere-tele de unde veghea Mântuitorul Iisus Hristos şi se închină de câteva ori; În-tr-o tăcere greu de suportat, domnişoara Ioana Predoiu iese din salon, dar nu înainte de a-l mai privi odată pe ofiţerul care mai tot timpu stătuse posomo-rât şi nu spusese nici măcar un singur cuvânt; Boierul Marghiloman o gă-seste în bibliotecă; Mai îngândurată ca-n alte dăţi, domnişoara Ioana privea pe fereastră; Lumea de basm, pe cât de vremelnică pe atât de iluzorie, oferea ţăranilor puţin din dulceaţa copilăriei; Auzind zgomotul uşii care se închi-dea, domnişoara Ioana Predoiu tresare şi cu toată emoţia ce părea s-o cople-şească, încearcă o firească motivaţie:
-Sărut mâna conaşule şi mă iartă c-am întârziat; Nu ştiu de ce Dumne-zeu, dar parcul conacului este atât de alb şi atât de frumos!
-Ai dreptate Ioană dragă! Această iarnă a început poate mult prea fru-mos pentru majoritatea românilor, chiar dacă puţin cam devreme.
-Întradevăr conaşule, dar şi iarna putea să mai aştepte câteva zile; Mă-car până când veneau prietenii noştri din Vlaşca şi tot era bine.
-Ioană, întreabă şi nu fără motiv boierul care greoi se aşeza la biroul de lucru, ce pricină te îndeamnă să-i aştepţi cu atâta nerăbdare pe prietenii din Vlaşca? Să cred că este una mai specială?
-Ar fi un motiv conaşule, dar mă tem să nu râdeţi de mine.
-Să râd şi mai cu samă de ce, întreabă şi nu fără motiv boierul care de-acum o privea puţin mirat?
-Păi conaşule, în urmă c-un an şi ceva, eu, fiul dumneavoastră şi băia-tul argatului Badea Vasile, am făcut legământul prin care nu întâmplător am devenit fraţi de cruce; Acesta-i motivul, dar nu pare a fi ceva special.
-Cunosc acest secret; Mi-a spus Mihai câteva zile mai târziu.
-Cum conaşule, domnul Mihai v-a spus despre legământul...?
-Să nu-ţi fie teamă; Este un legământ care-i apropie pe creştini.
-Mă bucur conaşule; Atunci când era de acord cu mine, tot aşa-mi spu-nea şi biată mama; Ea nu mai trăieşte, dar ce Dumnezeu să fac?
-Întradevăr Ioană! A trecut ceva timp de când Anica s-a dus în cea lu-me şi cred că tocmai de aceea socot c-a venit vremea să ştii cine eşti cu ade-vărat, dar şi alte chestiuni despre lume şi viaţă.
-Ce Dumnezeu conaşule, eu nu ştiu cine sunt cu adevărat?
-Cum nu cred că ştii, poate c-ar fi bine să risipim îndoiala şi să facem lumină în bezna care te înconjoară, ordonă boierul Marghiloman, după care înmânează domnişoarei Ioana, un plic îngălbenit de vreme.
-Nu-i cam vechi conaşule, întreabă motivată domnişoara Ioana, fără a înţelege despre ce era vorba? Dar unde vreţi să-l expediez?
-Ioană, ordonă boierul care îngândurat privea în trecut, nu-l expediezi nicăieri; Acesta-i plicul pe care mi l-ai adus după moartea bietei Anica; Des-chide-l te rog şi citeşte cu multă atenţie scrisoarea din care vei afla tot ade-vărul despre tine şi despre părinţii tăi adevăraţi.
Cuprinsă de emoţia pe care abia dacă mai putea s-o stăpânească, dom-nişoara Ioana Predoiu ia plicul din mâna boierului; Cătând cu gându la mo-mentul în care aflată pe patul de moarte, Anica o rugase să deschidă sertarul mesei, domnişoara deschide plicul cu aceeaşi mână tremurândă şi cu eforturi supraomeneşti, abia dacă poate să citească scrisoarea mamei care încercând să asigure fiicei sale un mod de supravieţuire cât mai decentă, o adresase ce-lui mai cumsecade boier din ţinut.
-Cum Dumnezeu conaşule, întreabă abia stăpânindu-şi emoţia domni-şoara Ioana Predoiu, argatul Badea Vasile este tatăl meu adevărat?
-Ioană, răspunde boier Marghiloman Alexandru cu aceeaşi fermă con-vingere, dacă aşa zice mama ta bună, înseamnă că aşa este, dar spre necin-stea lui, argatul Badea niciodată nu mi-a spus nimic; Şi ca să fiu sincer până la capăt, completează boierul cu părere de rău, nici eu nu l-am acuzat de fap-ta lui incalificabilă şi condamnabilă totodată.
-Păi conaşule, dacă este cum spune mama şi eu n-am nici-un motiv să nu-i dau crezare, atunci de ce argatul Badea Vasile nu m-a recunoscut nicio-dată ca fiică, întrebă mai mult retoric domnişoara Ioana Predoiu? Măcar du-pă ce am rămas orfană şi tot era bine.
-Îmi pare rău domnişoară Ioana Predoiu, dar fostul meu argat a fost şi din păcate continuă să fie, un ţăran care nu întâmplător îşi mănâncă de sub unghie, apreciază din motive lesne de înţeles boierul Marghiloman.
-Şi doar pentru a pune mâna pe averea boierului Vlăsceanu, ţăranul de nimic a fost în stare să-şi renege până şi propria fiică?
-Din păcate, cam aceasta-i mentalitatea oamenilor mărunţi, dar pentru ca durerea să fie cât mai mică, n-ar trebui să pui totul la inimă.
-Mulţumesc frumos conaşule, dar câtă vreme raţiunea nu-i stăpâna ini-mii, eu ce Dumnezeu să fac? De-acuma sunt fată mare şi cred c-ar fi bine să-mi spuneţi dacă mai aveţi nevoie de mine la conac.
-Auzi vorbă la tine, exclamă zâmbind distinsul boier muntean! Păi eu te-am chemat ca să-ţi dăruiesc biblioteca strămoşească şi să-ţi ordon ca celui mai disciplinat militar: De-acum înainte, sunt pentru tine domnul Alexandru Marghiloman; Ioană, acum ai înţeles ordinul?
-Am înţeles conaşule, dar nu se cade; Cum Dumnezeu să fiţi...?
-Ioană, înţelege că este un ordin şi cum în armată ordinul se execută nu se discută, cred că n-ar fi rău să te conformezi; Ai înţeles?
-Eu nici măcar soldat nu sunt domnule Marghiloman şi apoi pentru a nu greşi prea mult, ce Dumnezeu trebuie să înţeleg?
-Da Ioană, dar acelaşi lucru aş putea să te întreb şi eu; Cum răspunsul nu ne-ar mulţumi în nici un fel, să rămânem sub umbrela celor două semne de întrebare; Doar aşa vom putea rămâne treji şi mai mereu atenţi la ceeace suntem, dar mai cu seamă, la ceeace va trebui să fim.
În încercarea de-a înfrunta grijile ascunse privirii de-o clipă, distinsul boier muntean o lasă pe frumoasa domnişoară să-şi iubească pe mai departe cărţile şi adevăru; Fată recunoscătoare, domnişoara Ioana Predoiu socotea propunerea boierului Marghiloman, doar un fel de a compensa lipsa familiei şi căldura căminului; Cum viaţa trebuia trăită, nepoata învăţătorului încearcă şi într-o bună măsură chiar reuşeşte să plutească pe apa tot mai tulbure şi tot mai însângerată din motive nu prea greu de înţeles; Răspundea pe măsură destinului care-i fusese hărăzit cu mai multă vreme în urmă de cine ştie care înger cu dare de mână, sau era doar un joc prin care încerca să amâne moar-tea? Cum nu avea răspuns la o întrebare poate mult prea dificilă, domnişoara Ioana se angajează pe drumul marcat cu sângele luptătorilor pentru sfânta li-bertate şi împreună cu doar câţiva prieteni de nădejde, va încerca să traver-seze deşertul Infernului Roşu.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...