Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

PETRECEREA


de alex porc la: 01/12/2004 05:36:00
modificat la: 06/12/2004 23:38:52
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Mircea, Irina, Anda, Andrei, Carla, Florin, Ioana, Roxana şi Vali, nouă tineri prieteni, s-au hotărât să facă un chef la Anda acasă.
Muzica merge tare. E Hendrix. Prietenii noştri se simt deja bine, cum s-ar zice. Au băut până acum două sticle de vodcă împreună (dar fără ajutorul Irinei), iar acum se pregătesc să aprindă nouă ţigări de "Mary Jane".
ANDREI: Irina, tu ai mai fumat „iarbă"?
IRINA: Nu.
ANDREI: Hai să-ţi explic cum se procedează: înainte de a trage din ţigară, expiri tot aerul din plămâni, apoi ţi-i umpli cu fum, după care nu expiri decât atunci când efectiv nu mai poţi să îţi ţii respiraţia. Cu cât ţii fumul mai mult în plămâni, cu atât efectul e mai puternic. Şi încă un lucru: Mary Jane îţi stimulează şi libidoul, aşa că o să facem dragoste (nu copii) trei zile şi trei nopţi!
IRINA: Chiar aşa efect puternic are asupra libidoului?
ANDREI: Nu, glumeam, dar oricum are oarecare efect.
După ce fumează ţigările, primul care începe să râdă în hohote e Vali, care îşi vede mâinile mai lungi decât picioarele.
MIRCEA: Luaţi câinele ăsta de lângă mine, că vrea să mă muşte.
Hohot de râs infernal.
VALI: Nu e câine, e pick-up-ul. Ţi se pare că latră? E adevărat că se aud nişte lătrături, cum s-ar zice ar putea fi un câine care a auzit, văzut sau simţit ceva şi încearcă să se manifeste în folosul stăpânilor, dar nu e nici un câine pe-aici. Caloriferul latră, sau fierul de călcat, în orice caz una dintre fiarele paşnice de pe aici. Anda, nu ştiam că ţi-ai cumpărat fier de călcat. Are pedigree?
ANDA: Nu, e corcitură, fier de călcat maidanez anuseîntrebadeundeşicândlamcules, de culoare neagrăcucâtevaporţiunipareseroşii. Ţin foarte mult la el, când plec de acasă pot lăsa uşa larg deschisă că nu intră nimeni. Cred şi eu, cu o fiară ca asta care latră din toţi rărunchii şi pe deasupra îi curg şi balele pe covor! Nu-i o problemă, în fiecare lună duc covoarele la curăţat, mai puţin în lunile în care nu am bani, adică aproape toate.
FLORIN: Mi se pare mie, sau ceea ce povesteşti tu aici se potriveşte mai bine unui câine decât unui fier de călcat?
ANDA: O fi, dar eu vorbesc despre fierul meu de călcat cel drag, care e mult mai iubitor sau mai folositor decât orice câine, din orice rasă, ciobănesc german, ciobănesc mioritic, dog arlechin, dog german, bull-terrier, Saint-Bernard, pincher, caniche, chihuahua, setter irlandez, cocker spaniel, dalmaţian, chow-chow, chel-chinez, doberman, huski, malamut, schnautzer pitic sau uriaş, mops, boxer, lup alsacian, şoricar, fox-terrier, pitbull, bull-dog, Terranova, rasa călugărească, sau orice mândră corcitură de pe stradă, aşa că..... am uitat ce voiam să spun, sau dacă voiam să spun ceva. Deschideţi fereastra să intre înăuntru vântul de primăvară, purtaţi-vă frumos cu el, că are flori în păr şi şerpi la brâu şi în jurul gâtului şi însuşi Poseidon îl mână cu un bici făcut din braţ de octopus, dintr-un car de turmalină şi opal de pe fundul mărilor, produse de întunecatele scoici sidefate precum nu mai ştiu care reclamă la un produs (nu mai ştiu care) înălbitor, şi soarele care nu ajunge până la ele, chiar dacă la ora douăsprezece se află şi deasupra capului lor, nu poate plonja, soarele nu ştie să înoate şi se mai şi sufocă foarte uşor (are şi nişte pete), având plămânii foarte mici, mai mici decât sânii mei proaspăt ieşiţi din adolescenţă care cer mâini, guri, picioare, urechi, ochi, fese şi alte bucăţi de om să-i mângâie, nu sunt curvă, dar suntem aici ca să ne iubim, printre altele, şi apoi mie îmi place Mircea, îl vreau pe Mircea, daţi-mi-l pe Mircea, unde l-aţi ascuns pe Mircea, de ce l-aţi omorât şi de ce l-aţi mâncat pe Mircea, de ce nu l-aţi defecat pe Mircea, să rămân şi eu cu o bucată din el, a, Mircea, eşti aici, hai, iubeşte-mă, parcă ne-am mai întâlnit undeva, poate într-o viaţă anterioară, Doamne, ce reci îţi sunt mâinile, nu-i nimic, pune-le unde vrei tu şi ai grijă la scorpionul care îţi scobeşte globul ocular drept, da, vreau, mai aşteaptă puţin, nu fii atât de nerăbdător, acum încerc să prind şoricelul multzgândăritor mezelurilor devorator fatal şi fără remuşcări sau păreri de rău.
Camera e plină de animale de toate felurile, apărute nu-se-ştie-de-unde, sau poate de altundeva. Unicornul unicornului se înfige în burta hipopotamului, care moare scoţând un horcăit uşor ierbivor cu accente carnivore. Hipopotamul este mamifer, nu-i aşa? Mai sunt şi alte mamifere, cum ar fi, de exemplu, leul, câinele dingo, lupul sau nevăstuica, asta ca să nu mai punem la socoteală un mistreţ sau un coiot, de asemenea prezenţi în camera miraculoasă.
IOANA: Dacă aş putea să fac lumea aşa de pură şi ciudată cum sunt lucrurile pe care le văd, te-aş pune într-o oglindă în faţa mea şi aş sparge-o cu secera şi cu ciocanul. A, da, ciocanul, bine că mi-am adus aminte.
Vali o ia pe Ioana, îi deschide uşa şi intră înăuntru fără prea mari eforturi, în timp ce pe fereastră intră bunica lui înaripată şi împănată cu frunze de sicomor, ţinând în lesă o bucată de caşcaval care latră crispată, făcând vădit disperate eforturi de a se abţine, lătrând disperându-se. „Pe fata aceasta nu ai voie să o posezi!" Tocmai de aceea nici nu poţi să o faci, dacă ai astfel de necesităţi, resemnează-te şi nu mai fi atât de căpos, împotrivind rostogolindu-te.
CARLA: Nu aţi văzut unde mi-am pus ţigara?
VALI: Ai multe orificii, iar unul dintre ele este susceptibil de aşa ceva, prin asta atrăgându-mă, tot astfel precum o bucată de rahart proaspăt atrage un muscoi.
CARLA: Eşti un nesuferit, dar nu înţeleg ce mai aştepţi. Rahartul e pregătit şi aşteaptă musca-tăvălitoare-care-dă-din-picioare. Vezi că a bătut cineva la uşă, du-te şi vezi cine e; poate e cine cred eu, sau poate altcineva.
Vali deschide uşa şi înăuntru încep să năvălească următorii oaspeţi neinvitaţi: un gnom călare pe un bucipal transparent cu rinichi de mercur, plămâni de platină şi intestin gros sulfuros, Alexandru cel Bun, Cel care minte când are chef, Nodulo Gordianus şi fii săi, Emil Constantinescu, Constantin Emilescu, omul din Neanderthal („Bine ai venit! Cum ai călătorit, trebuie să fi fost un drum obositor, dar bine că ai ajuns cu.....", etc.), Friedrich Nietzsche cu un număr pe frunte şi cu părul buclat, Carol Quintul, Dudu Georgescu, Dudu Bridea cu un „S" ciudat pe tricou şi cu un şobolan agăţat cu dinţii de una dintre urechile lui, un armator grec, un iepure cu ciuperci în loc de urechi şi ochi, un ciumat cu cele o mie şi una de buboaie stându-i drept mărturie a stării de asediu, Albert Camus coregrafiind zece negri mititei, un oarecare Wittgenstein cu o hăinuţă albastră din material plastic şi cu păr roşcovan stufos ieşindu-i din nări, profesorul Perţa Aurel mânându-şi nevasta spre castronul cu mâncare, nevasta profesorului Perţa Aurel mânată de soţul ei spre castronul cu cartofi piure (sau, mă rog, orice altă mâncare mai mult sau mai puţin gătită), avocatul Vlăduţ Ionescu din Bucureşti, bucurescul Ion Vlăduţescu din Avocaţi, rudă pe linie directă (de exemplu, linia 18, care duce la barajul Firiza, 1300 de lei până pe baraj, 2000 până la canton) cu Radu de la Afumaţi, Cain înciotricat cu (deja!) cadavrul lui Abel, o vacă naţională umoristă, un bou raţional amorist care o urmăreşte cu ochii injectaţi înspre potolirea tumefacţiei masculine, Floarea Calotă cu o floare de mac la rever şi cu o siringă şi un garou în mână (ce or fi însemnând însemnele acestea?), mulţimea de furnici în debandadă datorată în mare parte unui trompat furnicar, trompişor cu ochi de greblă, care cum ar veni te agaţă dacă nu eşti filiform precum impregnaţiile de aur în covelină (rar sau deloc întâlnite), Franz Kafka sărind prin fereastra deschisă şi plutind prin aer precum o frunză în bătaia vântului, Herzog-câinele de rasă al prinţului moştenitor Ferdinand al Prusiei, fugărind un motan siamez cu o singură labă şi o singură gheară (micuţă, dealtfel), un ficat vorbitor de porc cu o suprafaţă de şase metri pătraţi şi o greutate de şaptezeci de pfunzi, Nicolae Ceauşescu alergând după un glonţ vidia care tinde să articuleze ficatul vorbitor, depăşind astfel recordul naţional la zecea de metri plat, diavolul şi bunul Dumnezeu legaţi cu cătuşe unul de celalalt şi mânaţi cu o trompetă-şfichiuitoare-de-timpane de către Jean-Paul Sartre, o turmă de diavoli pe biciclete între care s-a pitit (aproape) neobservat şi Max Frisch, prietenul copiilor-Moş Crăciun cu un sac cu intestine de ornitorinc în spate, rânjind dizgraţios, fiind transformat în săpun de către Adolfo (săpun numit „Haz"), Dostoievski sărutând fundul unui dumnezeior, un scaraoţcuţ muşcând fesa lui F.M.D., o muscă holbată ca un copil în magazinul cu jucării, învârtindu-se în jurul cozii demonelului (cine zice că diavolul şi puişorii lui au coadă, sau orice alt fel de apendice dorsal?), Duda Iaroslav cu bulevardul Boban pe mijlocul capului şi cu răsadurile lui de verdeaţă (mai degrabă albeaţă, dacă e să mă iau după culoare, dar aici e vorba de altceva, mi se pare) de pe tâmple şi băţul-de-arătat-la-hartă în locul nasului, cloşca cu puii de aur atoatepiuitori şi alte tezaure aşa-zise rusofone, al doilea şi al treilea război mondial (de fapt, acesta parcă a fost postponat) războindu-se cu primul război mondial pentru întâietate, Alexandru Macedon cucerind Asia Mică, violând fecioare şi arzând martiri benevoli, Alexandru Macedonski, noaptea de decemvrie cu pălăria meccană lăsată puţin spre ceafă, o târfă cu vestă anti-glonţ şi cu scutece imaculate înfăşurate printre, pe lângă şi peste, vacile nebune anglofone (ă-miu, ă-miu...), Don Giovanni mestecând o acadea (ştim cu toţii că acadeaua se suge) gândindu-se la teorema lui Thales (din Milet?), strănepoţii lui Matei Basarab şi ai lui Ioan Vodă cel Cumplit făcând hora bucuriei pe pământul României, Ian Anderson ţinându-se de undeva şi strigând „M-au castrat! M-au castrat!", Siegmund Freud cu păr puţin şi uscat ca o smochină împreună cu Sophia Loren tânără şi apetisantă (dar smochina s-a copt atât de mult că deja s-a uscat), Hamlet cu o oglindă în mână obţinând un efect asemănător cu cel dat de chelia lui W.S., Wellington punând piciorul pe pământ francez şi spunând „Până acum norocul a fost de partea noastră. E o zi atât de frumoasă, încât propun să construim aici un water-closet" („Veto!", se trezeşte cineva spunând, în timp ce o mână abia sesizabilă îl strangulează de moarte), Mercier şi Camier cu fetele şi cu unele mădulare împietrite sfidând eternitatea, Eugen Ionescu încercând să-şi spună ceva la ureche (nereuşind, după cum şi era de aşteptat), ba chiar şi eu, dar doar pentru moment, căci mă speriu şi ies afară în zbor (pe fereastră) urmărind continuarea de la aer curat.
VALI: Nu e nimeni.
CARLA: Văd şi eu cine e, că doar nu sunt oarbă! Cum să nu fie nimeni? Atunci ei ce sunt?
VALI: Care „ei"?
CARLA: Ei, spune Carla, arătând într-o direcţie nedefinită.
VALI: Cum cine sunt? Păi Irina care se iubeşte cu Mircea, Andrei cu Roxana şi Anda, plus Florin cu Ioana. Deocamdată. Perechile se vor schimba, aşa că ar trebui să ne grăbim, ca să intrăm şi noi în circuit.
CARLA: Nu, nu, pe ei îi cunosc, şi vad şi eu că se iubesc cu foc, cu dăruire totală, aş zice, cine sunt însă cei doi care se bat puţin mai încolo?
VALI: Nu văd pe nimeni, precis e din cauza drogului. Linişteşte-te şi nu-ţi mai face probleme. Şi eu am văzut mai înainte un rinocer de plumb cu ochi de sticlă care o făcea pe Ioana una cu pământul. I-am văzut Ioanei toate intestinele şi organele interne, dar când am început să mă speriu, mi-am revenit puţin şi am văzut-o pe Ioana lângă Florin, trebuie să recunosc, în toată splendoarea goliciunii ei. De asta spun că trebuie să ne grăbim.
CARLA: Nu e vorba de halucinaţii provocate de marijuana, pot să fac şi eu atâta diferenţă. Deşi din câte am observat halucinaţiile par atât de reale încât tocmai faptul că sunt sigură că nu e o halucinaţie ar putea fi semnul clar că e.
Într-adevăr, David şi Goliat se bat în cameră, Goliat grohăind şi batjocorindu-l pe David care, conştiincios, trage cu un fel de praştie primitivă în Goliat. Pietrele cu care aruncă nu valorează pentru Goliat nici cât nişte pişcături de ţânţar. Dar surpriza nu întârzie să apară: nu se ştie exact cum, în mod sigur din întâmplare, una dintre pietre îi trezeşte lui Goliat şarpele Kundalini însă, el nefiind obişnuit cu aşa ceva, se apleacă în loc să adopte verticalismul absolut şi se apleacă atât de fulgerător încât îşi sfarmă ţeasta de pavaj, să zicem aşa, în timp ce misterios-de-unde-atât-de-norocosul-lui-rival primeşte, într-o doară, ovaţiile publicului israelit, până deunăzi înfricoşat de moarte. Dar Goliat se phoenixează într-un yoghin pe un munte cu o plasă de fluturi în mână (tocmai a primit bonus o viaţă), vânând prana, fără succes însă, ceea ce ar putea duce la lipsa murăturilor de prana şi a pruicii din proviziile goliate de iarnă. Sper că se va descurca într-un fel până la primăvară. Altfel nu am curaj să-i prezic un viitor strălucit, ci mai degrabă întunecos cu slabe reflexe selenare. Spre surprinderea tuturor, în acest moment iese la rampă bunica Ioanei, care apare în mijlocul camerei cu o mitralieră în formă de limax şi îi ciuruie cu viteza unei raze de lumină. Mă mir şi eu: halucinaţie colectivă?
Spre amiază petrecăreţii se trezesc cu dureri de cap destul de pronunţate, îşi iau rămas bun unii de la alţii, apoi pleacă spre casele lor. Cât de hippie ar fi ei, tot au, majoritatea, părinţi, şi case, toţi. Mircea o conduce pe Irina spre casă. În momentul acela traficul era aproape inexistent.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: