Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Isprăvile lui Vlăduţ (fiul meu)-I/1: 1986


de ionut60 la: 01/12/2004 08:16:00
modificat la: 06/12/2004 23:39:13
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
ISPRĂVILE LUI VLĂDUŢ
(jurnalul unui copil obişnuit)
-I-
8 august 2004
Deoarece perioada în care mai era de aşteptat de la Vlad să emită „perle“ care să prezinte interes mai larg a cam trecut, cred că ar fi momentul să fac cunoscute „isprăvile“ sale (chiar dacă această etichetare nu este exhaustivă). Sper ca în format HTML să fie accesibile, nu ca în Word, cu care am avut destule dificultăţi-evident, din cauza diacriticelor.

25 septembrie 1999
Acum aproape 13 ani, o dată cu naşterea lui Vlad (şi inspirat de mama mea) am început să ţin un jurnal, în care am notat toate evenimentele importante din existenţa lui. Între timp am mai evoluat şi noi de la scrisul de mînă, şi nu este rău să consemnăm în două locuri (dintre care computerul va rămîne întotdeauna al doilea) principalele momente din viaţa lui Vlad (şi din viaţa noastră-dacă ne gîndim că de fapt nu lăsăm nimic în urmă, dacă n-avem copii). Ar mai fi de spus că, o dată cu schimbarea din 1989, sărbătoarea naţională nu mai este la 23 august-pentru înţelegerea datărilor din primii ani.

-1 9 8 6-
12 oct. (duminică)
La ora 16 s-a născut Vlăduţ (VLAD-IOAN BOZAC). A fost un copil ca la carte (Apgar 10, 3200 g, 54/34/33-perimetrele cranian, toracic şi abdominal). Nici n-a ieşit bine şi a şi început să urle de vibra sala de naşteri. Seara la 8 s-a dus mama sa să-l vadă la secţia de nou-născuţi şi i-a fost arătat tînărul Bozac. Şi ea şi bunicu-său au zis că seamănă cu taică-său. Emoţia şi bucuria din familie au fost fără margini.

13 oct.
A fost adus pentru prima dată la supt după-masa la ora 4. A fost ultimul adus şi ultimul luat înapoi, deoarece trupa lui avea mamele în alt salon. N-a prea avut ce suge, dar a fost un prim contact cu mama. Tata nu l-a putut vedea după-amiază, deşi l-a aşteptat vreo jumătate de oră, dar l-a văzut seara, împreună cu unchiul Jenu. L-a văzut şi bunica din partea mamei, care a declarat că e leit taică-său.

14 oct.
A mai venit la supt, prilej pentru mamă-sa să se mai joace cu el. I-am cumpărat văniţă şi cratiţă de rufe. Au fost în vizită colegii noştri, Onuţa şi Călin Pârvu, dar nu l-au văzut.

15 oct.
Tata (Daddy) a fost la Dr.Lupea (şeful secţiei de nou-născuţi de la Clinica Ginecologie I, şi o autoritate în domeniu) cu rugămintea de a indica regimul igieno-dietetic al micului prinţ. Doctorul Lupea a fost foarte amabil şi l-a consultat, afirmînd că e un copil perfect sănătos.
I-am cumpărat cărucior albastru, apreciat drept splendid de către toată lumea, şi bunica şi străbunica lui au făcut şi au cumpărat tot ce era necesar să se simtă bine acasă: pătură cu mingi de fotbal, feţe de pernă cu raţe, etc.,etc.
Seara i s-a făcut fotografie în clinică şi a ieşit cu ochii închişi, probabil fiind deranjat de blitz. Există 2 fotografii, din care una am trimis-o la bunica de la Cugir, iar cealaltă a fost arătată la toată familia, precum şi la colegii de serviciu ai bunicii şi mătuşii lui de aici.

16 oct.
Pe la ora 10, a venit Daddy cu maşina să-l ia pe prinţ acasă. A circulat mai prudent ca niciodată, mai ales că mama nu putea să stea şezînd cu el în spate. Acasă a fost primit cu mare entuziasm de bunicile lui într-o cameră încălzită de un radiator special adus de bunicul de la naşii lui.
Daddy a plecat la clinică, fiind de gardă, după ce i-a mai cumpărat un set de crăticioare cu albastru, astfel că abia a doua zi a aflat de panica iscată de faptul că Mummy nu avea lapte. Pînă la urmă s-a făcut rost de Humana 1-cu care se hrăneşte şi astăzi-dar asta numai după ce naşa s-a certat înfiorător cu directorul Spitalului de copii.
Bunicul s-a îngrijorat foarte tare de lipsa laptelui matern şi a cerut consultaţie de la Dr.Surianu, care-l scosese şi pe tatăl copilului dintre viaţă şi moarte acum vreo 25 ani. Bineînţeles că Vlăduţ a devenit centrul atenţiei, şi nu apuca nici măcar să scîncească, că toţi erau prezenţi-ca să nu sufere copilul.
Au venit Mama Tildi şi Tata Mare Gheorghe (bunicii mei dinspre mamă) să-l admire pe junior.

17 oct.
Prima lecţie de engleză mai lungă, după ce cu o zi înainte se făcuse un curs introductiv despre bunele maniere şi atitudinea unui tînăr gentleman. Primele sfaturi date de bunici şi prima noapte mai puţin dormită, după care Daddy nu a resimţit oboseala, putînd reintra de gardă.

18 oct.
Nu s-a întîmplat nimic deosebit, dar programul social nocturn începe să devină mai lung.

19 oct.
Putem fi mîndri de el, căci deja are dezvoltarea de la o lună: tresare la zgomote puternice. Nedormitul noaptea e considerat tot un semn de inteligenţă. Stă cuminte cînd îi vorbeşti.
A fost şi naşă-sa, tanti Nineta (sora tatălui meu), să-l revadă pe cel mai frumos şi mai inteligent bebeluş văzut de ea vreodată.

20 oct.
I-a căzut bontul ombilical, prilej de sărbătoare în familie. Întoarce capul după cel care vorbeşte (cel puţin aşa ni s-a părut-de fapt că probabil după lumină).

21 oct.
Am vrut s-o învăţăm pe mica lui mătuşă să-i dea de mîncare (mai ales că ea va fi pediatră), dar Vlăduţ nu s-a lăsat să fie cobai. S-a mai luat şi curentul, aşa că a fost tare greu cu mîncatul şi schimbatul de după-masă.
A fost în vizită Dr.Turdeanu (şeful de atunci al lui "Daddy"), prilej cu care Vlăduţ a fost îmbrăcat foarte elegant-cu jacheţică şi căciuliţă albastră-deschis şi cu gulerul cămăşuţei răsfrînt peste jacheţică. Bineînţeles că în 3 ore s-a făcut ca porcul, cu toate orele de dirigenţie ţinute în engleză.
L-a văzut şi unchiul său Gogo (fratele mamei mele), care a declarat că seamănă mai mult cu tată-său.

22 oct.
A primit un elefant de cauciuc de la bunicul („moşul“-cum vrea el să-i zică Vlăduţ) şi am remarcat că întoarce capul după sunetele jucăriei. Doarme cu mînuţele ridicate şi cu pumnii strînşi. Oră de ştiinţele naturii în engleză.

23 oct.
Ca totdeauna, se trezeşte dimineaţa înainte de 5, şi atunci apare şi bunică-sa de aici (Grannie) să-l vadă. Oră de istorie în engleză. A fost străbunicul pe linie paternă, care a fost foarte împresionat de micul descendent.

24 oct.
A fost atît de rău noaptea, încît am început povestea despre un băiat rău, numit Vlăduţ, care nu-şi lăsa părinţii să doarmă.

25 oct.
A fost destul de cuminte, dar începe să aibă crampe mai puternice, care nu se calmează la ceai sau la masaj.

26 oct.
S-a observat că Vlăduţ este un mic meloman, liniştindu-se din urlete pe muzică-mai ales mai lentă şi cîntată în englezeşte. A venit străbunica să-l vadă şi a făcut impresie bună.

27 oct.
Faptul că Vlăduţ are caca tare este o problemă de familie. Evident că niciunul-afară de Grannie-nu ştie să aibă grijă de el, situaţie care dă naştere la conflicte.
Am observat că este deja un tip sistematic: probabil vrînd să spună ceva, a îndreptat întîi degetul mare, apoi arătătorul, apoi toate celelalte.

28 oct.
Dimineaţa a rămas cu Daddy şi ne-am înţeles destul de bine; am mîncat împreună tot şi ne-am schimbat. L-am ajutat să facă caca cu o scobitoare, iar seara Moşul (Grandpa) a folosit termometrul.
După-masa a venit Mama Tildi şi a remarcat şi ea cum ţine degetul mare în sus, foarte hotărît. Seara Moşul i-a făcut prima baie, după ce cu două zile în urmă îl spălase Daddy cu ceai de muşeţel (şi imediat după ce l-am spălat la fund a făcut un caca zdravăn, spre marele rîs al mamei lui). Am constatat că s-a îngrăşat destul de bine, căci acum mănîncă, spre deosebire de acum o săptămînă, cînd trebuia să-i punem în nas ser fiziologic cu vitamină C pentru ca să se repeadă la supt, după nişte strîmbături foarte nostime.

29 oct.
Azi a fost extrem de plîngăcios, din cauza colicilor repetate. După-masă părinţii au plecat în oraş, şi deşi Daddy i-a ţinut o lecţie de educaţie cetăţenească cu care l-a oprit din plîns, a înnebunit-o pe Grannie cu urletele. Bineînţeles că ea a zis că nu-i nimic (scumpul de el, băieţelul mamei, etc.), dîndu-ne prilej să ne punem serios problema dacă o vom scoate la capăt cu el, avînd în vedere că va fi foarte răsfăţat de bunici.
L-am găsit mîncînd cu multă conştiinciozitate (ca totdeauna) de la Aunt (mătuşă sau tanti-în engleză) Ioana, dar-din păcate-n-a mîncat tot. Acum nu doarme şi a scuipat din nou pe faţa de pernă, dar trebuie să se obişnuiască să nu îi facem tot timpul program de divertisment.
Seara, Mummy şi Daddy i-au făcut baie şi l-au ţinut mai mult, ca să-i mai treacă durerile, după care l-au pus în port-bébé şi au dormit tun tustrei. Cel mic nici n-a mai mîncat la miezul nopţii.

30 oct.
A dormit cuminte, probabil înregistrînd că Daddy îşi reia serviciul. A fost îmbrăcat din nou în splendidul costum albastru şi din nou l-a făcut praf. Toată lumea a ascultat extaziată cum a gîngurit de satisfacţie că a făcut caca (bineînţeles tot cu ajutorul termometrului).
Seara i-a făcut din nou Grandpa baie şi Grannie era sigură că va dormi tun în porte-bébé. Din păcate pentru noi, s-a înşelat, căci Vlăduţ ne-a făcut un adevărat program de cabaret între 3 şi 4 noaptea, cu tot dichisul: scremete disperate, caca ajutat cu termometrul, sughiţuri, urlete de foame şi de sete, etc. Bineînţeles că la 4 dimineaţa ţinea ochii larg deschişi şi-prin urlete-îşi manifesta dorinţa de a mai trage o mică bîrfă. Pînă la urmă a adormit totuşi, deşi nu-i plăcea cu lumina stinsă.
De remarcat că a făcut şi ceva constructiv: şi-a băgat singur biberonul în gură, după ce şi l-a scos. Bineînţeles că toate acestea sînt mişcări involuntare, determinate de efortul de defecaţie, dar dacă le povesteşti întîmplarea neavizaţilor, aceasta devine încă un prilej de extaz în faţa noii superinteligenţe clujene.

31 oct.
Daddy s-a enervat din nou foarte tare azi-noapte, dar dimineaţa i-a trecut, căci nu se poate supăra pe micul Vlăduţ.
Bineînţeles că a adormit exact la ora de plecat la serviciu, dar am aflat că după aceea s-a trezit şi a mai dat un recital de urlete, regurgitări şi sughiţuri, speriind-o de-a binelea pe Grannie, care nu mai ştie cum să-l cocoloşească.
E enervant faptul că fiecare îşi dă cu părerea asupra modului cum trebuie crescut copilul şi noi încercăm să ne luăm după toţi, căci au mai multă experienţă. Nu trebuie însă uitat că şi noi sîntem medici şi că lui Vlăduţ îi merge bine şi e normal dezvoltat fizic (intelectual pare a fi înaintea contingentului). Cred că va trebui să-l chemăm pe Dr.Surianu, care va fi forul suprem de apel.
A cam scîncit toată ziua, mai ales cînd Daddy voia să doarmă (desigur că din simpatie). După-masa a rămas cu Grannie şi a fost cuminte de data asta, dar bineînţeles că ea n-a avut curajul să închidă un ochi, sărind de cîte ori scîncea copilul.

1 nov.
Azi-noapte şi azi-dimineaţă Vlăduţ a fost relativ cuminte. Întrucît ieri n-a prea mîncat şi a cam vărsat, ne-am decis să rămînem la 6 mese pe zi. Nici aşa n-a vrut să mănînce la prînz decît în 2 etape (a doua-cînd voiam să ne culcăm, desigur). A făcut de 2 ori caca fără termometru.
După-amiază a mîncat foarte frumos şi repede, lucru firesc, fiindcă ceruse imperios acest lucru, trezind-o pe Grannie cu urletele lui. După ce a păpat, a smuls extazul mamei şi bunicii lui printr-o rîgîitură teribilă, pe care cred că ar fi invidiat-o chiar şi “Uncle” Jenu. (De fapt, el rîgîie numai în braţe la Daddy aşa cum trebuie).
Seara a fost din nou foarte drăguţ şi lumea l-a admirat cum îşi ţinea mîna stîngă în semn de salut. Acum nu doarme, dar stă liniştit cu ochii deschişi, şi credem că e într-adevăr un copil drăguţ. Grannie se distrează foarte tare cînd Daddy îi dă să mănînce, căci zice că-l vede pe Ionuţ în dublu exemplar. Necazul e că Vlăduţ mai şi vomează, dar am descoperit că doarme bine pe partea dreaptă.

2 nov.
Vlăduţ s-a obişnuit să fie răsfăţat. Toată dimineaţa a făcut scandal şi nu s-a potolit decît cu “tea“ (ceai), ajutîndu-l pe Daddy să-i bage biberonul în gură. După-masa a dormit el ceva, dar după trezire nu s-a mai calmat decît în braţe. Urletele lui au declanşat noi tensiuni între părinţi şi bunici. Cert este că Mummy nu mai vrea al doilea copil în ruptul capului, şi acum are şi argumente în discuţiile contradictorii cu Daddy.

3 nov.
Deşi azi Vlăduţ a fost extrem de rău şi a urlat toată dimineaţa, totuşi Daddy a fost mîndru de el, deoarece se pare că deja are aptitudini de savant-cercetător: şi-a adus mînuţa în dreptul ochilor şi şi-o examina cu multă atenţie.
N-a lăsat-o pe Mummy să doarmă după-masa, iar seara a urlat destul de mult deoarece avea colici (şi n-a putut face caca decît cu ajutorul termometrului). A fost şi pediatrul să-l vadă şi a zis că e sănătos, deşi noi ne-am îngrijorat, căci am constatat că nu mai creşte în greutate.

4 nov.
Din cauza că mereu avea crampe (şi bineînţeles petreceam nopţi dansante) şi nu creştea în greutate, am decis să-i introducem Humana 2, de comun acord cu pediatrul.Am dizolvat laptele în ceai de muşeţel cu puţin zahăr şi, spre uşurarea noastră, a mîncat cu multă poftă. După aceea a fost relativ cuminte şi ne-a lăsat să dormim cît de cît.

5 nov.
Azi a fost foarte drăguţ, dovedind că are deja discernămînt. A fost pus în camera mare cu radioul lîngă el şi a stat cuminte cît a fost muzică. După aceea, a început brusc să urle cînd a început radiojurnalul (pe care se vede că nici sugarii nu-l agreează). (Toate adăugirile sau comentariile sînt cu litere cursive, deci e clar că paranteza dinainte a fost scrisă atunci.) Cînd s-a schimbat postul şi a auzit din nou muzică, a tăcut din nou. De asemenea a urmărit cu multă atenţie emisiunile despre ieşirea din învăţămînt şi despre moşteniri.
Cred că pe mamă-sa o iubeşte mai mult, deoarece o lasă să doarmă cînd e singură. Ieri, de exemplu, a dormit toată după-masa, ştiind probabil că Daddy se uită la meci. Seara, în schimb, cum s-a întins acesta în pat, au început nişte răcnete de am sărit amîndoi ca la incendiu. Noaptea ne-a făcut program social: a făcut caca cu ajutorul termometrului, apoi a început din nou să urle, de data asta de foame. Aşa e el: cum se goleşte pe o parte, vrea imediat să se umple pe partea cealaltă. Cert este că ne-a ţinut între 4 şi 5 dimineaţa la dispoziţia lui. Nu contează însă; bine că e sănătos şi Daddy, deşi e cam ameţit dimineaţa, se bine-dispune imediat ce-l vede dormind pe o parte, cu pumnii încleştaţi.

6 nov.
Am constatat că nu mănîncă bine decît de la mine-asta presupune tot, inclusiv rîgîiturile, care sînt surprinzător de răsunătoare. Azi am venit acasă tîrziu şi am constatat că le face program mamei şi bunicii lui. După ce i-am dat să mănînce, a stat foarte cuminte şi s-a jucat un pic cu mînuţele, iar apoi a adormit şi ne-a lăsat şi pe noi în pace. În schimb, azi n-a prea mîncat. Deşi e foarte poruncitor cînd îi este foame, urlînd de mama focului, totul îi trece repede; mănîncă foarte lacom maximum 50 ml, după care adoarme şi e aproape imposibil să-l mai trezeşti. Trebuie să-l „cătănim“ puţin, căci aşa nu prea merge. Are el sprijinitori în bunici, dar acum îşi dau şi ei seama că băieţelul acesta face numai de vrea, şi nu trebuie lăsat să progreseze în acest sens.

7 nov.
A fost cuminte, deşi n-a prea vrut să mănînce. Ne-a lăsat să dormim şi după-masa şi noaptea, iar seara a stat cuminte cu bunicii cît timp noi am fost plecaţi. Se întoarce singur de pe o parte pe spate cînd nu-i convine poziţia.

8 nov.
S-a trezit-ca şi ieri-la 6 fără un sfert şi ne-a trezit şi pe noi cu urletele lui. Am observat astfel că nu suportă să fie murdar de caca, deşi pipi îl suportă. Cînd l-a desfăcut mamă-sa, era murdar de sus şi pînă jos, căci acum are scaun normal şi reuşeşte să se murdărească de nu mai ştii de unde să-l apuci. După ce a fost schimbat, a tras cîteva gîngurituri de satisfacţie, şi apoi Daddy i-a povestit „Scufiţa Roşie“, ca să nu urle în aşteptarea "breakfast"-ului.
După-masă, fiindcă începuse să urle de foame, Daddy l-a luat la o plimbare în braţe şi a început să-i povestească “Snow-White” (Albă-ca-Zăpada). Să vezi minune: s-a oprit din plîns şi a început să asculte foarte concentrat, motiv pentru care Daddy s-a gîndit să transforme această poveste în roman-foileton şi-pe de altă parte-să lase naibii medicina şi să se apuce să înveţe poveşti.

9 nov..
A venit bunica de la Cugir şi i-a adus un lăibăraş splendid, tricotat de ea. Dar-aşa cum face cu toate lucrurile frumoase-l-a murdărit cît ai zice peşte.

10 nov.
Fiindcă avea diaree, era agitat şi vărsa, bunicile au fost foarte alarmate, aşa că a trebuit să-l chemăm pe doctorul Surianu. Acesta a declarat că e un copil drăguţ şi sănătos, dar că s-ar putea ca erupţia cutanată pe care o are să fie o stafilococie incipientă. De asemenea, ne-a recomandat să-i dizolvăm laptele într-o fiertură de grîu, orez şi morcovi, pentru ca să se mai îngraşe. Pe chestia asta, a trebuit să alegem grîul ca şi ”Cinderella” din noua poveste în serial pe care o spune Daddy, strigînd de se aude în toată casa ca să acopere urletele copilului

11 nov.
Vlăduţ şi-a sărbătorit într-un chip strălucit împlinirea a 30 de zile şi ieşirea din perioada de nou-născut. Pe lîngă faptul că urlă exact atunci cînd vrei să te culci sau să mănînci (motiv pentru care mamă-sa şi bunică-sa au mîncat pe rînd), noua hrană i-a dat şi noi prilejuri de urlat. Nu ştiu cum s-a preparat zeama de grîu, dar cert este că era prea groasă, aşa că fie nu intra prin biberon, fie venea prea repede prin găurile mai mari făcute de Mummy, şi Vlăduţ se îneca, fiindcă mănîncă foarte lacom, şi făcea crampe şi regurgitări. În ambele cazuri, evident, treaba se solda cu răcnete fioroase. Astfel a apărut un nou motiv de ceartă între părinţi şi bunici, iar Grandpa s-a hotărît să ia problema în mînă şi să prepare el zeama şi biberoanele. Consecinţa a fost faptul că azi-noapte ne-am chinuit de la 11 la 1 fără un sfert să îi dăm de mîncare celui mic, masa fiind punctată de urlete, înecări şi sughiţuri, şi de cursele lui Daddy la bucătărie şi înapoi, ca să flambeze acul cu care găurea biberonul. Concluzia este că lui Daddy nici nu i-ar mai pica bine o zi în care să doarmă după-masa 2 ore şi noaptea 8 ore neîntrerupt.

12 nov.
La aniversarea unei luni de viaţă, toată lumea l-a felicitat. N-a fost el prea pătruns de importanţa evenimentului, dar a fost destul de cuminte. Am remarcat că-i place noua mîncare, mai ales că am găsit un biberon potrivit. Stă şi te ascultă cînd îi vorbeşti, deşi povestea cu “The Ugly Duckling” („Răţuşca cea urîtă“) nu i-a prea plăcut şi a urlat tot timpul relatăriii.

13 nov.
Cam din două în două nopţi, Vlăduţ doarme prost (în restul de nopţi doarme relativ bine, adică ne trezeşte o singură dată şi programul durează cel puţin jumătate de oră). De data asta, după o noapte cam nedormită, s-a sculat şi Mummy pe la ora 6, aşa că voia să se culce după-masă. Chiar cînd ne-am întins în pat, a început nişte răcnete înfiorătoare. S-a mai ocupat Daddy de el, dar la un moment dat şi-a scăpat biberonul şi au început din nou urletele. Atunci Daddy şi-a dat seama că Vlăduţ trebuie să mănînce, dar nu putea fi simultan în bucătărie şi în cameră, aşa că a trebuit să se scoale şi Mummy (cum face uneori şi Daddy noaptea). Mummy s-a supărat rău pe el şi a declarat că nu-l mai iubeşte. Probabil că şi-a însuşit critica şi-după ce a mîncat-a lăsat-o să doarmă vreo două ore şi jumătate.
Cert este că Mummy a glumit, şi Vlăduţ ne e tare drag, chiar cînd e rău. Începem să ne înţelegem cu el (sau cel puţin aşa credem noi), fiindcă am observat cum ne urmăreşte cu privirea şi cum gîngureşte cînd e mulţumit (ca de exemplu aseară, după ce a fost schimbat de bunici, căci era mai mult pipi decît copil în scutece).

14 nov.
Pe zi ce trece, se face tot mai scump şi mai comunicativ. Bunică-sa a remarcat că uneori rîde (alteori am văzut şi noi că zîmbeşte, probabil din cauza colicilor). Singura lui pretenţie este să mănînce cît mai mult, şi afirmă asta foarte zgomotos. Îi place să stăm de vorbă cu el, şi ne place şi nouă, dar uneori nu-şi alege orele cele mai potrivite, căci ar fi orele noastre de somn. Dar deja ne-am obişnuit să nu mai dormim o noapte completă şi Daddy nu e supărat pe fiul său, ci-l priveşte cu multă dragoste (deşi cam ameţit de nesomn) pe îngeraşul cel mic care bineînţeles doarme tun cînd ceilalţi încep activitatea şi e foarte agitat cînd ai altceva de făcut. Cert este că nu mai poţi să citeşti decît literatură de divertisment de cînd e el în casă.

15 nov.
Botezul lui Vlăduţ s-a desfăşurat în cele mai bune condiţii, căci „eroul“ a stat foarte cuminte în braţe la naşă-sa. A dormit aproape tot timpul, fără să fie pătruns de eveniment. Numai spre sfîrşit a trebuit să vină Daddy cu puţin ceai, ca să tacă cel mic din gură, după ce preotul îl trezise scăpîndu-i apă pe faţă. A fost aşa de cuminte şi după aceea, cînd a văzut o groază de lume nouă, încît se poate pune agitaţia lui de dimineaţă pe seama emoţiei. A dormit bine după-masă (ştiind, probabil, că noi n-am putut să ne întindem), dar şi noaptea (zicem aşa fiindcă s-a trezit numai o dată). Naşul său a declarat că are ochi inteligenţi, iar mătuşa Monica a adus un horoscop şi Mummy l-a citit cu glas tare.

16 nov.
Azi a fost teribil de rău şi n-a lăsat-o pe mamă-sa să doarmă după-masa. Cred că a răcit, fiindcă strănută şi are diaree şi crampe. Degeaba am încercat toate mijloacele de a-l linişti, căci din timp în timp a urlat ca din gură de şarpe,şi Daddy a trebuit să citească cu el în braţe.

17 nov.
Daddy a fost de gardă, aşa că nu a putut vorbi englezeşte cu Vlăduţ. Copilul a fost relativ cuminte, dar am remarcat că nu-i place fiertura de orez simplă, de aceea Mummy a reintrodus solventul obişnuit pentru lapte, mai ales că scaunul se întărise din nou. Astfel lui i-a revenit pofta de mîncare, şi mamă-sa şi cu bunică-sa l-au văzut băgîndu-şi amîndouă mîinile în gură deodată, ceea ce a însemnat pesemne că îi era de 2 ori mai foame ca de obicei.
Fiind agitat, aseară bunicu-său a vrut să-i ia temperatura, dar el-obişnuit cu termometrul pentru altceva-pe loc a făcut caca, deşi i s-a explicat clar că acum se ia febra.
Seara, Mummy i-a făcut singură baie, ceea ce dovedeşte că bunicii nu sînt indispensabili pentru creşterea celui mic, chiar dacă sînt de mare ajutor. Din păcate, atîtea sfaturi dau, încît ai prefera să-ţi fie mai greu, dar să nu fii bătut la cap.
Tot Mummy a inventat o metodă de a-l face să doarmă pe Vlăduţ: l-a pus pe burtă, culcat pe ea, şi de data asta copilul nu şi-a mai ridicat capul, cum a făcut ieri seară.

18 nov.
Se pare că şi lui Vlăduţ i-a fost dor de Daddy, aşa cum şi lui Daddy i-a fost tare dor. Cel mic şi-a manifestat bucuria printr-o agitaţie foarte mare, aşa că a trebuit să dormim după-masa cu schimbul. Pînă la urmă-ca de obicei-a dormit cînd noi nu mai puteam dormi.
A fost Mama Tildi să-l vadă şi a remarcat că s-a îngrăşat, deci totuşi părinţii îl ţin bine. E normal să fie acum mai gras, căci mănîncă cu multă poftă laptele dizolvat în fiertura de grîu. Altceva nici nu-i place, şi nu-i poţi calma urletele de foame cu suzeta-minciună sau cu ceai.
Este aproape tot timpul încotoşmănat, aşa că sughite şi face pipi cînd e dezbrăcat, căci nu putem să-l schimbăm instantaneu. Sughiţul e singurul lucru pe care nu-l suportăm, şi-l oprim strîngînd copilul de nas. E o manevră barbară, care nu-i face plăcere nici lui şi nici bunicilor, dar el nu urlă prea tare de necaz (aşa cum ar trebui), şi atunci trebuie să repetăm manevra. Bine că urlă ca din gură de şarpe cînd toţi dorm, doarme cînd mai are de mîncat, etc.

19 nov.
Azi a fost din nou agitat. După ce azi-noapte n-a dormit între 1 şi 2, la 5 dimineaţa era din nou vioi şi urla de foame. După aceea, iar nu ne-a lăsat să dormim după-masă, şi mamă-sa a dormit cu el pe piept. A trebuit să plecăm în oraş şi a chinuit-o pe “Aunt” Ioana.
Deşi mănîncă bine în continuare, ne îngrijorăm din cauza că i-a apărut o stafilococie pe faţă şi că a strănutat de cîteva ori. Temperatura este de 37,5° intrarectal şi sperăm să nu urce.
S-a întîmplat o chestie tare nostimă cu cei trei bărbaţi ai familiei. A venit seara Grandpa să stea de vorbă cu Vlăduţ, afirmînd, ca de obicei, că-i vor bate ei doi pe toţi. Văzînd că micuţul nu adoarme, a venit Daddy şi l-a luat în braţe, după care a început să-i povestească „Prinţesa şi mazărea“, rar şi monoton. Rezultatul a fost că la sfîrşitul poveştii el era tot cu ochii deschişi, dar bunicul sforăia de mama focului. Pînă la urmă a adormit şi Vlăduţ, exact atunci cînd trebuia să mănînce-asta ca să aibă din nou de ce să urle noaptea.

20 nov.
După o nouă noapte şi după-masă ca-n filme, l-am pus pe Vlăduţ pe masă lîngă mine, ca să pot scrie liniştit. M-am temut că e răcit sau că va răci, căci azi după-masă s-a luat curentul. De fapt, face tot posibilul ca să nu stea decît în braţe şi să i se vorbească (chiar şi cearta o suportă, căci nu îi pasă de ea). În orice caz, începe să fie pur şi simplu rău, şi căruciorul parcă are ţepi sau cărbuni aprinşi. (De cînd am început să scriu, s-a mai luat o dată curentul şi copilul a mai chemat-o de două ori pe mamă-sa din timpul mesei).
Deşi nu ne lasă să facem nimic, şi Daddy l-a putut adormi (temporar) cîntîndu-i şi dansînd vals, iar acum s-a întrerupt de la scris ca să-i dea “onion tea" (ceai de ceapă) din care bea în cantităţi industriale, totuşi nervii ne trec şi apreciem că e foarte scump şi drag. Lui Daddy i se pare cel mai frumos miros din lume mirosul de bebeluş-ceva amestec între lapte, vărsături, pipi şi caca. Face şi nişte mutre foarte nostime, exprimînd surprinderea, indiferenţa, ura faţă de cel care-i dă laptele (crede probabil că vrea să i-l mănînce), mulţumirea (rar).
L-am mai lăsat să şi plîngă, căci nu mai ştiam ce să facem cu el. A venit Grandpa şi ne-a reproşat că vom perverti caracterul copilului,după care l-a luat şi i-a făcut baie, povestindu-i tot timpul. La sfîrşit, ca mulţumesc, Vlăduţ a făcut pipi pe bunic.

21 nov.
N-a făcut nimc special, dar chiar faptul că a fost cuminte e un lucru mare. Distractiv e modul cum suge: înainte de a începe, are nişte mici tremurături ale buzelor (ca în desenele animate, cînd se mişcă picioarele pe loc), iar dacă-i iei biberonul înainte de a termina, mai face nişte mişcări de sugere înainte de a urla.

22 nov.
Daddy a fost de gardă, şi probabil că Vlăduţ a simţit ceva, de aceea a fost tare cuminte. Mummy i-a făcut din nou baie singură, căci bunicii sînt răciţi. Se prinde cu îndărătnicie de toate cele: hainele şi măştile noastre, tifonul din cada de baie, etc.

23 nov.
Azi i-a zîmbit foarte larg lui Daddy cînd a venit acasă, iar după aceea ne-am uitat în oglindă şi am constatat că semănăm. Probabil a zîmbit aşa de dulce din cauză că a avut colici, căci după aceea toată ziua a fost extrem de rău şi n-am mai ştiut ce să-i facem. Bine că n-au apărut bunicii, fiind răciţi. Am remarcat că e gras, dar degeaba am vrea să-i reducem mîncarea, căci nu te poţi înţelege cu el cînd îi este foame.

24 nov.
Am trimis-o pe Mummy în oraş, căci nu mai ieşise de mult şi era soare, şi am rămas numai noi doi după-masă. A mai urlat el, dar ceai n-a primit şi pînă la urmă am şi dormit vreo 40 de minute. Cum au venit Mummy şi Grannie, au început nişte răcnete teribile, care au durat-cu mici intermitenţe-pînă aproape de 2 noaptea. Tot timpul cerea ceai, dar culmea este că nu plîngea cînd biberonul se colaba, deci era clar că numai ritualul îi place. Bînd ceai şi lapte cu foarte multă lăcomie, apăreau din nou crampele şi urletele, care se calmau numai cînd îi puneai biberonul în gură, ceea ce reînchidea cercul vicios. Cert este că Daddy s-a enervat teribil şi l-a certat, după care s-a certat şi cu ceilalţi ai casei, dar va merge mai departe pe linia unei oarecari severităţi, chiar dacă aparent Vlăduţ nu înţelege dojana. De fapt, se pare că înţelege el deja surprinzător de multe lucruri, şi, dacă nu se acţionează cît timp va fi micuţ, la 18 ani va fi prea tîrziu.
A venit un coleg de-al mătuşii sale să-l vadă şi a fost cuminte, putînd să stea fără să plîngă deloc, ceea ce dovedeşte că deja ştie să se poarte în societate. Colegul Ioanei a zis că Vlăduţ pare mult mai matur. Realitatea e că e bine făcut (are 4,400 kg), dar e încă tare mic, aşa că o perniţă de-a noastră îi slujeşte cu uşurinţă drept plapumă.

25 nov.
Se poate spune că a fost grozav de cuminte, comparativ cu ziua dinainte. Mamă-sa l-a ţinut dimineaţa în bucătărie, căci din nou s-a luat curentul. Am găsit metoda de a-l face să tacă: îl punem să danseze, pe cînd Daddy îi cîntă în englezeşte. Dacă-l ţii de axile, rezultatul este aproape imediat favorabil.
Spuneam că ieri a dat dovezi de cuminţenie şi trebuie subliniat faptul că ieri după-amiază a stat mai mult timp liniştit, deşi era treaz. Pînă acum nu se discuta: ori dormea, ori urla.
Necazul cel mare e că Vlăduţ e pentru prima oară mai serios bolnav. A făcut o diaree zdravănă cu puţin înainte de miezul nopţii, şi bineînţeles s-a repezit toată familia pe el, mai puţin Grannie, care dormea-din fericire pentru ea, căci altfel n-ar mai fi dormit toată noaptea. În legătură cu diareea, se poate spune că e o simplă dispepsie, provocată probabil de sucul de lămîie cu zahăr pe care i l-a dat mamă-sa contra sughiţului. Nu are febră, nu urlă, nu varsă, dar e cam bleg şi nici peste noapte nu a făcut mare scandal.

26 nov.
De cum s-a trezit, Daddy l-a luat pe Vlăduţ la control şi a avut o surpriză, fiindcă micuţul a tras o diaree ca din puşcă şi a stropit tot ce se putea stropi, inclusiv cuvertura de pat şi pijamaua lui Daddy. Continuă să fie bleg şi somnoros (poate şi din cauza că şi-a consumat energia alaltăieri). Nu-i place decoctul de orez, nici măcar îmbunătăţit cu morcovi, şi noi sîntem îngrijoraţi, fiind obişnuiţi cu un bebeluş plin de energie, care urlă tare de foame. Noroc că e destul de zdravăn şi nu pare a fi deshidratat.
Primul semn de revenire la normal a fost faptul că după-masa nu ne-a lăsat să dormim aproape deloc, dar de data asta ne-am bucurat. Spre seară a fost cam bleguţ şi n-a mîncat decît noaptea pe la ora 1.

27 nov.
S-a trezit dimineaţa la 6 fără un sfert, dar deja Daddy se trezise, de bucurie că Vlăduţ a mîncat din nou. S-a văzut azi clar că şi-a revenit, căci, pe lîngă că scaunul s-a întărit, a fost atît de rău încît ne-a amintit de forma lui obişnuită. Spre seară a mîncat din oră în oră, cerînd laptele cu nişte răcnete de piele-roşie. În plus, strănută şi sughite din cînd în cînd, căci Daddy trebuie să-l susţină de axile ca să stea cuminte şi astfel îi scoate jacheţica din sacul pentru picioare. Daddy e mîndru că Vlăduţ preferă să stea la el în braţe (dar trebuie să-l pui să stea în picioare şi să-i cînţi „O, brad frumos!“ în engleză şi română), dar în acelaşi timp e mai puţin încîntat de faptul că va trebui ziua şi noaptea să-l liniştească. Am găsit o reţetă magistrală antispastică şi sedativă, care sperăm să prindă.

28 nov.
Din nou a fost agitat şi a avut scaune diareice, alternativ cu scaune relativ normale. Se tot zgîrie pe faţă cu unghiile, dar n-am putut să i le tai, fiindcă nu stătea, iar cînd dormea se lua curentul. I-a revenit pofta de mîncare şi urlă înfiorător în aşteptarea biberonului.O ispravă de-asta a făcut la 4 dimineaţa, trezindu-i pe toţi ai casei.

29 nov.
Azi a avut Daddy sîmbătă liberă, şi Vlăduţ i-a făcut un program cu totul special. De dimineaţă a tras nişte urlete înfiorătoare, fiindcă avea nasul înfundat şi se îneca atunci cînd sugea. S-a mai calmat el după picături şi infuzii cu muşeţel, dar tot n-a mîncat 150 ml deodată, ci numai în etape. Peste zi a fost relativ cuminte, şi a stat şi cu bunicii 2 ore, cît timp părinţii au fost plecaţi în oraş. A fost şi Mama Tildi şi au stat de vorbă foarte drăguţ, dovedindu-se încă o dată că străbunica dinspre Grannie are mare succes la bebeluşi. Seara l-am spălat la fund în ceai de muşeţel, fiindcă mirosea îngrozitor a caca, avînd în vedere că nu i-am făcut baie de multă vreme. După ce a fost cuminte toată seara, bineînţeles că l-au apucat urletele exact cînd Daddy era să adoarmă. A mîncat, după care Daddy i-a povestit despre Moş Crăciun şi Iepuraşul, iar Vlăduţ a acceptat să fie pus în cărucior.

30 nov.
La primul schimbat, Mummy şi Daddy s-au speriat, căci au văzut urme de sînge în scaun. Figura s-a repetat la al doilea, dar apoi nu. Cred că a fost o mică zgîrietură produsă de supozitor şi l-am uns pe copil cu tetraciclină la următoarele supozitoare. Mai are nasul înfundat şi scaune diareice, dar sperăm să-i treacă. Bine că are poftă de mîncare-deşi mănîncă în etape-şi că n-a slăbit. I-am introdus azi Similac şi l-a mîncat cu plăcere, iar seara a stat cu Grannie, cu care începe să se obişnuiască.

1 dec. (în original)
A fost cuminte toată ziua, ceea ce era de dorit, fiindcă aseară eram epuizaţi. Bineînţeles că din nou a început să plîngă cînd a venit Daddy acasă, dar după-masa ne-a lăsat să dormim cît de cît. Am adus un aspirator pentru scos mucii şi am observat că a avut efect. Cel mic s-a lăsat chiar şi la picături în nas, căci probabil sesizează că-i fac bine. Conform principiului că nici o vîrstă nu e prea tînără pentru educaţie, Daddy i-a povestit despre Unirea Transilvaniei cu România. Vlăduţ o fi meditat la cele auzite, de aceea ne-o fi lăsat să mîncăm de prînz, deşi nu dormea.

2 dec.
În timp ce scria aici, Daddy s-a ridicat de vreo trei ori să vadă ce-i face odrasla, care la început avea nevoie de societate (căci deja zice „e“ şi „ei“, şi dacă-i răspunzi la fel e cuminte-de unde deduc că asta o fi însemnînd ceva drăguţ pe limba lui). După ce a terminat conversaţia, a trecut la probleme mai concrete, căci mamă-sa nu i-a dat decît 100 ml, ca să mai mănînce şi la 12 şi să fie cuminte peste noapte. Răcneşte ca de obicei şi nu-i poţi astupa gura decît la propriu-cu ceai. Din cauza asta udă într-un ritm demn de o cauză mai bună scutecele şi păturile de înveliş.
Azi a început să urle de foame de la 5 dimineaţa, după ce a adormit după miezul nopţii, ca de obicei. A scăpat atît de bine de diaree, încît a urlat aproape toată ziua din cauza colicilor date de constipaţie-şi din nou i-am scos de două ori caca cu termometrul. Totuşi a fost relativ cuminte, şi a ascultat cu atenţie o nouă lecţie de istorie-de data asta despre Napoleon şi nepotul său. N-are importanţă că înţelege sau nu, dar-dacă îi vorbeşti-va vorbi repede. E foarte posibil aşa ceva, căci bunicul său zice că are ochi inteligenţi.

3 dec.
Din nou am dormit cu schimbul după-masă, iar seara am văzut doar parţial filmul. Începe să stea treaz tot mai mult şi-i place să stea de vorbă cu noi. Se linişteşte dacă-l ţii în picioare şi-i vorbeşti în şoaptă, la ureche. Mănîncă 6 mese bune pe zi (cîte 140 ml-ca la 3 luni) şi poate mînca tot, chiar dacă nu cere (adică nu urlă).

4 dec.
S-a trezit din nou de mai multe ori, şi din nou a trebuit să-i dăm mîncare înainte de 6. Important e că azi a ieşit pentru prima dată la plimbare. Deşi Daddy voia să se fălească împingînd căruciorul, a trebuit să lase onoarea aceasta mătuşii Ioana, care, de entuziasm că va ieşi cu nepotul la plimbare, nici nu s-a mai dezbrăcat de uniforma de soldat. Pe Vlăduţ nu l-a prea impresionat plimbarea-de fapt nici nu putea sesiza nimic, căci a dormit tot timpul. Cînd ne-am întors de la plimbare, am rămas numai noi doi, căci Mummy se dusese în oraş (de unde i-a adus un fîş splendid), iar Ioana plecase la curs. Speram că va dormi, dar nici vorbă. Nici n-a apucat Daddy să-şi termine ţigara, că băieţaşul a început să urle ca din gură de şarpe, şi de-abia am putut închide uşa după Ioana. Nu s-a calmat nici la schimbat (cum zicea Grannie) şi nici la ceai (care nu-i mai place-pare-se). Întrucît lapte nu putea primi, căci trecuseră abia 2 ore de la precedenta masă, a continuat să urle pînă cînd Daddy i-a cîntat la ureche „O, ce veste minunată!“. Atunci a stat cuminte, ceea ce dovedeşte că sărbătoarea Crăciunului îi strecoară pace în suflet, ca şi tatălui său.

5 dec.
A fost relativ cuminte, poate şi fiindcă a venit Moş Nicolae şi i-a adus o serie de cadouri. Probabil că ştia că mamă-sa nu vrea să doarmă după-masa, de aceea a dormit una bună. Bunica de la Cugir a venit cu mult entuziasm, fiindu-i tare dor de el, şi l-a găsit tare drăguţ, dar Vlăduţ a avut grijă să-i scadă acest entuziasm. Ne-a zîmbit tuturor, probabil ca să ne mai îmbuneze, dar nu trebuie să ne lăsăm duşi, ci trebuie să fim severi.

6 dec.
Azi-noapte a dormit tare cuminte, dar dimineaţa n-a lăsat-o pe mama sa să doarmă prea mult. După-masă, în schimb, a fost atît de rău încît cred că s-a întrecut pe sine. Între 2 şi 5 a urlat practic continuu. Drept răsplată, mamă-sa l-a îmbrăcat cu pantalonaşi şi ghetuţe, pe care le-a udat destul de repede. Plînsetele nu s-au calmat nici la ceai, ci doar la unele jucării (un căţel şi o jucărie roşie, care fac zgomot). Spre seară, Daddy a reuşit să îl fenteze şi să tragă un pui de somn, căci cel mic l-a văzut că începe să citească, deci a putut adormi liniştit în cărucior, mulţumit că-şi făcuse treaba de a scula pe toată lumea în picioare. Probabil a avut colici, care s-au repetat şi spre seară, din cauza lăcomiei cu care înghite laptele şi din cauza faptului că adoarme imediat după ospăţ şi nu poţi să-l mai faci să rîgîie cu nici un chip.
Noaptea a fost un adevărat festival-a urlat pînă după ora 2 din cauza colicilor, ceea ce a prilejuit noi tensiuni în casă.

7 dec.
L-am scos la plimbare la prînz şi după aceea din nou n-a mai vrut să doarmă. Are colici, dar există şi o componentă afectivă, căci, dacă i se dă atenţie, mai tace.
Peste noapte ne-a mai lăsat în pace, fiindcă la 12 a adormit. Am pus căruciorul lîngă noi, ca să-l legănăm mai uşor.

8 dec.
A fost nostim azi-dimineaţă la trezire cînd au venit bunică-sa şi mătuşă-sa să-l vadă. De fapt s-a trezit din somn abia după ce fusese schimbat, şi imediat şi-a dat seama că-i lipseşte ceva (respectiv laptele) şi a început să urle ca din gură de şarpe, fără să fie receptiv la drăgălăşeniile celor din jur. S-a potolit însă cînd i s-a pus babeţica la gît, probabil ştiind că urmează mîncarea. (I s-a format reflexul condiţionat ca şi la căţelul lui Pavlov, şi tot cam ca şi cu căţelul te poţi înţelege şi cu el). De-abia după ce a tras cu furie vreun sfert din lapte, a început să se mai uite şi în jur. Asta este încă o dovadă a perenităţii înţelepciunii strămoşilor noştri latini („primum vivere, deinde philosophari").
I-am adus ceai contra colicilor, şi a avut efectul promis de cei care recomandau acest ceai: în loc să ne mai chinuiască cu urletele din cauza crampelor, a început să elimine gaze pe ambele părţi (a făcut chiar şi caca singur, ceea ce nu s-a mai întîmplat de două zile), şi a dormit după-masă (cu totul excepţional la el).
Pentru că trebuie cam tot timpul să te ocupi de el (mai ales cînd îi e foame, altfel urlă), mamă-sa îi dă din biberon citind, căci altfel n-ar mai apuca să-şi facă această mică plăcere. Şi Vlăduţ, după ce-şi satisface apetitul, se arată preocupat de ridicarea nivelului intelectual, şi e foarte nostim.

9 dec.
N-a prea dormit după-masă, iar spre seară a fost îmbrăcat în pantaloni. A urlat una bună înainte de culcare, dar apoi a dormit toată noaptea.

10 dec.
A fost destul de cuminte. Am fost cu el la Dr.Surianu, care a apreciat că se dezvoltă foarte bine şi ne-a spus ca de săptămîna viitoare să-i dăm mere rase. E drăguţ, şi povesteşte cu toată lumea, cu condiţia să nu-i fie foame sau să nu-l doară burta. Bineînţeles că-i place să i se dea atenţie, şi îi rîde bunicii cînd aceasta vine (tot mai des) să-l vadă. Acum a început şi mătuşă-sa practica de pediatrie pe el, ajutînd-o pe mamă-sa la baie şi schimbîndu-l sau dîndu-i de mîncare. (Un singur lucru nu suportă ea: să-l vadă pe cel mic, cu scutece cu tot, plin de caca-dar se va obişnui şi cu asta, căci îi va fi necesar în meserie).
Era să uit să scriu cît de mult i-a plăcut în maşină; cînd am ieşit de la doctor, a început să scîncească, dar s-a calmat imediat ce a auzit zgomotul motorului. Pe drum a mai şi dormit, dar a stat şi treaz, şi mamă-sa îşi face deja planuri cum o să fie el şofer.

11 dec.
Azi a rîs în hohote, ca un om mare, cînd Grandpa l-a gîdilat pe burtă cu mustaţa, înainte de a-i face baie. După aceea a fost tare rău înainte de ultimul supt, căci avea colici, dar peste noapte a dormit întruna, cu ajutorul Fenobarbitalului.
Totuşi este de remarcat faptul că a dovedit încă o dată că ştie să se poarte în societate (asta o are exclusiv de la Mummy); deşi a urlat zdravăn după-masă, n-a scos nici un sunet cînd a venit să-l vadă o colegă de-a mătuşii Ioana, după care a tras totuşi vreo două pîrţuri după ce a fost schimbat, căci nimeni nu e perfect. (A avut şi el-săracul-ghinionul să se degaje tocmai cînd avea domnişoare în vizită, dar avînd în vedere vîrsta lui şi că ele sînt doctoriţe în formare, precum şi faptul că avea colici din cauza că era plin de aer, i se pot acorda circumstanţe atenuante).

12 dec.
Continuă să fie constipat şi să aibă colici, aşa că azi ne-a făcut un program de excepţie. Pînă şi Ioana, care are atîta răbdare cu el, s-a retras epuizată după jumătate de oră în care a trebuit să-l distreze. Totuşi, nu l-am certat, căci azi a fost „ziua“ lui (deocamdată-ca la aniversarea căsătoriei-sărbătorim lunile) şi toată lumea i-a urat „La mulţi ani“.
A fost nostim cum s-a oprit din urlet, văzîndu-şi părinţii uitîndu-se la el şi imitîndu-l. Probabil şi-o fi zis în mintea lui că nişte oameni maturi n-ar trebui să se ţină de asemenea tîmpenii, şi a fost profund surprins şi consternat.
De două ori s-a întîmplat azi să nu se sature şi a trebuit să-i dăm ceai în completare, dar acum-la nici 2 ore după mîncare, l-am surprins sugîndu-şi pumnii. (A primit înainte un biberon cu miere de la Grannie, care se vede că i-a plăcut aşa de tare, că nu ne-a mai lăsat să i-l scoatem din gură, ca să mai punem o încărcătură).
L-a văzut şi unchiul său Gogo, care a remarcat cît de mult a crescut (e drept că nu l-a văzut de cînd avea 9 zile, cred).

13 dec.
A fost în vizită la Mama Tildi, ca să-l vadă şi străbunicul, care pretinde că nu l-a văzut niciodată. S-a comportat bine, dacă trecem peste urletele de la sfîrşit. Am remarcat cu ocazia asta că-i place să se plimbe, căci urletele au reînceput după sosirea acasă.
Dacă-i dai mult de mîncare, adoarme imediat; dacă nu, ar mai mînca şi începe să urle, cum a făcut azi după-masă. Ne-am hotărît să-l lăsăm să şi răcnească, dar cu bunică-sa nu se poate discuta (ea recunoaşte că alţi copii nu sînt cocoloşiţi atîta, dar de la teorie la practică e un drum lung). Cert este că imediat simte cînd vrei să-l laşi în cărucior, şi atunci trebuie imediat să iei o atitudine inocentă şi să continui să-l plimbi ca să nu-l superi, ceea ce aminteşte de desenele animate.
Azi n-a mai rîs cînd Grandpa l-a gîdilat cu mustaţa, dar probabil că-i venea caca şi n-avea simţul umorului, mai ales că rîsese cu Ioana după-masă.

14 dec.
De dimineaţă, Vlăduţ n-a mai vrut să readoarmă după suptul de la 6, căci nu l-a văzut pe Daddy plecînd. (Cînd am plecat din cameră, a adormit imediat). A fost la plimbare cu mătuşile Ioana şi Nana şi a văzut pentru prima dată zăpadă (e un fel de-a spune, căci a dormit aproape tot timpul). Toată după-masa a fost rău, fiindcă s-a cam obişnuit să fie răsfăţat şi urlă dacă nu-i dai atenţie. Alt motiv să plîngă nu avea, căci se liniştea cum îl luam în braţe.

15 dec.
Probabil ştiind că Daddy este de gardă, Vlăduţ a fost cuminte cam toată ziua. A dormit şi după-masă 2 ore, fapt care merită consemnat. Peste noapte a dormit întruna (gurile rele spun că a făcut înainte o criză de urlete) şi cine ştie cît ar mai fi dormit împreună cu Mummy dacă nu venea Grannie să-i trezească la 7.

16 dec.
Am ieşit la plimbare pe o ninsoare foarte frumoasă, care i-a plăcut atît de mult, încît s-a scremut fără să plîngă. Din nou a fost rău toată ziua (în cinstea lui Daddy), cu excepţia momentelor cînd a venit în vizită Svetlana, apoi tanti Nineta. Amîndouă l-au admirat şi el a fost foarte sensibil la complimente. Acum e din nou nervos, deşi a fost îmbrăcat în pantalonii noi aduşi de Svetlana şi toţi au remarcat ce scump e cu pantalonaşi şi cu ghetuţe. Bineînţeles că acum aceşti pantalonaşi sînt plini de pipi, aşa că vor trebui schimbaţi la următorul supt.

17 dec.
Ar trebui să consemnăm numai ceea ce este cu totul deosebit, de aceea trebuie spus că azi a fost remarcabil de rău. Dimineaţă a avut din nou vizită (asistenta de la circă) şi din nou s-a comportat frumos, ba chiar a făcut singur caca. A primit măr ras de la Grandpa, care a fost teribil de mîndru că i-a dat de mîncare celui mic (de fapt mîncat e un fel de-a spune, căci e un fel de supt de pe vîrful linguriţei). Deocamdată mănîncă numai un sfert de măr, dar porţia îi va creşte progresiv. De notat că mănîncă şi lapte după măr.
De îndată ce a rămas numai cu mamă-sa, au reînceput răcnetele, care nu s-au mai oprit pînă la 11 şi jumătate noaptea. E drept că e constipat, dar sînt foarte ciudate nişte colici care cedează instantaneu la plimbatul cu căruciorul. Cert este că Daddy nu s-a uitat la film, ci s-a ocupat de cel mic. După film au început însă adevăratele colici, care au ţinut toată familia „în priză“ timp de o oră. Degeaba a venit Mummy să îi dea-în chip de răsplată pentru cuminţenie-o tabletă de Fenobarbital (asta înainte de film), căci efectul a fost nul. În fine, a adormit epuizat şi nu s-a mai mişcat pînă dimineaţă.

18 dec.
După o zi cum a fost cea de ieri, am rămas cu totul surprinşi şi încîntaţi de o faptă excepţională a lui Vlăduţ: a stat fără să urle 2 ore, între 1 şi jumătate şi 3 şi jumătate. E drept s-a mai agitat el, a mai fornăit-mai ales cînd îşi scăpa biberonul, dar nu putem să-i pretindem absurdul. A fost cuminte şi mai tîrziu şi a şi dormit-bineînţeles cînd noi nu mai puteam să facem acelaşi lucru. A mîncat frumos, fără oprire, ceea ce iarăşi e remarcabil (mai nou e foarte leneş la supt şi trebuie să-i scoţi tot timpul biberonul din gură ca să-l faci să urle, după care suge puţin şi iar se opreşte, căpătînd avînt numai cînd mai are puţin, fapt care are drept consecinţă noi răcnete de foame). Dacă mai adăugăm că azi nu şi-a prea mîncat mîna (tot o recentă tortură pentru părinţi), ajungem la concluzia că a fost o zi deosebită.

19 dec.
A fost din nou o zi liniştită. După-masă, Vlăduţ a rămas cu Daddy şi-deşi n-au dormit-au fost cuminţi şi liniştiţi amîndoi. Cînd l-a schimbat, Daddy n-a mai ştiut cum să-l îmbrace în salopetă şi l-a îmbrăcat din nou în copil mic. Noroc că a venit Mummy şi astfel cel mic a putut arăta la Mama Tildi cum îi stau pantalonii şi botoşeii. Seara a fost din nou centrul atenţiei tuturor şi probabil asta i-a declanşat o nevroză de situaţie, manifestată prin urlete fioroase pînă către miezul nopţii.

20 dec.
A fost din nou teribil de rău. A trebuit să-l scoatem la plimbare după-masă, căci altfel nu-l mai puteam face să tacă. După aceea a reuşit s-o înnebunească pe mătuşă-sa, care a trebuit să-l ţină în braţe pînă a făcut febră musculară (căci acum e greu-are peste 5 kg). Seara s-a mai calmat puţin, căci i-am cumpărat un iepuraş mecanic, care face zgomot, şi pe care l-a urmărit cu atenţie. E în continuare constipat şi are colici, dar astea i se trag şi de la mîncatul cu multă lăcomie şi cu mult aer înghiţit. Deşi primeşte mai mult decît ar trebui la vîrsta lui, tot ar mai vrea să sugă cînd termină laptele şi trebuie dat ceai, apoi „bimi" (suzetă).
Mai plînge el şi fiindcă se plictiseşte, şi ar vrea tot timpul să-l ţii în picioare. Bineînţeles că ar şi vorbi cu noi, şi uneori ţipă să ne atragă atenţia, iar cînd e mulţumit se exprimă prin „gă“. În orice caz, e un copil drăguţ, care trezeşte simpatia tuturor-e drept, exprimată uneori prea zgomotos.

21 dec.
Am început să simţim cînd are nevoie de societate. De exemplu, dimineaţa pe la 8,30 a început nişte strigăte foarte poruncitoare de „ei“. Am aşteptat să vedem ce face, şi curînd s-a pornit pe un plîns-evident forţat-care s-a calmat în momentul în care am început să discutăm.
Mai merită consemnat faptul că a dormit după-masă. Spre seară, însă, a fost din nou multă lume şi rezultatul a fost cel cunoscut.

22 dec.
Vlăduţ doarme cam cît un om mare. Asta am constatat-o azi, cînd de pe la 8 fără un sfert dimineaţa n-a mai dormit toată ziua decît vreo oră şi jumătate. Nu ştim ce-i cu el, căci practic urlă tot timpul. Are şi colici, dar e şi rău, şi deşi i-am dat azi două tablete de Fenobarbital încă nu s-a calmat şi nu ştiu dacă va dormi la noapte (dar sperăm că da). Nu se calmează decît cînd are biberonul în gură, dar nu putem sta aşa o veşnicie.

23 dec.
De cîtăva vreme, Vlăduţ doarme noaptea 6 ore neîntrerupt, dar dimineaţa nu mai doarme aşa de mult. Totuşi, azi a fost cuminte, cu excepţia unor urlete disperate cînd s-a zgîriat pe faţă. A dormit puţin după-masă, iar cînd s-a trezit a zîmbit larg şi s-a agitat cu braţele, aşa că Daddy n-a putut rezista tentaţiei de a-l lua în braţe şi a sta puţin de vorbă cu el.
După-amiază a rămas cu Grandpa şi a fost cuminte, deşi n-a vrut să stea în cărucior. Explicaţia cuminţeniei lui se pare că a fost faptul că bunicul avea un lucru teribil de nou şi de interesant: ochelarii. Nu mai spun că Vlăduţ a şi „citit“ împreună cu Grandpa, aşa cum face şi cu Mummy.

24 dec.
N-a fost prea impresionat de venirea lui Moş Crăciun, aşa cum ne şi aşteptam. Bineînţeles că a fost adus şi el la pom, îmbrăcat cu hainele de gală şi avînd pe deasupra un costumaş tricotat de Grannie, dar era exact la fel şi dacă nu-l aduceam. Degeaba am încercat să-i atragem atenţia la lumînări sau la cadouri (care au fost, evident, foarte multe), căci el tot la ale lui se gîndea.
Totuşi, parcă a simţit ceva, fiindcă a fost cuminte după-masa (a şi dormit), dar după ce a venit Moşul a început din nou cu plînsetele, probabil şi din cauza agitaţiei din jurul lui.

25 dec.
A fost în vizită la ambele perechi de străbunici şi s-a comportat foarte frumos. Ne-am temut că o să răcnească de mama focului, ţinînd cont că la un moment dat eram 7 în jurul lui. (Faptul că şi-a cerut zgomotos dreptul la lapte nu i se poate imputa). A început să urle exact cînd mamă-sa a plecat în oraş, şi Daddy şi cu Grandpa au trebuit să stea pe lîngă Mama Tildi cînd aceasta a avut onoarea de a-l schimba. A fost tare încîntată de strănepot, mai ales că acesta purta fîşul roşu adus de Moş Crăciun la ea, ceea ce-l făcea pe cel mic să semene şi mai tare cu un alt băieţel pe care-l iubea Mama Tildi acum mai mult de 20 de ani.
Şi la Mama Mare, Vlăduţ s-a comportat bine. A dormit, probabil din cauza temperaturii mai scăzute decît acasă. Apoi a stat cuminte în braţe la naşă-sa, dar n-a vrut să-i vorbească şi a tras şi un mic pîrţ. Cînd au apărut mai mulţi în cameră, a început să urle, dînd semnalul de plecare. Bineînţeles că în maşină s-a potolit din nou.
Seara s-a jucat cu părinţii, care sînt tare fericiţi de un asemenea copil drăguţ şi deştept. A fost necesară din nou o mică sedare, dar se pare că sedativul cel mai bun este mîncarea.

26 dec.
A fost din nou tare drăguţ dimineaţă, căci se pare că e un mic optimist, şi nu poţi fi decît fericit cînd ai dormit 7 ore şi ai şi mîncat vreo 150 ml, performanţe pe care alţii le realizează la vîrste mult mai înaintate (5-6 luni). Pe scurt, zîmbea larg şi dădea din mîini foarte vesel, reuşind să-i înveselească şi pe părinţi, care altfel nu prea au motive de bucurie.
După-masă ne-am jucat din nou, dar dacă încetezi să-i dai atenţie îl apucă o deprimare cumplită, manifestată printr-un plîns special-forţat şi poruncitor. Nu s-a calmat decît cînd l-am pus să danseze pe muzica de la radio (“Beatles”), care i-a plăcut,ca dovadă că de mic are gust. Era foarte nostim cum ţopăia ţinut de axile şi uneori stătea şi singur, pe un picior. Face progrese foarte mari şi s-ar putea ca pe la 9 luni să umble aproape singur. Înainte de asta, va şedea-şi cred că asta se va întîmpla înainte de 5 luni. Azi a stat călare pe genunchiul lui Daddy, practic şezînd sprijinit, şi a agreat şi această poziţie.
După baie şi masă, a dormit pînă la următoarea masă, probabil fiindcă în cameră era mai frig ca de obicei (nu mergea decît radiatorul electric, fiindcă în calorifere n-a fost căldură).

27 dec.
Singurul eveniment demn de notat este faptul că lui Vlăduţ i s-au tăiat pentru prima dată unghiile de la picioare, care începuseră să arate ca nişte gheare.
E deprimant faptul că în continuare nu avem altă sursă de căldură decît radiatorul electric, de aceea schimbatul trebuie să dureze cît mai puţin, altfel încep sughiţurile şi strănuturile. Ce ne vom face cînd se va lua şi curentul electric?

28 dec.
Azi Vlăduţ s-a trezit mai tîrziu ca de obicei şi de aceea şi-a dat peste cap tot programul. Toată ziua n-a prea avut poftă de mîncare. Din cauza frigului, doarme destul de mult (cam cît un copil normal de vîrsta lui). Noroc că e bine acoperit, fiindcă recent am inventat ceva nou: acoperitul cu cojocul de lînă al lui Daddy. Spre seară a fost cam agitat, dar am constatat că-i place ABBA-şi mai ales plimbatul căruciorului în paşi de dans.

29 dec.
A fost la plimbare pînă în oraş cu femeile din casă, după care a fost relativ cuminte-bineînţeles după ce i s-a dat să mănînce.
După-masă, deşi a făcut caca singur, a fost extrem de agitat şi a plîns practic tot timpul, nelăsînd-o pe Ioana să înveţe şi dînd peste cap intenţiile noastre bune de a o chema pe mătuşă în singura cameră unde e relativ cald. Deşi am încercat toate metodele posibile, inclusiv scoaterea pîrţurilor cu termometrul şi administrarea de 2 tablete de Fenobarbital, Vlăduţ nu s-a calmat decît în braţe la Grandpa, care ştie să-i spună lucruri interesante.

30 dec.
Azi toată familia a fost extaziată în faţa micii inteligenţe nou apărute. Este remarcabil faptul că s-a jucat singur cu jucăria roşie pusă în mînă de către Ioana. E drept că mişca el cam necontrolat din braţe şi trebuia să fii atent să nu-şi dea cu jucăria în cap sau în ochi, dar cert este că mult timp n-a lăsat-o din mînă.
Se confirmă faptul că-i place muzica; a şi dansat, dînd din mîini şi din picioare, ajutat puţin şi de Grandpa. Deşi fusese din nou cam agitat (tot din cauza colicilor), cînd Daddy l-a făcut să danseze, i-a plăcut atît de tare încît s-a liniştit şi a adormit în picioare. La toate astea mai trebuie adăugat că a mîncat pentru prima dată portocală (şi nu i-a prea plăcut-probabil n-a fost destul de dulce) şi că s-a jucat foarte frumos cu Grannie şi cu Ioana, copleşindu-le cu zîmbete.
Acum cred că a visat urît, căci l-am văzut cam agitat în somn. S-a trezit apoi, şi a început să plîngă, iar după aceea a adormit la Mummy în braţe. Oare ce fel de coşmaruri sau de vise frumoase or fi avînd indivizi aşa de mici? Poate or fi legate de viaţa intrauterină sau de biberoanele goale sau pline, în funcţie de natura visului.

31 dec.
Nu se poate să se încheie anul fără să fie consemnate toate faptele măreţe ale micului şef al familiei. Chiar dacă azi nu s-a întîmplat nimic deosebit, trebuie spus că a fost remarcabil de cuminte. Dimineaţă n-a dormit, dar nici n-a plîns, iar după-masă a lăsat-o pe Mummy să doarmă şi a dormit şi după suptul de la ora 5. De curînd a devenit agitat, simţind probabil că părinţii pleacă şi că va fi despărţit de ei 1 an. Totuşi sperăm ca la primul supt din 1987 să fim din nou împreună şi după aceea să apucăm cu toţii să ne odihnim.
În anul ce vine vom deschide un alt caiet, în care vom nota numai faptele cu totul remarcabile. Sperăm să apucăm cu bine zilele cînd vom nota ceea ce face fiul lui Vlăduţ.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (9):


eu am citit - de mazariche la: 12/03/2010 19:27:14
tot, nu-mi vine a crede. C-am citit, nu despre ce:))
#530664 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:)) io am crezut ca-i ceva interesant, - de juli la: 12/03/2010 19:32:21
dac'-ai scos-o de la "naftalina"... de citit am citit doua fraze, ntz... n-am rabdare pentru asa ceva.

rolia

#530668 (raspuns la: #530664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Rolia</b> - de mazariche la: 12/03/2010 19:34:43 Modificat la: 12/03/2010 19:36:48
mah, sunt eu tzacanita, corect:))
era rezultatul uneia dintre cautarile din dreapta, da' nu mai stiu al careia... si de citit, chiar am citit tot!
#530670 (raspuns la: #530668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maza, - de juli la: 12/03/2010 19:41:25
nu esti tzaca' cred ca esti maso' :))

rolia
#530678 (raspuns la: #530670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Rolia - de mazariche la: 12/03/2010 19:55:08
Cred ca tocmai m-ai complimentat!:)))
Mersi:)
#530688 (raspuns la: #530678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maza, - de juli la: 12/03/2010 20:57:32
:))) numa' crezi?! fii sigura...

rolia

#530719 (raspuns la: #530688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
daca ar fi dupa mine, - de cosmacpan la: 12/03/2010 21:34:46 Modificat la: 12/03/2010 21:38:52
ar fi in lucru si la vara autorul si interpretul ar da autografe...
eu cred ca daca ne-am pastra simtul umorului (voluntar sau involuntar) am putea descoperi adevarate "perle" ale socialului pre revolutionar, pe langa...multe altele...mie chiar mi-a placut jurnalul!

"Conform principiului că nici o vîrstă nu e prea tînără pentru educaţie, Daddy i-a povestit despre Unirea Transilvaniei cu România. Vlăduţ o fi meditat la cele auzite, de aceea ne-o fi lăsat să mîncăm de prînz, deşi nu dormea."
#530720 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mac:) - de mazariche la: 13/03/2010 17:38:35
Pai si mie mi-a placut, tocmai din motivele invocate de tine... masochismul sta tocmai in asta, c-am rememorat cu placere niste lucruri de care deloc nu-mi place sa-mi amintesc (vezi referirea la autoexilarea matusii din singura camera incalzita din casa, a copilului).
#530798 (raspuns la: #530720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
whoa - de adina.petre la: 19/03/2010 09:59:09
Eu m-am oprit pentru ca incepusem sa gaqndesc ca nu mai vreau sa perpetuez specia! :))
#531844 (raspuns la: #530798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: