...

prea repede se încheagă sângele pe buzele
celui care a murit sărutându-şi iubita,
prea curând orbitele-şi închid culoarele
prin care au trecut dansând sfielnicele fecioare
ale dimineţilor, mângâiate obscen de roua
ce se aşeza apoi pe frunzele îmbătate
de sunetul prelung al clopotelor luminii.
deasupra prăpastiei, pânze de păianjen
vibrează ascultând tăcerea din hăuri,
iar vântul împrăştie la întâmplare firele de nisip.
paşii mei sunt doar un fulger haotic
în trecerea lor prin mlaştina umbrei.