Poem chicotit la ureche

oare de câte, mă întreb
de câte botezuri am nevoie
să alung şirag
toţi demonii din mine
cu coarne, cu gheare, cu gheb
dorinţa anevoie
de câte ori zig-zag
s-o crăp în trei când vine?

... pe cel săltăreţ – şi lasă-mă să-ţi muşc buzele
şi lasă-mă să te zgârii un pic
să te tropotesc, potecă şi şleau
ca o drumeaţă poftind la drumeţ
... şi pe cel adormit – şi lasă-mă sa-ţi torc moale
cu sfârcul proptit în ureche
şi lasă-mă sub palmele tale
cu-un şold dezvelit
... şi pe cel mai zălud – şi vin de îndată, iubite
şi mâinile cu fundă albastră îţi leg şi pielea
pe de-antregul cu limba pecete o-nsemn
coapsa ţipând să-ţi aud
... şi pe unul sucit – şi nu vreau genunchiul
să mi-l pui pe genunchi, nici braţul pe braţ
iar gândul mi-l pun unde vreau
obraznic şi gol, despletit

demonul iubirii bunăoară
după câte scufundări
după câte atingeri
cu ape binecuvântate
citite de preoţi o vară
demonii călari
când s-ar face îngeri
în trupuri vinovate?