La mai putin de un an de la aparitie, Sange satanic intra oficial in istoria literaturii romane

Romanul Sânge satanic, de Cristina Nemerovschi, a fost inclus în cea de-a doua ediţie a unei cărţi absolut remarcabile, “Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” de Andrei Oişteanu, carte apărută la editura Polirom şi premiată de către USR.

Sânge satanic este menţionat printre cărţile douămiiste şi postdouămiiste, semnate de autori români evident, care tratează ca temă principală sau secundară drogurile. Capitolul final al cărţii îi are în prim-plan pe Alexandru Vakulovski şi Dragoş Bucurenci.

Se poate spune astfel că Sânge satanic a intrat deja în istorie :) şi nu orice fel de istorie a literaturii, ci una cu o temă extraordinar de interesantă, originală şi îndrăzneaţă: narcoticele.

Mai multe despre cartea “Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură”, de Andrei Oişteanu, puteţi citi mai jos:

Un amplu studiu, deopotriva de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor, primul de o asemenea anvergura intreprins pe terenul culturii romane, unde tematica folosirii narcoticelor, un tabu pina in 1990, continua sa fie abordata in genere cu rezerve si documentarea intimpina serioase dificultati. Narcotice in cultura romana este o carte curajoasa care va modifica probabil configuratia citorva capitole din istoria literaturii romane.
„Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pina in epoca premoderna In ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului in care, in epoca moderna si contemporana, s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pina la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pina la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pina la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pina la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale…” (Andrei Oisteanu)

Cuprins:
Fumigatii de canabis si alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prajitura mortilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac si alte stupefiante” • Boale si leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoza de morfina• Mateiu Caragiale: Opium si canabis la Curtea-Veche • Ion Barbu: Eterul cotidian si cocaina saptaminala • Emil Botta: „Lectia de opium” • Eliade in India: Opium si canabis • Experimentele savantilor: Betia mescalinica •Emil Cioran: „Calmante sa-mi domolesc indignarea” • Eugène Ionesco: „Injectii sa dea la cap spaimei” • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cartarescu in zodia macului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: „Existentialism narcotic” (sursa: www.polirom.ro)