cati romanesti mai ieftine se gasesc in pasaj la universitate, insa editate in timpul lui Ceasca

Fara ordine interna

Cei trei muschetari
Contele de Monte Cristo
Insula Misterioasa
Doi ani de vacanta
Toate pinzele sus
Fram ursul polar
Fratii Grimm (2 voume cartonate galben si rosu)
Mituri si legende...(Alexandru Mitru)
Ivanhoe

Orb prin Gaza(At the mill with slaves)
Cel mai iubit dintre paminteni
The spy who came in from the cold
La est de Eden
Calea regala(Malraux)
A passage to India
Procesul

Se gasesc, si chiar daca sunt editate nu stiu cand, am gasit si titluri bune acolo. Atata doar ca acuma e cam departe ...pasajul de la Universitate.

Michell Houellebeq, Particulele elementare, ati citit-o?
Am avut strania senzatie de a ma plimba printre obiecte, sau prin culisele unui spectacol. Nu e cartea care sa te poarte, care sa-ti reveleze adevaruri simple sau existentiale, ci e diagnosticul unui analist.

hana!
m/a incitat teribil comentariul acesta
salut! n/am apucat...
spune mai multe, spre rusinea mea de cititor nu prea am...
titluri, gen, stil....

adica in sfarsit dau peste cineva care...Dorian Gray
sa va spun eu ce inseamna "marcat"(a propos de reprosurile lansatorului de conferinta):
am citit "Portretul..." la 13 ani. Dupa ce am terminat ultima fraza, desi cartea am digerat-o, nu am citit-o pe nerasuflate, am ramas incremenita, cu cartea in aceeasi pozitie de final de poveste vreo ...mi s-a parut un veac... tin minte exact, la nivel,de senzatii momentele acelea, nu stiu de ce, poate datorita revelatiei. Apoi am mai citit finalul-cateva pagini- inca o data, si-nca o data. Si cartea inca o data.
Si de/atunci am inceput sa citesc. Pentru ca, am uitat sa spun. Pana atunci nici nu stiu daca si cat citisem cu adevarat... In cei mai realisti termeni cu putinta Atitudinea mea fata de CITIT s/a schimbat, de fapt, nu, a INCEPUT.
Nu ma intrebati de ce . Acum nu o consider cea mai buna carte, asa cum poate va asteptati ca, intr/un soi de subiectivism prelungit peste ani, sa o declar. Nu, dar a fost prima carte. Cu tot ce ar putea insemna asta.
Ca o prima iubire.

George Orwell.

Sunt niste carti magice despre care nu vorbeste nimeni. Vorbesc eu. Cartile magice mi-au schimbat viata.

spune mai multe,ovidiu!

corect

Avand in vedere setea de cunoastere a omului, in genere, binenteles exista pentru fiecare entitate in sine o carte asa zisa "de capatai"in cazul meu, am trait cu sufletul la gura citind Vraciul,Fratii Karamazov,Mizerabilii;
Poate acesta noua generatie are cu totul alta conceptie despre carti ,cultura in general, caci privind in strada vad doar fata hidoasa a incapacitatii din toate punctele de vedere,adica nu muncim dar banii vrem, nu stim dar in genere vorbim tare si raspicat, efectiv nu stiu de ce ne mai miram ca tara se indreapta spre haos,cultural , social, economic,politic, neavand o baza solida ,care se cladeste in timp, si prin vointa, cunoastere, s.a. e normal sa blamam ici si colo, masurile fiind nule , in esenta ce rost mai au toate acestea cand parintele e bucuros ca-i poate asigura familiei painea zilnic, neavand alt scop decat supravietuirea fizica, cea morala probabil e decimata de mult, cartii?
Nemancat,gol,astepti capataiul, caci cartile tu inca nici nu le cunosti..

Dintre autorii care pot spune ca au imprimat un anumit curs dezvoltarii mele mai intii l-as numii pe Mircea Eliade ..in special proza sa fantastica ..
dar asta nu a facut decit sa ridice in mintea mea niste intrebari carora le-am gasit raspuns mult mai tirziu ..si la alti autori...
dintre care amintesc pe S.N.Lazarev cu seria sa de carti KARMA
si Scarlat Demetrescu cu Din tainele vietii si ale universului.

A auzit cineva de ele ?

Prima carte pe care n-am lasat-o din mana - la propriu - pana la ultimul punct, a fost Coliba unchiului Tom de H. BeecherStowe. O traducere destul de proasta, dar in ciuda acestui fapt, a fost cartea care mi-a deschis apetitul pentru lecturi - spre bucuria parintilor mei, care n-au mai avut grija de atunci sa-mi caute supraveghetori, cand erau plecati, fiind de ajuns sa-mi lase cat mai multe carti interesante in biblioteca. Tin minte, putin mai tarziu, ca si Portretul lui Dorian Gray - la fel intr-o traducere mediocra, dar care n-a reusit sa-i desfiinteze detot calitatile artistice - m-a impresionat... Tot din seria "amintiri din copilarie" - Hans Christian Andersen, Rabelais, Exupery...

Mai tarziu, clasicii rusi, apoi cei romani (interzisi). Corneille (Le Cid, in special), Balzac, Flaubert (poate mai putin...). Romanele lui Aitmatov (in "sam-izdat", in special O zi mai lunga decat veacul) si Orwell, bineinteles...

Daca ai idee sau sti unde gasesc "Din tainele vietii si ale universului" de Scarlat Demetrescu te rog mult sa-mi comunici pe flo_ro@yahoo.com. Din pacate am citit ocazional doar aprox. 10% din ea si de atunci (de vreo 2 ani) traiesc cu speranta ca o voi cumpara de undeva... Intr-adevar este o carte de valoare si cu amprenta pozitiva in gandirea oricarei persoane care o citeste.

Fiecare virsta este marcata de una sau mai multe carti,de un gen anume, pentru ca la fiecare virsta avem un anumit nivel de a percepe lumea.Avem,deci,cea mai frumoasa carte ce ne-a marcat copilaria,alta(sau altele) ce ne-a(ne-au) marcat adolescenta,etc.

de veghe in lanul de secara
sa ucizi o pasara cintatoare
prima carte/ultima carte
procesul
oameni si soareci
razboi si pace
...etc


nu stiu de ce dar au ramas cartile copilariei si adolescentei, in nici un caz cele ale maturitatii, nu mai am aceeasi sensibilitate, nici rabdare. Am inceput acum o luna "viata lui Pi" si inca ma asteapta pe noptiera. Pe vremuri o mie de pagini luau o saptamina, acum par sa ia un an. Poate pentru ca atunci era o evadare iar acum este o placere , am trecut de la cantitate la calitate... Poate am doar imbatrinit!

Era vorba de "carti care ne-au marcat existenta", nu atat de valoarea lor... (?) Cred ca cele pe care le-am citit mai tarziu le intrec pe cele citite in copilarie si adolescenta - in FOARTE multe privinte: si ca stil, si ca profunzime, si ca "modernitate" (daca asta e un criteriu valabil)... Dar nu pot spune in nici un caz ca imi marcheaza existenta. Ii confera alt "gust", ma inspira, ma fac sa ma redefinesc si deci sa-mi redefinesc prioritatile - poate, dar cam atat...

Umberto Eco, Marquez, Th. Dreizer, Thomas Mann, J.D. Salinger, Arthur Hailey... sau Cioran, Eliade, Plesu, Liiceanu, Gabriela Melinescu, Mircea Cartarescu...

As vrea sa citesc "Copii Arbatului" a lui Aitmatov dar n-o gasesc nicaieri!
Ma ajuti tu s-o gasesc te rog? Poti sa-mi scrii la bianka@zappmobile.ro
Merci
Bianca

Maestru si Margareta, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, 12 scaune, Vitelul de Aur, Cel mai iubit dintre paminteni, Levant a lui Mircea Cartarescu, Factorul Inaltarii , Dune, Seria Fundatiei, Heptameronul si Decameronul , Pricepele ( Machiavelli ) Principele ( Barbu) Groapa, Recursul la reforma, Francois Villon poezii.
Si nenumarate altele

Petre Buzoianu

sunt o gramada cartile care m-au pus sa reflexionez zile si saptamani in sir.
Una dintre acestea este "Strainul" de Camus. V-o recomand, este scurta asa incat se poate citi in doua zile. Daca la inceput cartea pare plictisitoare iar personajul indiferent, pe parcurs totul capata o alta logica.
Titulul "Strainul" se refera la faptul ca personajul principal este lipsit de sentimente, ca nu e capabil sa-si inteleaga sensul vietii si ca traieste ca un strain pentru toti ceilalti. In niste circumstante ciudate viata sa rutinara si plictisitoare se schimba radical. Ajunge in inchisoare, este judecat tendentios, ajunge pe primele pagini ale ziarelor doar pentru ca era un sezon fara prea multe stiri incitante, este condamnat la moarte. Personajul ne apare acum intr-o alta lumina, aceea de victima a prejudecatilor si a lipsei de compresivitate a semenilor, insa ceea ce e surprinzator este ca celelalte personaje necunocandu-l il judeca la fel cum il judecam noi, ca cititori la inceputul lecturii.
O carte exceptional de bine argumentata.

Nikos Kazantzakis -- Alexis Zorba --

Irving Stone -- Agonie si extaz --

George Elliot -- Adam Bede, Silas Marner

Jhon Steinbek -- Pasunile raiului --

Patrick White -- Bila Vrajita --

Giovanni Papini - Un Om Sfarshit

Simona Popescu - Exuvii

Garcia Marquez - Despre ragoste shi altzi demoni, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, Vivir Para Contarla

Ernesto Sabato - Tunelul

Cioran - Caiete, Pe culmile disperari, Amurgul Gandurilor, Demiurgul cel rau, Silogismele amaraciunii etc

Salvador Dali - Jurnalul unui geniu

JD Salinger - De veghe in lanul de secara (Catcher in the rye)

Ileana Vulpescu - Arta conversatziei

Paolo Choelo - Alchimistul, The Warrior of Light

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

draga miramash, am inceput shi eu "the life of Pi"...acum 6-7 luni...shi am citit 10 paginim, asha de plictisitoare e..

am citit "portretul .." de cel putzin 6 ori...shi in engleza shi in romaneshte! ar trebui sa incerci varianta in engleza, pentru ca multe dintre semnificatzii se pierd u traducerile!
"that, which doesn't kill us, only makes us stronger"

Multzumesc din suflet, inseamna ca nu mi-am pierdut mintzile. pe mine m-a distrat la inceput, dar de la o bucata ..., am citit si sfirsitul ca sa nu traiesc cu impresia ca am pierdut ceva vital pentru existentza mea. Cred ca are unele partzi bune, daca ai ajuns la cochetaria lui Pi cu religiile si "cum sa traiesti cu un dusman", dar cred ca sfirsitul este cel care dezamageste.

Unele carti le citim pentru ca trebuie, multe pentru ca stim ca trebuie, si sunt si carti pe care le citim aproape accidental dar care se sincronizeaza cu viata noasta si ne-ajuta sa vedem mai bine lucruri pe care le stim deja. Pentru fiecare carte trebuie sa fii pragatit.

O carte care mi-a schimbat viata a fost Zbor in Bataia Sagetii (Patapievici) pentru ca a vorbit neputintelor si slabiciunilor mele de-atunci. O alta a fost La Nausee de Sartre. Nici una nu mai are acelasi efect asupra recitita acum, vreau sa cred, pentru ca le-am asimilat si am tras din ele tot ce-a fost relevant pentru viata mea. Si, sper, pentru ca le-am depasit.
O carte care inca imi vorbeste este The Magus a lui Fowles.

Fiecare are posturi diferite cand citeste. Eu unul, cand ma-ntalnesc cu o carte care imi vorbeste despre mine, incep sa ma bucur si imi pierd starea. Ma ridic, citesc margand, rad de unul singur, las cartea pe masa, o reiau. Devin frenetic si exuberant, semn ca este mai mult decat o intalnire, este probabil o regasire.

Cartile care ne schimba viata vorbesc despre subconstientul nostru. De aceea are sens sa-ti fie judecat caracterul dupa cartile care te-nrauresc. Dar, in afara unui cadru mult mai intim decat acesta, este cred nepoliticos..

Unele carti le citim pentru ca trebuie, multe pentru ca stim ca trebuie, si sunt si carti pe care le citim aproape accidental dar care se sincronizeaza cu viata noasta si ne-ajuta sa vedem mai bine lucruri pe care le stim deja. Pentru fiecare carte trebuie sa fii pragatit.

O carte care mi-a schimbat viata a fost Zbor in Bataia Sagetii (Patapievici) pentru ca a vorbit neputintelor si slabiciunilor mele de-atunci. O alta a fost La Nausee de Sartre. Nici una nu mai are acelasi efect asupra recitita acum, vreau sa cred, pentru ca le-am asimilat si am tras din ele tot ce-a fost relevant pentru viata mea. Si, sper, pentru ca le-am depasit.
O carte care inca imi vorbeste este The Magus a lui Fowles.

Fiecare are posturi diferite cand citeste. Eu unul, cand ma-ntalnesc cu o carte care imi vorbeste despre mine, incep sa ma bucur si imi pierd starea. Ma ridic, citesc margand, rad de unul singur, las cartea pe masa, o reiau. Devin frenetic si exuberant, semn ca este mai mult decat o intalnire, este probabil o regasire.

Cartile care ne schimba viata vorbesc despre subconstientul nostru. De aceea are sens sa-ti fie judecat caracterul dupa cartile care te-nrauresc. Dar, in afara unui cadru mult mai intim decat acesta, este cred nepoliticos..

sunt multe carti care mi-au placut si pe care le recitesc cu placere si multe care m-au marcat. dar cel mai mult mi-a placut "arta conversatiei" de Ileana Vulpescu pe care o consider, chiar si dupa ce am citit o singura carte de-a ei, o mare scriitoare si o buna cunoscatoare a oamenilor. am citit si seria Harry Potter, pe care o recomand tuturor. mi-a amintit de copilarie intr-un fel pe care numai cartile lui Creanga m-au facut sa-l simt.

Mi-e greu sa spun ca am fost "marcat" de anumite carti.dar fara nici o indoiala sint carti care te pun pe ginduri,carti care te fac sa rizi sau sa plingi,carti care le citesti ca sa-ti treaca timpul(pe plaja,in avion).
Din cartile mai recente pe care le-am citit si mi-au imbogatit cel putin orele petrecute cu cititul ,as recomanda(nu stiu cite din ele au fost traduse in romana)
Philip Roth-The Human Stain
Iain Pears-Scipio's Dream
Louis de Bernieres-Captain's Corelli's Mandolin
Oriana Fallaci-Le rage et l'orgueil

Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....

"Supa de pui pentru SUFLET",Jack Canfield,Mark Victor Hansen
"Eficienta in 7 trepte sau Un abecedar al intelepciunii",Stephen Covey
"Barbatii sunt de pe Marte,Femeile sunt de pe Venus",Dr. John Gray
"Secretele succesului",Dale Carnegie
"Puterea magica a gandului",David J.Schwartz

Poate sunt prea tanar ca sa imi dau seama ce carti mi-au marcat deja existenta dar fie:
Schimbarea la fata a Romaniei - Cioran
Aforisme asupra intelepciunii in viata - Schopenhauer
Scrisoarea I - Eminescu (desi stiu ca nu este carte dar oricum)
Asa grait-a Zarathustra - Nitezsche

Aceasta ultima carte a fost cred cea mai ravasitoare. Sunt terifiat de ea, nici macar nu am apucat sa o termin, am citit doar o jumatate. Nici nu cred ca o voi termina, imi este frica, zau imi este frica de ea. O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".
Acum sta indesata intr-un cotlon al bibliotecii, cat imi doresc acele sentimente pe care le aveam la 17 ani ca sa o termin. In starea de "rece" in care ma aflu nu pot sa o ating, nu vreau sa o profanez, este ca si cum as masturba gandurile autorului in loc sa i le imbratzisez cu un purificataor amor spiritual. Suna dur, dar asta este Zoroastru sau poate Ahura Mazda.

c.j.lewis-sfaturile unui diavol batran catre unul tanar
paulo coelho-achimistul, veronica se hotaraste sa moara, al cincilea munte, etc
savatie bastovoi-intre freud si Hristos
Dostoievski-adolescentul

Cărţile menţionate de voi sunt cele care m-au marcat şi pe mine şi de aceea nu le voi scrie titlurile aici. Mi se pare însă, cu mult mai interesant de analizat motivele pentru care impactul acestora este comun asupra noastră, a tuturor, ce le face atât de speciale, de unde apare nevoia noastră de a ne detaşa de cotidian, de a trăi dramele şi iubirile altora.
Ultima carte care mi-a marcat profund percepţiile, m-a făcut să mă gândesc serios la motivele pentru care acest lucru mi se întâmplă şi dacă acesta este un lucru bun sau un lucru rău.
Motivele nu-mi sunt prea clare, deci nu voi vorbi despre ele. Părţile bune ale marcatorilor constau în aceea că m-au făcut să mă gândesc la lucruri la care nu mă gândisem, deşi aveam tendinţa, că mi-au deschis orizonturi noi. Tot între lucrurile bune, se strecoară prentenţia de a înţelege, pretenţia percepţiilor fine, dorinţa de a şti că eşti unic şi asemănător în acelaşi timp.
Lucrurile rele ţin de descurajarea pe care o trăieşti vrând-nevrând, descurajare provenită fie din neputinţa de a contrazice/modifica realitatea proprie şi cotidiană, de neputinţa de a nu te identifica şi regăsi în unele personaje.
Identificatorii sunt ceea ce nu-mi doresc din cărţi. Nu vreau să aflu că nu pot face nimic ca să schimb mizeria în care trăiesc, că nu pot convinge decât oameni deja convinşi, că nu pot ajuta prea multă lume, că până la urmă, e o falsă identificare cu personajul şi că m-am auto-flatat inutil crezând că sunt mai bun decât ceilalţi doar pentru că semăn izbitor cu un terţ narat.

Buna ziua!

Am vazut ka pomenitzi la 'cartzile komoara' si de prima carte / ultima carte.
As avea o surpriza pentru dvs. Am kunoscut-o pe mama lui Catalin Bursaci, autorul cartii, inka traieshte, e plina de energie inka kreatoare (a reushit in ultimii ani sa skrie un roman epistolar de vreo cinci volume a nu stiu kate sute de pagini, despre intreaga istorie a familiei sale de pe la 1860 shi ceva...) si kred ka i-ar face placere sa va kunoaska.
Lokuieshte in Bukureshti.

Daka va intereseaza subiectul sau more info va ashtept un email la:
primacarteultimacarte@home.ro

:o)

Nu doamov@acasa.ror c-am auzit despre el, dar i-am citit toate cartile publicate in romaneste. Carti cu vointa proprie, pe bune, caci volumul 2 /Karma pura/ a alergat dupa mine vreo patru ani pana...ne-am cunoscut. Mi-o tot recomandau unii si altii, iar eu opuneam rezistenta , caci nu eram pregatita de intalnire. Chiar am pus mana pe ea dar, desi cititor inversunat, n-am facut gestul de a o deschide. Apoi totul a venit de la sine, iar cateva boli minore de care sufeream s-au vindecat exclusiv in urma lecturii. In plus, un an mai tarziu, au aparut schimbari fundamentale si pozitive in materie de destin. Daca vrei sa ne conversam pe tema, adresa mea de mail este codruto

Louis-Ferdinand Celine - Voyage au but de la nuit - Journey to the End of the Night - Calatorie la capatul noptii
William Boyd - Any Human Heart - À livre ouvert - nu cred ca a aparut inca in romaneste
Itallo Calvino - Se una notte d'inverno un viaggiatore - If on a winter's night traveller
Hermann Hesse - Der Steppenwolf - Steppenwolf - Lupul de stepa -
Stanislaw Lem - Solaris
Haruki Murakami - The Wind-Up Bird Chronicle - nu cred ca a aparut in romaneste, desi au aparut alte carti ale lui
Salman Rushdie - The Satanic Verses - Versetele satanice
Par Lagerkvist - The Dwarf - Piticul
Gabriel García Márquez - Un veac de singuratate - One Hundred Years of Solitude
Jostein Gaarder - Sophie's World - Lumea Sofiei - nu cred ca a aparut in romaneste
Kim Stanley Robinson - The Years of Rice and Salt

eu inteleg carti care ne-au schimbat viata, care au infrant rezistenta noastra naturala la schimbare. Pentru mine, aceste carti au fost operele lui Dostoievschi, "Crima si pedeapsa" si "Idiotul", care m-au schimbat din atee in crestina. Schimbarea e enorma, prietenii mei din Cafenea stiu de ce....
Hypatia
P.S. "Fratii Karamazov" si cartile altor autori de marca ai literaturii universale, enumerati de ceilalti corespondenti, le-am citit cand eram pe cale.
Pe voi, cum v-a marcat literatura pe care ati numit-o in aceasta conferinta?

Interesant. Si eu am fost profund marcata de lecturile din Dostoievsky, dar trebuie sa spun ca efectul a fost exact invers, adica am inceput sa ma gandesc la religia mea cu o oarecare detasare (fara a renunta desigur)... Si asta poate pentru ca, desi ravasitoare opera lui Dostoievsky, ea (sau "frumosul", categorie estetica) nu a salvat Rusia. Desi as vrea sa mai pot crede ca va salva lumea. Dar nu mai pot spera doar in puterea "frumosului". Si nu doar in puterea religiei. Adica, tocmai atunci cand am citit Dostoievsky, cred ca am facut un pas de la ortodoxie spre alte culte. Sau spre intelegerea lor.

"How to win friends" a lui Dale Carnegie e cartea mea de suflet. Mi-a marcat vata intr-o maniera considerabila. O recomand tuturor. Cine mi-a dat-o cadou, initial, a vrut sa ma loveasca in amorul propriu. Nici macar nu-si imagineaza ce bine enorm mi-a facut. II multumesc din suflet!
Ca sa va conving de ce valoare inestimabila are aceasta carte, va redau cel mai simplu citat, tradus asa cum am putut:
... dind cadou un zimbet:
"Nu costa nimic, dar cistigi mult.
Imbogateste pe cel ce-l primeste, fara sa saraceasca pe cel ce-l daruieste.
Dureaza o secunda, dar amintirea lui poate fi eterna.
Nimeni nu e asa de bogat ca sa reuseasca sa traiasca o viata fara sa primeasca un zimbet.
Nimeni nu e asa de sarac, de a nu se simti mai bogat daca daruieste un zimbet.
E un relax pentru cei obositi, o lumina de speranta pentru descurajati, o raza de soare pentru cine e trist, cel mai bun remediu natural impotriva problemelor vietii.
Nici o persoana nu are mai putina nevoie de un zimbet decit persoana care nu-l mai poate poate darui."
... si un altul
"Valoarea unei persoane poate fi data si de motivele pentru care se supara".

Daca ai gasit-o cumva ma poti anunta si pe mine te rog?
andreea_crainic@yahoo.com
Multumesc mult

Eu zic ca literatura se adreseaza persoanei si nu turmei, de aceea, gasesc ca e si firesc sa existe reactii diferite la aceeasi stimuli. Si totusi, Dostoievschi era el insusi un om care s-a transformat dintr-un revoltat si un anarhist intr-un ortodox convins... Cat priveste categoria estetica a "frumosului", ei bine, aceasta categorie avea ca prototip pe Hristos. Hristos intruchipeaza frumosul, pentru Dostoievschi. Merita citita , in acest sens, cartea parintelui Paulin Lecca, "Frumosul in opera lui Dostoievschi".
Hypatia
P.S. Scuze pentru intarzierea mesajului....

but this is pretty cool...
feliccitari pentru ceea ce ai spus despre asa grait-a...
sunt putini azi cei care pot simti asa cum spui ca ai simtit tu
si pe mine m-a fascinat cioran, i-am citit toate cartile
dar cati ani ai tu?
alexus

Sunt mai mult ca sigur ca cei ce au citit Maytrei au ramas placut impresionati, daca nu surprinsi, dupa. Eu am luat-o de la biblioteca si la sfarsitul cartii am gasit scris un mesaj de la un alt cititor la fel de entuziasmat ca mine, si eu eram la fel de pornit s-o fac dar nu ma pricep la asternut cuvinte pe hartie, insa " vandalismul" acesta ma facut sa-i inteleg geniul lui Eliade si sa-mi dau seama ca, prin aceleasi trairi, a reusit sa-si uneasca cititorii atemporali intre ei.

A citit cineva Hasek, Sjveck, nu stiu daca asa se scrie corect?

Intr-adevar, sunt unele carti care m-au impresionat. Printre ceel are imi vin in minte in orice moment sunt: Jar de Liviu Rebreanu, Accidentul de Mihail Sebastian, Parfumul de Patrick Suskind si Veronica se hotarateste sa moara de Coelho. Sunt carti ce le-as citi in orice moment fara sa ma plictisesc.

de ce? e de ras?:)))

...a ramas neterminata. Cred ca am citit tot ce s-a publicat de Hasek in limba romana, (mai are si o culegere de povestiri bestiale).
Sa mai amintesc de Wodhouse, ("Un fulger in plina vara"), Jerome K. Jerome, ("Trei intr-o barca" - demential!), Ilf si Petrov, ("Douasprezece scaune", "Vitelul de aur"), si uite-asa am ajuns la cele mai bune carti umoristice!

sanj

dac-ai sti tu de cate ori mi-am dat pumni in cap fiindca am evitat sa citesc o carte fiindca ...era-n doua volume.:))))))))))))))))))))

Ilf si Petrov le am eu in cate un volum, (aparute prin anii '50) si ti le imprumut daca vrei. Sjveik, da, e in doua volume si il am in doua editii, iar prima, tot de prin anii '50, are si ilustratii!
Mai am si cartile lui Salom Alehem, "Halal de mine, sunt orfan!" si "Tevi Laptarul". Daca nu le-ai citit inca, ti le recomand cu caldura!

nu, n-am citit!
sper ca le gasesc in librarii!

(a propos, ai vazut cati coelho, pe rafturi si ce sa cumpara?? ma bucur ca re/incepe lumea sa citeasca, e doar pacat ca nu stiu cu ce sa-nceapa.)

cred ac se poate face un clasament pe autori
1. Hasek(Sjvek), Verne, Dickens... pana la 11 ani
2. Verne, sf/ gen Vonegut,G. Calinescu( Enigm.Ot.) Lewis( calugarul...haha), Hamingwey...
pana la 16?
3. Nietzsche, Eliade, Cioran( alea mai disponibile), Herbert, Calinescu ....pe la 18
4. ISTRATI, Preda, Salllinger..., dupa 18 ani

topul toppurilor. Istrati, G.Calinescu, Verne, Sallinger

...cu Coelho, la fel cum a fost la inceputul anilor '90 cu Eco. Cati au reusit insa sa treaca de primele 70 de pagini din Pendul?

daca am citit din obligatie se pune?:)

Asta-mi aduce aminte de Nicoara Potcoava, Fratii Jderi , Neamul Soimarestilor...Pe care a trebuit sa le citesc in liceu. Ca din Sadoveanu nu mi-au placut decat "Nada florilor" si ..."Dumbrava minunata"!
Dupa ce am terminat cu bacul la lb. romana, nu am citit decat din placere, (eu n-am meseria ta, Alicia!).

Da, trebuie sa citim doar ce ne place, sau ceea ce profesia ne obliga. Sa citim doar ca e la moda un curent sau un scriitor...pentru mine e pierdere de timp, iar timpul meu liber e al naibii de scurt...si deci, pretios!

uite ca am ajuns si eu din greseala pe site-ul asta... cautam o poezie de sorescu pe google.... si de-aici intelegeti voi... si am vazut ca mai sunt si alte chestii interesante, asa ca m-am facut repede utilizator si m-am gandit sa mentionez si eu vreo doua-trei carti, asa, ca sa ma bag si eu in seama, si daca o binevoi cineva sa imi mai si raspunda... poate o sa vorbim mai des... nah... ce sa zic... "novecento" a lui alessandro baricco... un monolog de vreo optzeci de pagini... care este absolut genial si il recomand oricui... a fost si ecranizat in regia lui giuseppe tornatore... cu tim roth....filmul se chema "the legend of 1900" - sau, pe limba noastra, "povestea pianistului de pe ocean"... altceva... hesse -- "narcis si gura de aur", ah... si "conjuratia imbecililor" a lui john kennedy toole... cam atat deocamdata, desi ar mai fi extrem de multe...

deh, super titluri.
si fiindca devenishi brusc simpatic, ascult-o vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta.
eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea.
fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog cafeneaua asta, asculta-ncoa la mine! (aici ii un ’moticon d-ala de se tavaleste pe jos...).

bine-ai venit.
no, acuma hai c-am 'bulit' sujetul samuraiului si, cu toata prietenia noastra, n-am de gand a risca vun shut ca-s excesiv de-amabila cu noii veniti...:)))

multam fain pentru amabilitatea excesiva...despre partea cu dependenta, insa, Doamne, sa ma ierti... ce sa zic... termenul asta e atat de relativ... uite ca mi-a mai venit in minte un super titlu: "colectionarul" lui john fowles... asta da carte buna... si acum citesc una faina de tot: "copii din miez de noapte" a lui salman rushdie... o sa ma mai gandesc... si daca tot vorbim despre lucruri care ne-au marcat existenta, de ce sa ne oprim la carti... sunt atatea lucruri... teatru, film... chiar azi am vazut "elephant" al lui Gus Van Sant... bun... marcant... ca sa spun asa... gata... nu mai zic nimic de filme ca o sa ziceti ca deviez de la topic-ul forumului (mama, ce cuvinte complicate)...
o intrebare as avea... are cineva pe acasa un volum de teatru de Ludwig Anzengruber? daca da, aveti mila si spuneti-mi si mie... cam atat deocamdata... ma mai gandesc la titluri si revin eu...

asa-i, cetisi bine, is escesiva.:))))))))
as putea sa discut o mie de ani despre nebun si despre ce reprezenta pentru el femeia aia ... si-as putea sa-ntreb la deruta cata dragoste era acolo, si tot eu sa-mi raspund ...cam cata gasesti si-n celebra melodie a lui Cave si Minogue (e sau nu compusa de Cohen?)- 'Where The Wild Roses Grow'.
cat despre Anzengruber ... sa-mi fie rusine ca n-am auzit!(?):(