nu am ascultat melodia, dar am cautat pe net si nu cred ca e compusa de cohen... oricum, de cohen mai stiu cate ceva si nu stiam de asta... ai ascultat "famous blue raincoat"? si eu as putea sa vorbesc despre cartea asta.. e mult prea buna.. ah... si mi-am mai amintit cateva.. "imparatul mustelor" al lui golding, ah... si foarte multe piese de teatru... din care cateva chiar mi-au marcat viata (cel putin spectacolele puse in scena dupa piesele respective).. de ce nu mai e trecuta conferinta asta printre cele active?

Conferinta asta e activa, cred, atunci cand o 'activam' noi.:))
As face una exclusiv pentru teatru, insa se pare ca n-am inca permisiunea amfitrionului - am indraznit a-l intreba si m-a pedepsit ignorandu-ma.
Pe Cohen nu doar il stiu, ci am senzatia ca el ma stie pe mine si ma-ntelege mai bine decat o fac eu.:))))

Golding zici, dar ce spui de Genet?
Iar dupa Vladimir si Pozzo ma-nnebunesc - ce de simboluri, ce hatzisuri de sens ... mi se face frriiig!:))))

"chacun son Godot", pai nu?

Daca da te rog spune-mi si mie (vreau si eu foarte mult sa citesc cartea respectiva)
Adresa mea e alexwilt@yahoo.com

Iti multumesc anticipat,

N-ai mirosit Kafka, Marchej, Ernesto Sabato, Celine, Erick Maria Remarque, Sartre, Thomas Mann, Eliade, Bulgacov, Borges...si inca altii.
Este un intreg univers inghitit de o supernova numita televizor, monitor...Imaginatia, precum o opera artistica unica, nerepetabila, este inlocuita de idei gata digerate de altii, pe care le recepteaza toti la fel, ca pe, sa zicem cotidianul Libertatea; Toata cultura actuala este de larga circulatie si nu necesita nici un efort, imagine si sunet fara valoare care fac din imaginatie un organ pe cale de atrofiere. Constat ca aproape nimeni nu mai citeste o carte buna, nici nu ar avea de unde sa stie care-i aia, se citesc doar cotidiene de scandal si se urmaresc telenovele, la asta rezumandu-se cultura.

personal cartile lui Marin Preda au fost cele care tot timpul mau influentat..ajunsesem la un moment dat sa plang citind adevaruri...in cartile lui..si categoric cred ca ceea ce pui in mana se duce si in cap asa ca take care si la voi si la copii si la copii copiilor vostri sa nu fie prea marcati...

cred ca sunt foarte multe, dar ar fi de preferat sa se faca ceva si pentru cei mai tineri caci planeaza cu succes in lumea manelelor si kitsch-ului, sub ochii ingaduitori ai autoritatilor culturale, dac-o mai fi existand asa ceva... sa ne umflam ,,muschii culturali'' putem mai multi, dar vechea literatura e ignorata cu desavarsire in prezent... de fapt cine mai citeste in ziua de azi? cu exceptia celor interesati de scoala, activitate specifica?

'voayage au bout de la nuit', 'abaddon exterminatorul", 'maestrul si margareta', 'muntele vrajit', 'procesul' (ai uitat de Hesse, ii pacat!- 'jocul cu margelele de sticla' m-a impresionat!!!!), 'garda alba', 'cronica unei morti anuntate', 'toamna patriarhului', 'un veac de singurate', 'lupul de stepa', 'la nausée', 'les mouches' ...daca le enumar nu inseamna ca le-am citit.
daca le-am citit, nu-s probe ca am inteles ceva din ele.

din pacate e ca si cum ai povesti de 'beemerul' din fata casei, discutand despre gradinarit pe net - e posibil sa fii un 'telenovelist' infocat si sa mori de rusine.

"Intr-o zi un print citea in curtea casei sale, o carte. Aflat prin preajma sa, un rotar il intreba ce face. Printul ii raspunse ca citeste o carte. De ce? il intreba rotarul. Ca sa invat cum sa ma ghidez in viata, raspunse printul. Rotarul il intreba, in continuare, daca cei care au scris cartea mai sunt in viata sau au murit, iar printul ii raspunse ca au murit. Atunci, zise rotarul, tu nu faci altceva decat sa le racai prin cenusa. Printul ii ceru sa justifice ce a spus altfel ii taie capul si rotarul spuse:
-Marite print, eu sunt un biet rotar, dar in meseria mea am devenit foarte priceput si stiu exact cat de tare trebuie sa strang roata pe spite ca sa nu fie prea libera ca atunci ies spitele si se strica roata dar nici prea stransa ca sa nu se rupa. Dar acest mestesug al meu nu-l pot transmite fiului meu oricat de tare m-as stradui, desi sunt langa el in viata si pot sa-l ghidez cand greseste. Atunci cum ar putea cei care au murit sa va influenteze viata. Printul a inteles profunzimea spirituala a rotarului si nu numai ca nu-i taie capul dar il mai si onora ca pe un intelept."
Aceasta este o veche poveste chinezeasca, apartinand taoismului. Nu cartile sunt cele criticate aici ci altceva. Daca cineva are o parere sa o trimita pe adresa alinbeta@yahoo.com.

Carti care CHIAR mi-au influnetat viata intr-un mod pozitiv:
- "Autobiografia unui yogin" de Paramahansa Yogananda;
- "Saints that Moved the World" de Rene Fulop-Miller;
- "Man is wolf to man" (Surviving Stalin's Gulag) de Janusz Bardach si Kathleen Gleeson.

GOG - Giovanni Papini. este la fel de noua de fiecare data cand o citesc

Intr-adevar,o carte poate ascunde multe comori...Ma gindesc la Borges,in special,cind spun asta...Si la Dostoievski,Mallarme,Rilke,Tagore,etc...Sa invatam sa-i citim cu mintea si cu inima...

De cand e lumea lume...moda moda...toate au un timp al lor!
Carti , oameni, filozofii, haine, coafuri etc.
Daca in intalnirea asta mondena ai norocul sa inveti ce sa citesti si cum sa citesti...esti un om fericit!
Parcurgand aceasta "conferinta" traiesc un sentiment de bucurie ! Deci...se mai citeste inca!
E drept, nu cunosc varsta conferentiarilor dar ...oricum...
Nu totdeauna moda , trend-ul este si calitate!
Cartile iti schimba viata ! Da ! Asa este! Ce carte iti schimba viata? Aceea care te-a facut sa cauti, sa citesti mai mult , sa-ti placa sa citesti, aceea care....te-a transformat intr-un CITITOR!
Cartea care m-a format pe mine a fost :"RAZBOI SI PACE" atat de importanta a fost pt. mine incat si azi, ori de cate ori nu am ce citi (de calitate si sigur bun!), revin la RAZBOI SI PACE!
Am citit multe alte carti enumerate aici care m-au cladit ca om dar...cartea mea de capatai ramane aceasta!
Si pentru mine e mereu noua! E lectura mea sigura in afara BIBLIEI in care mereu gasesc ceva inedit si folositor! Si, fara sa fi citit Biblia (cu atentie si cu cunostinte) nu poti intelege o multime din cartile enumerate aici! Nu degeaba se cheama "Carte cartilor"!

primele care mi-au marcat copilaria si adolescenta fura "La medeleni" si "Singur pe lume"; de ele imi amintesc cu cel mai mare drag...

Marturisesc ca n-am avut rabdare sa citesc toate posturile sa vad daca a scris cineva de Kundera ... eu alternez Kundera cu David Lodge de ceva vreme (dupa cum imi pica in mana). Recomand "Nemurirea" de Milan Kundera, cu precizarea ca m-a deprimat pe o perioada destul de buna de timp (e o carte care te face sa-ti pui intrebari!) si "Lentoarea" aceluiasi Kundera, ca antidot ("o nazbatie" de carte, dupa cum o numeste insusi autorul).

De la David Lodge recomand "Muzeul Britanic s-a daramat" - e amuzanta, placuta si in acelasi timp pune probleme.

Alte carti care m-au marcat: Mizerabilii lui Hugo, pe care ii recitesc periodic; "Cum simte domnisoara Smilla zapada" de Peter Hoeg (n-o sa regasesc nicaieri atmosfera din cartea asta); Jose Saramago cu absolut tot ce a scris, in special cu "Evanghelia dupa Isus Christos" si "Eseu despre orbire"; Orson Scott Card cu trilogia lui Ender ... si multe altele din care nu pot sa-i omit pe CIRESARII lui Chirita!!!

Dintr-un motiv sau altul, nu m-am impacat niciodata cu Mario Vargas LLosa, il dispretuiesc usor pe Coelho si il admir destul de detasat pe Garcia Marquez. Cel care cumva m-a mai gadilat intr-un mod placut dintre autorii sudamericani a fost Borges, desi doar cu anumite bucati ale operei.

Ah, si m-au mai marcat cartile scrise de femei (Cella Serghi, Henriette Yvonne Stahl, George Sand, Virginia Woolf, Rosa Montero si chiar Rodica Ojog Brasoveanu, cu a ei Melania ... )

Si autorii rusi, ca fiica "a profei de rusa" ce ma aflam (Gorki, Tolstoi, Ostrovski, diversi anonimi ...)

Si, cu parere de rau, n-am inteles nimic din monumente ale literaturii si culturii ca "Jocul cu margele de sticla", "Muntele vrajit", "Crima si pedeapsa" si inca cateva. Pur si simplu nu le-am putut citi.

Cred insa cu tarie ca fiecare lectura isi are varsta ei (si Ciresarii merg la orice varsta :) si, asa cum acum n-as mai citi pentru nimic in lume muschetarii lui Dumas, poate vreodata voi fi in stare sa citesc si sa pricep ceva din monumentele care acum imi par inaccesibile.

Dintre autorii romani contemporani, poate o sa par snoaba, dar imi place Cartarescu. Prefer poezia si proza scurta totusi, la Orbitor deja ma pierde.

Si gata.

Chris

Eu as aminti si Mircea Eliade, Blaga, Khalil Ghibran, Pablo Neruda, Pirandello, Stendhal, Thomas Mann, Hamingway, Clarissa Pinkola Estez...
Dar de ce nu si povestile sau povestirile nemuritoare, de inspiratie folklorica si multietnica, de la fratii Andersen, O mie si una de nopti la Edmondo de Amicis...
Mi-as dori sa am mai mult timp sa pot reveni in lumea basmelor, mai ales ca acum as putea descoperi atatea semnificatii ascunse, care sa reveleze lumea si tainele ei in cu totul si cu totul alta lumina.
Poate am avea nevoie de o viata intreaga pentur a putea citi tot ce sa scris in aceasta lume, din timpuri indepartate si a face intr-adevar o selectie riguroasa a ceea ce merita sa fie citit ca si piatra de hotar pentru minte si suflet.

raport catre el greco,alexis zorba- Nikos kazantzakis
narcis si gura de aur,jocul cu margele de sticla- herman hesse
toti oamenii sunt muritori-Simone de Beauvoire?
razboi si pace,invierea -tolstoi
fratii karamazov
crima si pedeapsa-dostoievski
Ranindranath Tagore si Rumi -poezie
Goethe,T Mann,Yourcenar,
Alchimistul
morometii,padurea spanzuratilor

desi astazi nu as mai putea citi nici o carte scrisa de acest autor, pot spune ca lucrarile lui mi-au marcat cel mai puternic existenta. cand le-am citit, pe la 10, 11, 12 ani, am fost foarte impresionat de abilitatea "indienilor" de a-si ascunde sentimentele si suferinta si mi-am propus sa ajung si eu asa.

Cartile ce ne-au marcat existenta sunt primele carti " adevarate" ,chiar daca nu au o valoare universala,as amintii aici " Cavalerii Teutoni "

Sa citesti este un dar. Sa intelegi este o comoara. Sa duci mai departe este un tel! Nu am sa enumar cartile citite de-a lungul anilor. Ele au facut parte dintr-o etapa sau alta a vietii mele si mi-au imbunatatit cunostiintele. Mi-au fost "dictionar" al drumurilor nestiute si prieten in clipe de singuratate. Am sa spun doar ca ele, cartile, ne dau intelepciune si uneori inspiratie.
De marcat drumul in viata, insa, oamenii pe care i-am intalnit sunt cei ce au facut asta. Fie ca mi-au fost prieteni sau nu.

Nu era oare Rabindranath Tagore? Sau vorbim de alt autor?

Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.

scuza-ma dar eu l-am citit pe Coelho si il gasesc super.Nu cred ca va fi ceva trecator pt. ca omul are stil.Ai citit 11 minute?Daca ai putina sensibilitate cartea nu te lasa indiferent,lucru pe care-l pot spune despre alte carti ale lui.Eu cred ca fiecare are felul lui de a vedea lucrurile si de aici ies parerile,logic.Fiecare carte are ceva bun de transmis sau de oferit,important este sa continuam sa citim.

Da, este Rabindranath Tagore!!! De obicei cand scriu la Cafenea, o fac dupa 15 ore de munca.IMi cer scuze cu ocazia aceasta pentru toate greselile de ortografie, exprimare sau judecata.Nu dorm decat 4 ore pe noapte si mintea imi este un pic neclara, confuza.

-De fapt acesta nu este decat un subterfugiu , pentru ca nu vreau sa recunosc faptul ca sunt proasta, inculta si analfabeta-:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.

camyb1981

La fel de adevarat ca faptul ca unele carti ne marcheaza existenta e si acela ca fiecare carte are timpul ei, momentul ei... daca nu esti pregatit sau nu ai citit altceva anume inainte, pur si simplu nu merge. Acum citiva ani am incercat de doua ori fara succes sa citesc "Conditia umana" a lui Malraux, dar pur si simplu n-am putut continua, n-aveam nici o tragere de inima. Dupa aproape un an de la a doua incercare, am reluat lectura si nu m-am dezlipit de ea pina n-am ajuns la sfirsit, si asta fara nici un efort. Nu fusese timpul ei.
Sint multe carti dupa care n-am mai fost in totalitate aceeasi: "De veghe in lanul de secara"(J.D. Salinger), "Crima si pedeapsa" (Dostoievski), "Spuma zilelor" (B.Vian), "Un veac de singuratate"(G.G. Marquez), "Micul Print"(A.de Saint-Exupery)...si mai sint destule, nu neaparat in ordinea asta si nu in egala masura, dar din fiecare am ramas cu ceva pentru suflet, nu doar pentru creier, ceva de care-mi amintesc cu drag sau cu spaima, cu nedumerire sau cu dezgust, dar toate mi-au dat o lectie de viata...

Undeva in sufletul meu duc cu mine tot timpul o carte: Magicianul -J.Fowles. E cartea pe care cred ca o pot citi de 100 si 1000 de ori.

singura carte de coelho pe cre am citit-o e 11' si e o porcarie.nici macar ca jurnal nu valoreaza nimic.cartile lui sunt declarate best seller si atat.de ce?pt ca intr-o tara de manelisti,masele vor lecturi facile...

Pe la 12-13 am inceput seria Al. Dumas. Le-am citit pe toate. Si m-au marcat in mod deosebit. (ideea onoarei, a cuvantului dat si a respectului; erau ceva muschetarii aia... :)). Mi-au placut f. mult iarasi Dostoievski, H. James si "Arta conversatiei", de Ileana Vulpescu. Ah! Si "Ion", de Rebreanu. Si multe altele.
Never feel sorry for yourself!

1984 - orwell

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Oare cineva care n-a trait cosmarul comunist,apreciaza la fel valoarea cartii?

o carte superba care mi-a marcat mie zilele a fost - si inca este - ... "Matase" de Alessandro Baricco. Merita intradevar sa fie citita. E scurta... aproximativ 100 pag. S
si e de-a dreptul delicioasa. Eu, cel putin, am citit-o de 4 ori in 7 luni si inca nu m-am saturat :) Pentru amatorii de carti de dragoste simple si frumoase.

gardez votre vie à l'abri de moi...

...nu stiu daca exista o astfel de carte, si asta nu pentru ca nu citesc indeajuns...insa daca ar exista o astfel de carte care mi-ar fi marcat existenta, aceea ar fi "Amurgul Gandurilor", o carte pe care ar trebui s-o citim cu totii...am invatat ca viata si credinta, nu este totul...ca nu inseamna totul, si ca tot omul e singur...cu el...

Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Ai dreptate, pentru cei ce nu au trait cosmarul comunist, Orwell poate fi inclus in science fiction. Si totusi, cat de genial a putut fi sa poata prezice cu exactitate viatza din comunism!!

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Fata mea cand a vazut filmul a spus" parca ar fi pe vremea lui ceausescu" si in 89 fata avea numai patru ani. sunt momente si evenimente (fiecare zi este un moment) (fiecare ora un eveniment) care te marcheaza, pe care nu le uiti. si cu regret marturisesc: in 54 parca -anul aparitiei cartii, comunismul exista de multisor, caci si eu mai imi aduc aminte de lozincile "stalin si poporul rus libertate ne-au adus" si "u.r.s.s. bastionul pacii e!". deci....(Ca un PS inainte de al doilea razboi Panait Istrati abia intors din victoriasa uniune a scris .....Spovedania unui invins????? si el; fusese socialist convins, parca....nu mai tin minte...
Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!

...un zambet si un gand bun pentru toti cei din cafenea.

Mai intai ar trebui poate sa marturisesc faptul ca lecturile mele nu sunt nici pe departe atat de multe si de consistente pe cat ar trebui sa fie la varsta mea si pe cat mi-as dori...Totusi din randul cartilor care sunt dragi sufletului meu as aminti romanele scriitoarelor Ileana
Vulpescu(Arta conversatiei,Ramas bun casei parintesti,Saruta pamantul acesta...) si Rodica Braga(Maia,Singuratatea pamantului).
Un scriitor care mi-a marcat adolescenta a fost Maxim Gorki....
Mai tarziu m-a fascinat -si ma fascineaza inca -prin al sau stil incifrat si eliptic W.Faulkner...

Deja cateva titluri ce au fost amintite aici in cafenea le-am retinut ca recomandari implicite din partea unor cititori care mi se par avizati :))

Merita de citit si Ferma Animalelor

Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!

citeste: "Dimineata magicienilor".
Nu mai stiu cine a scris-o ca cam mult de atunci...

...si ma bucur cand vad ca cineva are aproape aceleasi gusturi ca si mine.
Pentru Eric Maria Remarque am facut de mult timp o pasiune, si cred ca am tot ce a aparut tradus in romaneste. Dar au mai scris si altii in acelasi stil, carti deosebit de bune.
Nu stiu care dintre voi ati citit "Romanul unei adolescentze" de Dieter Noll. Cred ca aceasta carte am recitit-o de cele mai multe ori. Pacat ca fiind aparuta intr-o singura editie, n-a mai fost reeditata. Este povestea unui grup de adolescenti germani prinsi in valtoarea celui de al II-lea razboi mondial.

sunt extraordinar de placut surprinsa, de complexitatea paginii...intr-adevar m-am regasit in aproape toate comentariile, carti placute care raman imprimate in suflet si minte. Eu as vrea sa amintesc de "Magicianul" J.Fowles, "Agonie si Extaz" Irving Stone,"Micul Print", "Moll Flanders", "Un om sfarsit" Pappini, poezia lui Minulescu si opera lui Dostoievski
este minunat sa stii ca mai exista oameni care fac ceea ce faceti voi

SUNT CARTI CARE NU POT RAMANE INTRE COPERTI,CARE PENTRU O ANUMITA PERIOADA TE FAC SA CREZI CA TOTUL E BINE SAU CA TOTUL E RAU,DAR MAI ALES NU TE LASA SA LE UITI;RAMAN PREZENE IN MINTEA TA CHIAR ATUNCI CAND NU LE VREI APROAPE ( DESPRE NEAJUNSUL DE A TE FI NASCUT-E CIORAN) , LE REGASESTI IN FIECARE ZI IN VIATA TA IN O FORMA SAU ALTA ("1984" G. ORWELL), LE DORESTI
CA ALTERNATIVA (SIDHARTHA- H HESSE) LE URMAM SAU NU ,ELE VOR FI
PREZENTE SI-SI VOR IMPUNE PUNCTUL DE VEDRE
CARTILE "SANATOASE" NU SE LASA CITITE CI TE INVING DE LA PRIMUL CONTACT.DACA HOTARASI SAU ESTI ''HOTARAT'' SA CITESTI O CARTE
MARE INSEAMNA CA ACCEPTI SA PIERZI O BATALIE IN CRE SA-TI PIERZI SI VIATA , DAR SA SI INVI CA ELEMENT POSEDAT,PENTRU O PERIOADA, DE CARTEA RESPECTIVA CA MAI APOI DUPA DECANTARE SA REVI TU DAR
CU INCA O IDEE CONVINGATOARE CA LOCUL TAU NU ESTE IN LUMEA ASTA
SI SA MAI ELIMINI INCA CEVA DE PE LISTA LUCRURILOR IMPORTANRE

Lista poate incepe cu fumoasele "povesti" ale adolescentei:"Scrisoare de dragoste", "Elevul Dima dintr-a saptea", "Corigent la limba romana" si altele pe care nu mi le aduc aminte acum, apoi romane mai complicate "Cel mai iubit dintre pamanteni" ori "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", unele dintre ele mai mult cerute la scoala... insa acum sunt recunoscatoare celor care m-au impins sa citesc. Mi-a placut "Quo Vadis" de Sienkievicz si, mai mult, "Doctorul" de Gordon. Aceasta, ultima, parca te transpune intr-un alt timp si intr-un alt spatiu. cand am terminat-o, am fost dezamagita..... s-a terminat. Parca as fi vrut sa mai continue... am citit-o pe nerasuflate. Si "Muntele vrajit" de Thomas Mann este o carte foarte... densa...si complicata. Sunt multe carti ce ti se intiparesc in minte si-ti creeaza cate un sentiment unic.
Ancutzel

Ce frumos ne-ai spus tu despre atatea carti ,Chiar e frumos si chiar mi s-a incalzit inima ca mai santem din aceia ciudati care avem timp sa si citim

Chiar am citit cu atentie ce se citeste si am tresarit pt ca e si unul din preferatii mei ca si aproape tot ce mai citesti

Si mi-am dat seama ca nu e nevoie sa tot ne rotim in jur pt a ne gasi noi prieteni .E suficient sa intri pe o adresa potrivita si sa te simti in inima PRIETEN cu cineva care a citit Micul print de ex .
Si mai cred ca intalnim cartile pe care santem pregatiti sa le primim in inima si asa este si cu intamplarile din viata noastracare ne spun mereu ceva .

Daca esti amator de carte de dragoste, nu simpla, dar frumoasa, poate citesti "Spuma zilelor" - Boris Vian, desigur, daca n-ai citit-o deja...

O iubire patimasa si sfisietoare la un cu totul alt nivel decit ne ofera de obicei literatura...

"sunt carti care nu pot ramane intre coperti".

Eu recitesc acum dupa multi ani, Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu. Pur si simplu ma imbat in frumusetea limbii folosite, acea limba romana de care imi era dor, si aceasta carte este si acum o lectie pentru mine . Lectie ce nu se limiteaza la lingvistica.

citeste "despre neajunsul de a te fi nascut" si "ispita de a exista"
daca "amurgul gandurilor" e impresionanta, cele doua te conving de impresie
poate nu vrei sa risti?
daca vrei sa-ti marcheze viata citeste-le
asigura-te mai intai ca poti sa le digeri,daca nu ,te vor elimina
nu vei mai putea fi decat jos sau sus,nu vei mai fi niciodata "caldicel"
vei fi soare sau patinoar.din pacate vei patina mai mult decat vei straluci,chiar daca vei paractica anxietatea cu gratie

comentariul tau e o reactie poate pentru ca de fapt dupa primii 2 pasi (ivatare,intelegere) constient sau nu am ajuns sa "iubim SOCENG-ul)?
poate fi inteleasa CARTEA fara etapa 3?
intelegerea cartii nu poate fi facuta,traita decat in ansamblu
oare s-a terminat ce s-a prezis? priveste in jurul tau
intelegerea carti nu e rezervata viitorului/viitoarelor sistem/forme de control?
crezi ca sistemul acesta e definitiv?
Catrtea nu are sfarsit,
ne e bine i acest SOCENG?

despre carti exista pareri
adevarul e numai unul,dar din pacate in acest sisten adevar=parere majoriratii
coelho a scris unele carti in cateva zile si a dat lovitura - se vand bine
are coelho geniu?
a reluat subiecte frumoase neoriginale sub forma unor "povesti pentru oameni mari"
borges a facut acelasi lucru dar formuland o tema in directia asta si dand definitii originale,creand literatuta
coelho =borges?
borges nu se vinde la fel de bine dar se vinde constant
cine va ramane in timp?
cine va fi valoros cand parea majoritatii nu va mai fi un adevar?
analizeaza cartile in urma toarea legatura:
la raul piedra am sezut si am plans ,alchimistul-literatuta vedica
al cincile munte-blaga
razboinicul luminii-pescarusul de richard bach
veronica se hotaraste sa moara -maestrul si margareta -m bulgacov
e coelho valoros ?
poate fi el alaturat scriitorilor mari?
poate e doar un artist (are mana,geniu fara creier-pictor de carti)

"realK" de Dragos Bucurenciu
clar merita citita nu stiu daca si traita;indiferent ce faci e acelasi lucru
numai ca difera locul in care te situezi

comentarii?

sec
de ce te-a marcat biblia?

autorul "realK"-ui se numeste dragos bucurenci (fara "U)
competare:
1 presupun ca materialul (pentru scrierea cartii) e adunat si nu trait
2 presupun ca a trai ce a scis

rationament:

pentru 1 :nu puti sa produci ceva de asemenea calitate cu creierul "varza"
,venele rupte, si in ansamblu un"distrus" fizic
pentru 2 :documentarea puate fi realizata fara implicatii, dar detaliile ,limbajul si descriere starilor, prezentarea reactiilor celorlalti "trippioti) nu puteu fi prinse din zbor
_______________________________________________________
+
nu exista dubiu,a "trait cartea" sau poate o mai traieste inca,chiar daca doar "pe verde"

corolar:
nastere intrebarii : de ce un drogat scrie atat de bine?
nota:
un drogat care se drogheaza an halul in care o facea el ( constant ,cu tot ce prinea si"profesional") nu ca un neofit care se relaxeaza la "iarba verde)
foarte inportant :
avand in vedre ca nu doresc proliferarea consumului (nu e propaganda mascata pentru legalizare) nu ar trebui ca tema lansata cu "realK" sa aibe consecinte mai departe de planul teoretic (comentarii?)

sunt considerat "troll"?
daca da, spuneti si plec
am intrat de putin timp,dar credeam ca aici se intampla ceva
sunt in sectiunea gresita?
vreau sa vorbesc cu oameni care iubesc cartile
mai mult de liste melancolice ce-i drept ,de carti "sanatoase" nu gasesc
ma transform in troll?
eu cred ca nu sunt troll si cred ca elementul contra e binevenit (fara marlanii si bascalie ieftina)
sunt comentari prea "caldicele" pentru lumea asta

reactia mea nu e rezultatul raspunsului tau dragut
ci sa senzatiei ca ne izolam
ca fugim de realitate (in carti)
exemplu:
sunt deprimat -recitesc o carte
vreau sa aflu ceva-citesc
discut cu prietenii- am ciit veva bun.sa vezi...
carte bund e inerenta realitatii (chiar si in cazul fantasticului,sf-uli. Freud) dar carte <> realitate
nu mi se pare normal sa fim (caldicei) chiar intr-o discutie pe supurt virtual
fiind singura care vede ce fac nu mai scriu "comentarii?"
"comentarii?" inseamna ca le astept sa le si primesc
poate totusi nu e locul meu aici
dar am sa raman

As dori sa spun si eu cate ceva despre cartile mele de capatai: "Jurnal" de Mircea Eliade. Eram in anul II de facultate cand am citit pentru prima data cele doua volume. Se apropia pre-sesiunea dar nici nu aveam habar de asta! Acum cateva luni de zile am incercat sa le recitesc; si am revazut fragmentele pe care le subliniasem cu cativa ani in urma: cate diferenta in gandire! Acum erau cu totul si cu totul altele pasajele care ma atrageau si care mi se parea mie ca ma reprezinta. Din lipsa de timp, si probabil de tragere de inima, din pacate, nu am putut continua lectura celor doua volume. Am citit si Coelho: o singura senzatie mi-au creat: sunt gandurile si sentimentele mele in acele carti - asta e, cred eu, motivul pentru care nu le pot povesti, nu le pot descrie subiectul decat a doua dintre ele: "11 minute" si "Veronika se hotaraste sa moara". Acum abia il descopar pe Garcia Marquez....

relax.... si ramai, nu esti troll :))) (inca)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it

mi-a "picat" si mie extraordinar de bine dupa Lazarev... M-a linistit, intr-adevar, f.b.

auzit, citit, insusit... da, pot schimba viata

"Este ceva legat de viata aceasta pe care nu l-am inteles..."
Patru volume, peste 1500 de pagini, vreo cinci luni in care m-am luptat (la propriu) cu romanul asta aparent interminabil... Si totul se reduce la propozitia asta... "Razboi si pace" este prima carte dupa care am perceput altfel lumea... si ar mai fi "Procesul" de Kafka... inca nu-mi dau seama cum au putut-o ecraniza

P.S. nu pot sa cred ca l-ati uitat pe Tolstoy :/