M-a impresionat "Mizerabilii" şi nu numai.

ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))

am uitat sa zic ceva si de coelho...mi-am amintit de el citind comentariul lui 26octombrie...acu' vreo 2 ani toata lumea (colegi, cunostinte, profesori)imi spunea cu entuziasm ca alchimistul e "cea mai faina carte pe care am citit-o vreodata!!!!"...asa ca am zis-hai sa vad si eu ce-i cu cartea asta...hmm, am fost placut impresionata de unele replici asa vreo 2 sapt...nu mai mult...acum o privesc pe o carte aproape comerciala, un fel de filosofie gen "gaseste-ti calea...urmeaza-ti destinul", facuta pe placul fiecaruia,sau , ma rog,si pe placul celor ce de obicei n-au mare afinitate pt carti(asta e una din partile bune ale cartii-instiga la citit)
intrucat n-am citit decat alchimistul din creatia lui coelho, nu-mi extind parerea asupra intregii sale opere, pe care n-o cunosc, si care poate mi-ar face alta impresie

Sylvia Plath-Clopotul de sticla...
dar poate zic asta doar pentru ca e ultima carte pe care am citit-o si e mai proaspata imaginea.
Mi-a placut mult si "un veac de singuratate"...si, mai ales, "despre dragoste si alti demoni".
si... ah, multe altele!
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!

Impresionant de multe dintre cartile pe care le recomandati sunt si favoritele mele.
Mda, intr-adevar Jacques Perry, Insula altuia, e o carte fantastica. Inca nu am intilnit pe nimeni care sa o fi citit. E o surpiza placuta. Din pacate, celalte carti ale sale nu sunt tot atit de bune, poate de aceea ramine totusi "minor".

Foarte multe dintre cartile despre care scrieti sunt si favoritele mele. E pentru prima data cind 'intilnesc" pe cineva care a citit Insula altuia de Jacques Perry. Mda, e o surpriza placuta. Pacat insa ca celelalte carti ale sale nu sunt de aceeasi valoare. E probabil motivul pentru care a ramas totusi necunoscut publicului mai larg.

"Guarda e passa..." (Dante)

Cartile care mi-au marcat existenta sunt cartile care, atunci cand le recitesc este ca si cum le-as citi pentru prima data...

Carte frumoasa cinste cui te-a scris
Incet gandita, gingas cumpanita,
Esti ca o floare, anume inflorita
Mainilor mele, care te-au deschis...
(T.Arghezi - Ex libris)

Frumoase cuvinte ati postat, care va definesc, in mod sigur.
Si pentru ca ati inceput cu dragul Nichita, imi revin in minte, aproape obsesiv, urmatoarele versuri:
TOTUL IN JUR ESTE EU INSAMI. DATI-MI O FRUNZA CARE SA NU-MI SEMENE.
cu prietenie,
Mariana

Cum sa-l uitam pe Nichita? Niciodata. Mintea mea "se invarte" mereu asupra verusrilor:
TOTUL IN JURUL MEU ESTE EU INSAMI. DATI-MI O FRUNZA CARE SA NU-MI SEMENE ..."
Ultimele carti citite au fost ale lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci si Ingeri si Demoni. SUnt o impletire subtila intre beletristica, documentar si religie. Voi incerca sa citesc si Jaques Perry – Insula Altuia , daca spuneti ca este unica. Nu ma opresc asupra unui autor, al unui stil. Sunt momente in viata cand citesc numai Blaga, Bacovia, Eminescu, Borges, dupa care s-ar putea sa-mi plimb gandul spre O mie si una de nopti.
In schimb, sunt scriitori care iti bulverseaza existenta. Aici l-as include pe Carlos Castaneda , dar si pe Osho.
Este foarte adevarat ca scriitorii isi lasa parca o parte din suflet in randurile ce le scriu pentru ceilalti. La fel de adevarat este ca si noi, ceilalati, de dincolo de pagini, retraim inca o data momentele care le-au marcat existenta.
Cu prietenie,
Vernil

deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!

Am avut carti care m-au modelat atunci cand a venit vremea modelajului sau cand a venit vrema cititului. Una dintre cartile de care uitasem, este 'Maitreyi' de Mircea Eliade... si cartea aceea mi-a schimabt optica. Fiind la serviciu, si amintindu-mi de cartea aia, am cautat-o repede pe internet si am avut bucuria s-o si gasesc, pentru recitire.

In copilarie am avut o slabiciune pentru 'Ciresarii'. Daca era dupa mine, as fi continuat seria volumelor lui Constantin Chirita.
Tot la serii m-am oprit asupra Dune de Frank Herbert
Am continuat cu o diversitate de carti si autori... printre care Romanul adolescentului miop de Miercea Eliade, Lorelei de Ionel Teodoreanu, Idiotul de Dostoievski, Luni de fiere Pascal Bruckner, Paulo Coelho, David Lodge, Milan Kundera.

Imi va face deosebita placere sa recitesc ori de cate ori voi avea ocazia, exact ca atunci cand asculti o melodie de care nu te mai saturi sau te uiti la acelasi film de zeci de ori, gasindu-i alte amanunte... Alexis Zorba de Nikos Kazantzakis si Micul print de Antoine de Saint Exupery.

Sunt convinsa va vor mai fi!
__________________________
Surreal but nice

Poate are cineva in format electronic Jurnalul lui Max Frisch... rog foarte frumos sa-mi spuna, ca sa i-o cer si eu :)

Multumesc anticipat!
__________________________
Surreal but nice

Daca vreti o carte care sa va puna pe ganduri - daca e posibil asa ceva...va recomand Gaetan Soucy - "Fetita care iubea prea mult chibriturile". E o carte care mertia citita.

O carte care mi-a schimbat perceptia despre viata este "Fetita care iubea prea mult chibriturile" Gaetan Soucy. O recomand cu caldura si cred din tot sufletul ca e o carte cum foarte rar ai ocazia sa intalnesti.

De asemenea, intr-o alta nota mai optimista as spune, va recomand cartile lui Dan Brown, pe care le-am devorat si care ma surprind de fiecare data cand le recitesc.

Paulo Coelho "Alchimistul"
O carte care m-a ajutat sa iau o hotarare importanta pentru mine si pentru cei din jurul meu deci eu consider ca e o carte pe care nimeni nu ar trebui sa o rateze ...

sunt fericit ca vad multa lume vorbind despre Dune. Nu credeam ca exista atat de multi admiratori. Kazantzakis, dar nu Zorba ci hristos rastignit a doua oara, o alta carte faina din care am invatat multe
si sa nu uit: nu ciresarii ci La medeleni a fost cartea copilariei mele

am vazut ceva depsre Kundera. daca ai ceva electronic mi-as dori sa il citesc si eu
mersi

dani

Orice absolvent de litere cu medii peste 7 este consternat de amploarea pe care o ia, la nivel national, fenomenul Coelho... Il putem asemana cu febra manelelor si a telenovelelor; Coelho este, in plan literar, ceea ce este telenovela pentru cinematografie: un gen de calitate mai mult decat indoielnica, o productie pentru mase, un produs al unei industrii care "marseaza" pe sentimente brute, nefinisate: dragoste oarba, ura, atractie sexuala, etc. In plan literar, Coelho poate fi asemanat cu Ileana Vulpescu si a ei faimoasa "Arta a conversatiei", un monument dedicat femeii ce se apropie de menopauza si continua sa stea langa un barbat pe care nu-l apreciaza, gandurile alunecandu-i catre foste relatii, niciuna pe deplin satisfacatoare. Ileana si Paulo epateaza; scriu pentru doamne cu uter congestiv, pentru femei carora daca le arati un deget fie au bufeuri, fie incep sa planga!

In consecinta (si nu este doar opinia mea!!!!) a spune ca Paulo Coelho
ti-a marcat, prin cartile sale, existenta, este o dovada de mediocritate culturala. Iar acest lucru nu deranjeaza pe nimeni, caci, intre noi fie vorba, "multi vad, putini cunosc, mare parte nu-si dau seama"... Problema devine intr-adevar grava atunci cand ii alaturi numele celor ale lui Eco, Marquez, Steinbeck (cu "e", nu cu "a"...), Preda. Oricum, daca pomenesti de ei inseamna ca macar le-ai lecturat cartile....

Caut de ceva vreme Catedrala amintirilor scrisa de Jack Dann. Din pacate nu mai exista in librarii. Unde o pot gasi?

"Traim sub acelasi cer, dar niciunul nu avem acelasi orizont"
Konrad Adenauer

Daca zici ca esti peste media 7 la litere si ma faci pe mine mediocritate culturala, eu iti spun neaos, (asa, ca sub media 7): beleste bine ochii inainte sa pui des'tu pe tastatura, Mihaita...Adica arata-mi mie pasajul in care am scris ca acest scriitor, (Coelho) mi-a marcat MIE existenta, si mai stam de vorba.

Eu am scris ca face parte dintr-o generatie de scriitori-filozofi seducatori. Lucru perfect adevarat, pentru ca majoritatea cartilor sale s-au vandut ca painea calda. Dar asta nu inseamna ca MIE imi place Coelho.

Iar chestia cu "lecturatul" este un cliseu tipic pentru un sclifosit ca tine, cu pretentii de Perpesicius, (pune tu "S"-urile alea care lipsesc pe unde crezi ca mai trebuie), comprendes?

am citit zic eu destul de mult pana la 22 de ani cat am acum si am inceput cu titlurile din ziarele comuniste din '89 eram in clasa I si nu stiam literele si pentru ca erau scrise mare ma ajutau.mama a aplicat tehnica asta si tin minte ca nu intelegeam cuvintele ,dar tot le citeam.dupa asta citeam lizuca si patrocle si alte carti scrise cu litere de-o schioapa.in clasa a patra am citit cei trei muschetari si apoi toata seria de capa si spada a lui dumas tatal.apoi au urmat carti precum legendele olimpului,legende romanesti,viata alexandru cel mare i tot felul de carti naive ale lui balzac-din comedia umana.in liceu am citit o groaza tot felul de autori fie ei impusi de prof de romana el insusi scriitor fie recomandati.ce m-a marcat in perioada aceea a fost ''jurnalul fericirii'' o carte pe care o poti citi de nenumarate ori fara sa te mai saturi,''soroc de viata,soroc de moarte''a lui remarque,''portretul lui dorian gray'' a lui wilde si bineinteles marin preda din care am citit absolut tot si care m-a fascinat.in facultate citesc ,numai ca nu mai am timp atat cat mi-as dori pentru beletristica,acum majoritatea cartilor sunt de specialitate si totusi...............................................
in anul I a venit un coleg cu ''alchimistul'' la facultate si mi-a spus ca este o carte sublima...............bun zic da-mi-o si mie ca ti-o aduc maine.............am luat-o si am citit-o si m-a dezamagit profund este o carte pur comerciala iar acest coelho nu trebuie pus pe acelasi calapod cu scriitorii adevarati.
acum mai e o moda cu dan brown si ''codul lui da vinci'' iarasi o carte fara substrat dar foarte citita si apreciata de unii
am citit saptamana trecuta o carte pe care am primit-o cadou se numeste ''podul de pe raul kwai'' de pierre boulle forte interesanta.o carte cu si despre razboi si ceea ce face el din datoria unor oameni.

A scrie despre cartile pe care le-am citit inseamna a-mi povesti viata. Si-au lasat amprenta treptat, fiecare, cuminti si rabdatoare sau pasionale si aproape vii...prima carte mi-a adus-o mama, pe cand aveam vreo sase ani, intr-o dupa-amiaza de iarna..."Povesti" de fratii Grimm.Au urmat cartile clasice ale copilariei, dupa care, la 10 ani, tot mama mi-a deschis un drum, sugerandu-mi "Maitreyi", pe care si ea o citise cand era insarcinata cu mine; au urmat sute de carti despre india, eliade,mistica, am inceput sa studiez marile religii (asta pe la 14-15 ani)...Apoi a fost Nabokov. "Lolita". Apoi "Un veac de singuratate"...iar, pe la 17 ani, am descoperit Jurnalul lui Anais Nin, apoi pe Henry Miller, Salman Rushdie...exploratori ai universului carnal, plin de mistere si tulburare...A mai fost Patrick Suskind, pe care, timp de cateva nopti, l-am adorat...In fine, scriitorii clasici (vezi canonici) - Shakespeare, Balzac, Stendhal, Dostoievski, Camus, surorile Bronte, Hesse, Goethe...oh, si cati mai sunt!...si-au jucat fiecare rolul, in a-mi scrie istoria.

cartile sunt superbe, dar unii sunteti asa de seriosi...ca si cum cartile ar fi numai pentru unii..
...sacru si profan...
nici nu stiu ce caut aici.. sau poate stiu.. de citeva luni citesc "conversatiile" voastre, dar se pare ca asta e tema care m/a facut sa va scriu... nu ca ar interesa pe cineva....ma regasesc si nu prea... carti pe care le mai iubesc si altii , carti si autori despre care nu am auzit niciodata....
Oricum, cartile imi dau un sentiment de acasa... m/a pus dracul sa ma mut din Bucuresti de vreo 9 ani si acum, aici, departe de lumea dezlantuita, dupa trei ani de cind n/am citit o carte(adica dupa ce am nascut primul copil.. acum e doi! )- cu exceptia celor tehnice- mi/am dat un refresh si mi/am amintit ca in copilarie aveam un caiet in care imi notam cartea si autorul... culmea am gasit si caietul (ca sa vedeti ce face omul duminica de pasti!- am culcat pustii, barbatul meu lucreaza iar netul ramine singura mea evadare).
Carti care mi/au marcat existenta? pai normal, prima e Ciresarii(tata imi povestea Harap Alb- dar asta nu se pune, nu?- intotdeauna adormea pe la mijlocul povestii si era singura pe care o stia), La Medeleni, Golful francezului, Va place Brahms(mie imi place Chopin, desi n/am reusit niciodata sa/l cint cum trebuie.. ar trebui macar 6 degete la o mina), prima revista porno( asta era prin `80 si eu eram intr/a sasea)- asta nu e trecuta in caiet!, Forsyte Saga, Dumas, Jules Verne, Bel ami, Postasul suna intotdeauna de 2 ori, Climate , Patul lui Procust si apoi in liceu: Inima vrajita, Eliade, Creanga de aur, Blaga, Umberto Eco....toate presarate printre sf/uri(iubirea vietii mele): absoluta Dune, Arthur Clark(asa am descoperit eu fractalii acum vreo 10 ani), Asimov, van Voght, Infanteria stelara, Mina stinga a intunericului si magnificul Serge Brussolo...
poate ca am scris eliptic.. pentru unii are sens pentru altii nu.. de fapt cred ca am scris pentru mine...

Scuze, s/ar putea sa n/aiba legatura cu topica.. recunosc eu sunt foarte noua aici... dar nu ma pot abtine: de ce scrii aici?imi place la nebunie ce/cum scrii, am citit pe sarite cite ceva din cele scrise de tine.
Ai si publicat ceva?

Sa ma marcheze carte lui Tudor,da ,Tudor Cristian.Pentru ca este partenerul nostru de cafenea si pentru ca se simte lovit in adevar.

Vad aici o insiruire nesfirsita de carti citite.Frumos,mai un pic si cad pe spate.Bravo voua.S-ar zice ca la cafeneaua lui Daniel &co s-a adunat ceva artilerie grea.....
Imi amintesc ceva citit cindva in timp....Era in Cetatea Aradului,militar in termen...capitanul ma pune sa citesc "Scinteia",dupamasa ,la ora de informatie politica...Eu ii adun pe toti ,incep cu ziarul si continui cu ...
educatia lor sexuala.....Fascinati,ei ma adopta,ma indragesc.Iar eu stiu
ca seara,bazindu-ma pe complicitatea lor, voi putea sari gardul si-mi voi regasi pentru o clipa draga mea sotie.........
Ei bine "Scinteia",desi habar n-am ce scria acolo,mi-a marcat viata in acel moment........
Si sa nu termin.Cu mine ,la drum,am doua carti.Una este Biblia si alta "Istorie si utopie"a lui Cioran.Cum si de ce,dar fara exceptie o prefer pe a doua.....

adolescenta
si la varsta de 25 ma atrage dune si fundatia, putin jules verne, karl may...
orienteaza gandirea lecturile

daca tot iti plac japonezii, citeste Ryu Murakami, cu "Albastru nemarginit,aprope transparent".e de-a dreptul dementiala!eu inca mai am bucuria de citi la ea.

sincer, nu stiu daca ai vrut sa sune exact asa cum am inteles eu, dar daca e asa, e de-a dreptul demential!ca sa intelegi ce am inteles, raportea-za-te strict la finalul cartii.

Tin sa va spun ca sint in Spania,unde acest autor,face furori...spre rusinea mea...inca nu am citit nimic...mi-am cumparat "CODUL DA VINCI",dar nu am apucat sa o citesc.A auzit cineva de DEEPAK CHOPRA...mi se pare grozav...nu am cu cine discuta despre cartile lui...

am furat "Un Om Sfarshit" a lui Giovanni Papini de la biblioteca liceului acum 4 ani...asha de profund m-a marcat cartea aia...a trebuit s-o am...
shi cu toate ca am cautat-o in librarii shi online. o alta chestie (fabula/carte/jurnal - nu-mi dau seama exact ce e) scrisa de el e "Gog".
"De veghe-n lanul de secara/Catcher in the Rye" a lui J.D. Salinger e alta carte de capatai pe care o recomand spre lecturare din cinci in cinci ani :D

ceea ce ma frapeza insa, este faptul ca am citit comentarii in care anumite persoane -mai avizate sau mai "ne" in legatura cu subiectul- au hotarat ca tre'e sa ai peste 7 la litere ca sa faci o analiza profunda shi consistenta a stilului anumitor scriitori. "Coelhomania" este un fenomen de temut in lumea "buna" (a se citi "cu nota de trecere la Litere"), o instigare la incultura, comparabila cu manelomania. doar pentru ca omul asta, Coelho, a intzeles ca tre'e sa scrii mai la mintea cocoshului ca sa potzi transmite un mesaj profund maselor, a fost catalogat de catre doamne shi domni profesori drept un scriitor MEDIOCRU. asta asha, numai ca sa conclud ca romanul, pe langa faptul ca e doctor shi fotbalist, mai e shi analist literar!
brava!

carti care mi-au marcat existenta...
ar fi ciclul "fundatia" a lui asimov, pentru ca mi-a dat un nou mod de a vedea lucrurile si pentru ca intotdeauna a reusit sa ma surprinda.
ar fi "pendulul lui foucault", pe care o consider in continuare probabil cea mai completa creatie literara, asta avand in vedere ca experienta mea in domeniu nu este ceea ce as numi vasta.
si ar fi "alchimistul", pentru ca mi-a dat puterea de a-mi urma visul. si inca sunt pe drum. dar stiu ca voi ajunge acolo.

Un pont, daca zici ca iti place: mai urmeaza cel putin inca o carte de-a lui, probabil prin toamna.

in momentul fe fata citesc AMIN MALOUFF(autor); a scris istorie orientala, istoria religiilor...

recomand acest autor cu caldura, imi place dar nu pot spune ca mi_a marcat existenta;

imi place si Paulo Cohelo, Umberto Eco....

de curand am citit "Minunatele oase", spre rusinea mea am uitat numele autoarei, oricum o americanca, prefer sa nu fac aproximari. mi-a placut, dar nu se compara cu impresia si cu atmosfera in care m-a introdus "Ada sau ardoarea" de Nabokov. Si "Lolita" mi-a placut mult, la fel si "Fetita care iubea prea mult chibriturile". Va recomand cu mare caldura, scuze pt. cliseu "Ada sau ardoarea"

Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.

Alice Sebold a scris "Lovely Bones". din pacate eu n-am reushit nici in ziua de azi sa termin cartea aia. nu shtiam ca e tradusa in romaneshte. cred ca vb despre aceeashi carte, nu?

ca m-a marcat dar m-a facut sa vad viata un pic mai altfel sau sa ma inteleg intr-un fel ,la acel moment:veronika se hotareste sa moara-paulo coelho.

exista o vreme cand o carte bine scrisa avea un impact atat de mare incat daca nimerea pe mana unui adolescent frustrat il putea aduce chiar la sinucidere.caz adevarat.acum cred si sper ca nu mai exista suflete atat de slabe.
prima acret pe care am citit-o eu a fost "violul" de sandra broun :),daca am scris bine,si am citit-o cu atata pasiune incat si acum imi amintesc cu lux de amanunte paginile cartii.Apoi au urmat in timp cartile cu adevarat bune...o carte care m-am marcat in sensul ca m-am gandit mult la ea dupa ce am terminat-o a fost "magicianul" de john fowles.acum daca as mai citi-o nu stiu daca mi-ar placea la fel de mult.ce mi-a mai placut a fost eco,marquez,freud,preda,bruckner,hesse si inca multi altii pe care nu mi-i amintesc acum doar pt ca am o memorie foarte proasta. Lasciate ogni speranza,vos ch`entrate!

Marquez - Un veac de singuratate. cartea pe care o pot reciti oricand cu aceeasi placere ca prima data. nu stiu cum sau prin ce m-a marcat, dar nu pot scapa de ea si sincer sa fiu nici nu prea vreau. apoi insemnarile stoice ale imparatului filosof Marcus Aurelianus si terminand cu Bulgakov - Maestrul si Margarita (citit prima oara in studentie, intr-o camera friguroasa si cu degetele amortite de frig). ma intreb: o carte are un impact deosebit asupra noastra deoarece o citim intr-o perioada a vietii care corespunde (din pura coincidenta) optim cu starea noastra de spirit din acel moment, sau ne marcheaza viata oricum prin pura genialitate pe care o emana?
Flaubert spunea "Oh, cate defecte as avea, daca nu as scrie". eu spun: "oh, cate defecte as avea, daca nu as citi".

Mie imi plac foarte mult descrierile,astfel incat m-a marcat mult in copilarie "Pe drumuri de munte"," Muntele Vrajit " de Thomas Mann este o alta carte care abunda in descrieri si am visat-o cu ochii deschisi pe cand eram la munte , "Shogunul"," Manastirea din Parma" a lui Stendhal,"In intunercul Manastirilor tibetane", autobiografia sfintiei sale dalai lama al XvI-lea Tetzin Gyatso," "Rasul unui calugar", " Cum petrec calugarii" , Eminescu cam toate poeziile,etc...

cartea care m-a marcat mai mult sau mai putin a fost "dama cu camelii" de al dumas

e o carte excelenta si o recomand cu inima deschisa tuturor!!!!!!!!!

iona - marin sorescu

O catre care mi-a marcat existenta se poate spune ca este" Gasoniera memoriala confort trei" de Catalin Mihuleac o carte despre paianenul Gherasim
de acelasi autor
Apropos,ce credeti despre magistrul din Cajvana?

Nu stiu daca se poate face o cronologie cand e vorba de carti.sau o ierarhizare.
Am sa amintesc cateva...
Kahlil Gibran-Profetul
Jack London-Martin Eden
Rebreanu-Adam si Eva

si eu am codul lui da vinci de vreo 3 luni si nu l-am citit, il am in format electronic si nu-mi vine sa stau in fund sa-l citesc.
cat despre deepak chopra am auzit, chiar am inceput o carte, saptamana viitoare voi avea impresii.
librarul mi-a recomandat cartea.

Marguerite Yourcenar " Lovitura de gratie " se potriveste perfect cu ceea ce mi s-a intamplat. Intr-o oarecare masura ma regasesc in Sophie,personajul principal.

Mi se pare stupid sa zici k o singura carte iti poate marca existenta...sau chiar ca trei carti iti pot marca existenta, se poate intampla asta? E uite...de exemplu am fost intrenata la un moment dat, stand in spital am citit "crima si pedeapsa", care tinand cont de conditiile date, mi s-a parut crunta dar in acelasi timp extrem de reala. Consideram ca exprima adevarul pur si ca lumea in esenta ei este o mizerie...dar am iesit din spital si am citit coelho - la raul piedra am sezut si am plans....cu totu alta chestie....am inceput sa cred, ca merita sa lupti pentru dragoste, ca exista dragostea adevarata...ultima carte citita este m. cartarescu - de ce iubim femeile?, o carte interesanta, cu limbaj accesibl oricui, dar p cat d simpla in aparenta p atat de complexa in realitate...si vor mai urma carti care imi vor marca existenta, dar mai e aici o realitatea, poate k eu le voi adapta in functie de existenta mea...

N.V.Gogol-Suflete moarte si Mihail Bulgakov-Diavoliada,Mario Vargas Llosa-Conversatie la catedrala...m-au marcat in mod special ...desi am 14 ani...iar coehlio(nu stiu daca am scris bine)am citit alchimistul si mi s-a parut stilul autorului comercial si simplu,o carte usoara,pt oameni simpli...sandra brown-e deplorabila...cum dracu sa citesti asa ceva...sunt pur si simplu "telenovele"...

si eu urasc din suflet sandra brown! nu pot sa sufar
iar cat despre coelho...i-am citit aproape toat cartile(5 din 7)si desi alchimistul despre care mi se povestise foarte mult m-a dezamagit si mi s-a parut mult sub asteptari,veronica se hataraste sa moara ,la raul piedra ma sezut si am plans si diavolul si domnisoara prym mi-au placut foarte mult.nu pot sa spun ca m-au marcat in mod special ,dar au fost foarte interesante. si ,oricum,fiecare carte citita ne marcheaza intr-un mod sau altul.

Acum citesc" Obscenitatea publica" a lui Plesu si lepadaturile din carte se regasesc si in peisajul nostru autohton.

...spun Paulo Coelho si e de ajuns...

Mi-a placut foarte mult (pot zice ca mi s-a parut un roman halucinant) "Noaptea de sanziene" de M.Eliade, si nici macar nu m-am identificat cu vreun personaj, cum se intampla de obicei. Imi placeau discutiile (mai ales cele filosofice) din carte.

Acum citesc " Pianista" de Jelfirede Jelinek si unele chestii mi sepotrivesc manusa.

s-a facut si film, cu isabelle hupert si annie girardot.
http://www.imdb.com/title/tt0254686/

mi s-a parut tenebros rau.

zaraza

Nunta in Cer, Jocul Ielelor al lui Camil Petrescu, Exuvii - Simona Popescu
sper ca nu ma repet

voiam sa gasesc pe cineva care a citit pianista.in ultimul nr. al rl, marius chivu spune ca e 'o bunicuta a genului'...

Spunea la un moment dat unul din voi ca e posibil sa existe o legatura intre momentul in care ne aflam cand citim cartea sau cartile care ne marcheaza existenta. Sunt intru totul de acord. Si oare cand suntam mai influentabili decat in adolescenta? Acolo se concentreaza cartile care m-au marcat, care mi-au pus intrebari sau care mi-au raspuns la intrebari. "Gog"-ul lui Papini, mai mult decat "Un om sfarsit", care pe alocuri frizeaza cabotinismul, "Noaptea de Sanziene", "Maestrul si Margareta", "Hristos rastignit a doua oara", si, nu in ultimul rand, voi aminti o carte care m-a facut sa rad in hohote si sa vad ca romanul are geniu in orice, si poate crea un umor original si de o calitate superioara multor alte natii : "O suta de ani de zile la portile orientului" - Ioan Grosan. Bravo tie, mestere!