In spirit de iarna

Si ţie şi ţie la fel:)

Cado de la mine:

- Pe unde mai bîntuiţi Madam?... Long time no see!...

mai puteti uita si aici:
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/23280/colinde-de-craciun/1

si multa sanatate!:)

Era sfârşit de noiembrie, şi, după o toamnă
caldă, frigul începu a strânge copiii în jurul sobelor încălzite. În satul de sub dealul împădurit, căsuţa lui moş Ambrozie părea o mică bijuterie. Albă, cu ferestre mici, cu acoperişul negru stătea pitită sub deal. În casă era cald, era bine...Mirosea îmbietor a plăcintă cu mere şi gutui. Bunicul o ţinea pe Elina pe genunchi, în timp ce priveau pe fereastra de la casa scundă. Primii fulgi îşi începură valsul lor...La început erau câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi... Elina îl rugă pe bunicul ei să iasă puţin afară...Până să obţină încuviinţarea, îşi lipi năsucul de geam, iar de partea cealaltă se lipise o steluţă de zăpadă...
De multă vreme privea spre casuţa din vale.
Acum că a venit vremea, s-a desprins din Înalt aşa fericită că poate întâlni fetiţa aceea cu ochi albaştri şi păr balai, cu sufletul mereu plin de cântec... Seară de seară, bunicul ii spunea câte o poveste despre Creaţie, despre Stele, despre Cer, iar Elina adormea cântand ..iar cântecul inimii ei, făcea linişte acolo sus, în lumea stelelor de zăpadă... Acum stăteau faţă în faţă şi se priveau...Le despărţea doar o fereastră...
Elina privea îndelung...Steluţa de zăpadă era ca o dantelă. Era perfectă! Se tot minuna mereu cum este Dumnezeu atât de priceput la aceste detalii!
Cu ce măsoară el ca să fie fulgii atât de simetric alcătuiţi? Ce muzică tainică aud de le e zborul atât de lin? Ce le şopteşte Dumnezeu când îi t
rimite pe pământ de produc atâta bucurie?...Toate aceste întrebări o frământau pe fetiţa cu părul bălai.
Privind steluţa, îşi spuse hotărâtă: steluţele aduc doar bucurii, aduc doar veşti bune! Ce mult îşi dorea să fie o steluţă!
Bunicul se apropie tiptil încât nepoţica nici
nu simţi când mâinile sale împovărate de ani, o prinsese de umerii ei tineri. Îl auzi doar şoptindu-i la ureche:
- Draga moşului, m-ai rugat de atâtea ori să-ţi spun poveşti şi de fiecare dată, fiecare poveste începea cu a fost odată ca niciodată,ei bine, de data aceasta am să-ţi spun o poveste cu totul specială.
- De ce specială moşule?
- Pentru că aceasta nu mai începe cu a fost odată ca niciodată..
- Dar cum începe?
- A fost dintodeauna...a fost dintodeauna un D
umnezeu care ne priveşte, un Dumnezeu care ne aşteaptă să-I zâmbim, să-I vorbim despre noi, să-i scriem despre grijile noaste, despre visele şi bucuriile noastre...
- Steluţele acestea, vin de la El? Întrebă fetiţa, întrerupând povestea bunicului
- Da. Se spune că atunci când cerul scutură peste noi aceşti fulgi veseli şi jucăuşi, mici şi mari, este semnul că în curând spiritul Crăciunului, ne
va îmbrăţişa pe fiecare!
- Vai, bunicule - exclamă nepoţica - am uitat de scrisoare!!!!
- Ce scrisoare?
- Scrisoarea către Moş Crăciun, ai uitat?
- A, nu am uitat, spuse bunicul zâmbind , vezi deja spiritul Crăciunului te-a luat în braţele lui!
Uite, steluta de zapada s-a lipit incapatanata de fereastra noastra, si va sta acolo pana cand o raza mai puternica de soare ii va curma firul exis
tentei de steluta...
- Cum? Va muri steluta?
- Nu. Nu va muri. Doar se va transforma. Se va preface intr-o picatura de apa...
- Of. Si ce sa fac eu cu o picatura de apa? Steluta e mai frumoasa. Steluta e... e... cum sa-ti zic eu... E o artista! Uita-te si matale la ea ce dantelata e!
Apoi sa stii ca steluta mai are surori si frati,care mai de care mai jucausi si mai zbenguiti...si fiecare steluta se opreste pe la cate o casuta unde simte bucurie si liniste. Uite vezi, chiar acum când mă asculţi, în ochii tăi strălucesc steluţe jucăuse... Elina nu-şi putea stăpani bucuria, ochii ei erau ca şi ai bunicului... -Bunicule,pot sa te rog ceva?-intreaba fetita cu glasul ei cristalin de copil.. -Da, draga mosului... -Bunicule, diseara cand se ivesc stelele pe Cer, poti sa imi arati cu care stea seamana stelutele din ochii mei ?
Lumina lămpii se stinse, iar focul din sobă abia mai pâlpâia. Era întuneric, dar de dincolo de fereastră, o rază de lumină se strecură în ochii umezi de dor ai bunicului...
Liniştea cuprinse încăperea, aţipise şi bunicul, cu zâmbetul pe buze...
Visul nepoţelei şi visul bunicului părea că deveniră unul singur...
...Se făcea că din înaltul cerului se coborau îngeri cu aripile pline de steluţe...Când aripile lor întreţineau zborul, puzderie de steluţe cădeau deasupra lor, acoperindu-i...
Era noaptea de Crăciun, o noapte de vis...o noapte în care lacrimile au luciri de stele, mai ales cele ce sunt plânse pe furiş...
În noaptea aceea steluţa de Crăciun se cuibărise în inima lor şi a rămas acolo pentru totdeauna...

Mersi de cadou :)

... Mai bine sa raspund mai tarziu decat niciodata, nu?

Ce mai faci, cum iti mai merge?

Cand pe colo, cand pe colo. Dupe caz ;)

...da, long time no see, vina mea, stiu. Ca uite cum trece vremea si nu apuc sa intru sa va va. Acum sunt intr-un tren pentru vreo zece ore, si zic ca acu e momentul sa respir nitel si sa dau o raita prin cafenea.

Tu ce mai faci?

Haios foc bannerul cu pricina, cum l-ai facut?
Multumesc :)

Multam cu intarziere :).
Toate cele bune si tie :)

Era in 2011, tu iti dai seama prin ce lada/in ce pod/zace-un suvenir zalog? :*

Noroc ca tinand mouse-ul pe banner, mozilla imi zice in coltul din stanga jos ca e vorba de www.freesmileys.org
Acolo te duci si alegi custom smiley. E un grup de linkuri cu litere rosii "smileys.emoticons.customsmileys samd"