Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

FLORIN BADICAN


de florin badican la: 25/12/2011 20:21:43
rezumat: INFERNUL ROSU
voteaza:
GHIŞEFT FATAL

FRAGMENT 12
Cu două zile inaintea Crăciunului, ovreul care motivat din pricini nu prea greu de înţeles, deschide prăvălia mai devreme ca de obicei; Câţiva ţă-rani care tocmai treceau prin faţa prăvăliei, încep a se mira văzând cum jida-nul curăţa zăpada, la un ceas atât de matinal; Măi să fie, întreabă unul dintre ţăranii care se opriseră locului, dar jidanul nu mai are somn dă când verzii începură să-i vâneze ca pă nişte iepuri taman buni dă friptură? Vorbind doar ca să nu tacă, ţăranul cu pricina se cam înşela în privinţa ovreului Fichman; De o bună bucată de vreme, cârciumarul din Domneasca de Argeş avea cu-noştinţă despre soarta confraţilor din Germania, fiindu-i teamă de ciuma ca-re destul de curând ar putea să molipsească şi România; Kauffman, un pri-eten de nădejde şi cu ceva relaţii în lumea Vest europeană, la somat în câ-teva rânduri: Vinde totul şi pleacă cât mai repede în America; Lăcomia însă, boala care de atâtea ori a făcut milioane de victime, la obligat să ţină la preţ şi să rămână până în ultima clipă pe terenul care nu întâmplător era minat de acoliţii naziştilor germani; Văzându-i pe ţăranii care dintr-o mai veche obiş-nuinţă stăteau nehotărâţi în mijlocul drumului, negustorul rămâne sprijinit în lopata de lemn şi răsuflând uşurat, îndeamnă c-o voce mieroasă:
-De ce nu îndrăzniţi mă oameni buni? Intraţi în prăvălie şi nu vă mai codiţi, insistă şi nu fără motiv negustorul satului Domneasca.
-Dom Fichman, întreabă ţăranul care având ştiinţă de carte citise lista cu reducerile pe care nu întâmplător jidanul le făcuse în preajma sărbătorilor de iarnă, doar nu vrei să ne păcăleşti şi încă taman dă Crăciunul care vine? Spune dom Fichman, doar nu-i ceva dă păcăleală.
-Chiar aşa dom Fichman, intră în vorbă săteanul care neştiind buchia cărţii privea puţin mirat! Azi vindeţ niţăl mai ieftin, sau poate...?
-Cum mă oameni buni? Eu să vă păcălesc pă voi, întreabă diplomat e-vreul care nu întâmplător vroia să pară mai supărat decât era în realitate? A-cuşa dacă tot mă bănuiţ dă necinste, insistă jidanul pe un ton şi mai ademe-nitor, eu chiar mă gândesc să fac o reducere în plus şi în avantaj.
-Păi cum dom Fichman, reducere la reducere? Hai că nu vă cred.
-Ar trebui să mă credeţi oameni buni; Uite, insistă motivat negustorul, eu chiar mă gândeam să vă fac o reducere din mai vechili datorii, dar numai celor care până la Crăciun, cumpără marfă de la mine; Acuşa ia spuneţi, nici aşa nu-i bine şi în avantaju vostru?
-Ce darnic te făcuşi taman de Crăciun, sare cu vorba-i cam oţărâtă, ţă-ranul care nevenindu-i să-şi creadă urechilor, se strâmba ne încrezător!
-Acuşa de ce vorbeşti cu păcat? Mai bine dă douăj dă ani voi tot dă la mine aţi cumpărat cele trebuitoare şi mulţumire cred c-a fost, răspunde ovre-ul care nu fără motiv, încerca să pară cât mai convingător cu putinţă.
-N-ai dreptate vecine, intervine hotărât un ţăran care fiind dator ia apă-rarea ovreului; Chiar şi eu când nu aveam para chiară în chimir, jupân Fich-man îmi dădea pe datorie şi ca să nu uite, mă trecea într-un carneţăl.
-Şi n-a fost bine mă omule, întreabă ovreul prinzând curaj?
-Bată-vă să vă bată norocu, dar voi cum dă plecarăţ cu noaptea în cap, întreabă c-o voce piţigăiată baba care tocmai intrase în prăvălie?
-Bine mă bunico, dar eu nu te ştiam chiar atât dă curioasă.
-Şi ce dacă mă ghiavole; Doar nu mă legai d-un puţoi ca tine.
-Bunico, contrează ţăranul care abia dacă-şi mai putea stăpâni râsul, eu cred că n-ai stare în casă sau cine ştie ce dracu îţi mai lipsăşte; Altfel nu ple-cai după drugă, taman când cocoşii termenară de cântat.
-Mă gură spartă, ia mai tacăţi fleanca, ordonă cu autoritate bătrâna ca-re sprijinindu-se în tejgheaua ovreului, începe a se plânge.
-Da ce îţi trebuie bunico, întreabă jidanul frecându-şi mâinile?
-Multe-mi sunt dă trebuinţă; Uite, ceva undă-lemn, nişte zacăr...,
-Jupânul Fichman are de toate, dar ai ceva parale, întrebă bine motivat ovreul, bucuros că afacerea începuse să-i meargă şi încă foarte bine?
-N-am maică, da poate mă laşi şi pă mine până după sfântu Ion.
-Acuşica vrei să te îndulceşti, sau cine ştie ce gânduri îţi mai trece prin capu de sub broboadă, se potriveşte cu vorba ţăranul şugubăţ?
-Bine mă gură spartă, dar cine n-ar vrea să fie dulce ca mierea?
-Auzârăţ bă fraţâlor, Anghelina vrea să fie cea mai dulce babă!
-Mă Zbârţan, ripostă bunica făcând pe supărata, nu că m-aş da în vânt după atâtea dulceţuri, dar de Crăciun îi vine lu noru-mea niscai neamuri din Nucşoara şi ca orice femeie cu ceva sâmţâre, vrea să facă ceva bun de sărbă-tori; Mă gură spartă, acuşica înţelesăşi rostul şi ploconeala?
-Bine Anghelină, încearcă ovreul să-şi arate mărinimia, îţi dau pă da-torie tot ce vrea muşchii lu noră-ta, dar spune ţăranilor cu care te întâlneşti, că azi şi mâine jupân Fichman vinde mai ieftin; Ai înţeles?
După plecarea bătrânei care cu siguranţă se va opri şi va spune ce ief-tin vinde negustorul Fichman, ţăranii care ceva mai devreme vroiau să-şi ca-te de drum, se aşezară la o masă de lângă tejghea.
-Mă jupâne, se lamentează şi nu fără motiv unul dintre ţărani, dacă tot intrarăm, poate c-ar fi bine să nu ne ţâi prea mult în uscăciune.
-Da mă oameni buni, dar nu trebui să ştiu cu ce vreţi să stingeţi focu, întreabă ovreul care nu fără motiv devenise amabil şi înţelegător?
-Ca de obicei jupân Fichman; Adă nişte ţuică bătrână şi dacă ne place mai vedem dupaia, răspunde ţăranul cu oarece grabă.
-Jupânul vă serveşte mintenaş, răspunde bucuros jidanul Fichman, în timp ce aşeza pe masa ţăranilor însetaţi, o sticlă cu gălbioară.
-Mulţumesc jupân Fichman, dar noi vrem doar un ţoi.
-O să plătiţi câte-un ţoi, raportă cârciumarul care de-acum încerca să pară cât mai mărinimos cu putinţă, dar beţi cât vreţi din sticla pe care v-am dat-o; Ia spuneţi oameni buni, nici aşa nu-i bine?
Ovreul tocmai îşi făcea socoteli când, un băiat care nu putea să aibă mai mult de zece ani, intră grăbit în prăvălie; După ce salută în semn de res-pect faţă de ţăranii care-l priveau miraţi, cere jidanului:
-Nu te supăra nene, dar tăticu vrea să-i dai nişte tutun ca lumea.
-Bine mă băiete, întreabă motivat ovreul Fichman, dar de câţi bani să îi dau? Ţi-a dat parale, sau poate vrea să-i dau pe datorie?
-Păi tata mi-a spus să-i dai dă banii ăştea, răspunde precipitat băiatul, după care grăbit, aruncă pe tejghea câteva monezi de aramă.
-Uite mă băiete, ăsta-i tutun ca lumea, iar tu suge o bomboană spirtoa-să; Doar ştiu cât dă mult vă place să sugeţ dulceţ!
-Mulţumesc jupâne Fichman, răspunde băiatul care dând să plece este reţinut de ţăranul care însetat dăduse pe gât câteva ţoiuri:
-Mă copile, tu eşti băiatu lu Miclea Cârlău sau mă înşală dibla?
-Da nene Piţigoi, dar dă ce mă întrebaşi? Ai nevoie dă ceva?
-Mă băiete, spune-i lu tacto să treacă pă la mine; Ţâ-i minte?
-Am să-i spun nene Piţigoi, asta numai dacă îl prinz acasă.
-Păi dă ce să nu-l prinzi mă băiete? Pleacă undeva cu treabă?
-Nu ştiu nene, dar cred că se duce la cineva care taie porcu.
-Atuncea dă fuga mai repede; Poate îl mai prinzi, îndeamnă bătrânul, după care împreună cu vecinul ce părea mai însetat, o mai lungiră la ţuica pe care nu întâmplător negustorul o dădea pe gratis.


Ţăranii tocmai plecaseră când, în prăvălia ovreului intră Pălăngeanu Rică; Abia stăpânindu-şi mânia care nu întâmplător îl contaminase de o bu-nă bucată de vreme, clientul se aşează la o masă şi c-o îndemânare demnă de invidiat, răsuceşte o ţigară nu mai puţin otrăvitoare; După ce-o aprinde cu a-celeaşi mişcări nervoase, străinul trage cu sete câteva fumuri, aşteptând răb-dător ca prăvălia să se golească de lumea clevetitoare; Când în cele din urmă rămăne doar cu ovreul Fichman, aprigul client se ridică furios de la masă şi pe un ton poruncitor, ordonă după tipicul timpului:
-Ascultă jidane, vreau să ştiu dacă-mi vinzi prăvălia şi cu ce preţ.
-Mă verdeaţă, răspunde negustorul care de-acum privea incruntat şi cu oarece teamă, ţie nu-ţi vând prăvălia nici dacă-mi dai triplu; Acuşica pricepi care-i socoteala care mă obligă la prudenţă?
-Ascultă jidan împuţit, ameninţă furios aprigul client, eu te mai întreb odată: Vinzi cârcima, sau peste câteva zâle vom discuta altfel?
-Cu tine n-am ce discuta mă verdeaţă; De ce dracu nu pricepi?
-Cum vrei jidan împuţât, numai că eu venisăm cu banii număraţi.
-Păstreză-i pentru altă afacere; Eu nu bat palma cu criminalii.
-Cine-i criminal mă jidan împuţât? Mama voastră a dracu dă ovrei ca-re numai prin foc vă veţi vindeca de atâta lăcomie jâdănească.
Furios peste măsură, legionarul aruncă chiştocul la picioarele ovreului şi după ce-l ameninţă cu moartea pleacă în mare grabă; Ca toţi jidanii din a-cea vreme, ovreul care îngrijorat rămăsese în spatele tejghelei, se bălăcea în neputinţă şi lăcomie; Ce cosecinţe dramatice va avea ezitarea evreiască? Ur-mările dramatice vor fi văzute la vremea când prin cea mai crudă şi cea mai nedreaptă sentinţă, naziştii vor lichida fără milă creştinească elita negustori-lor; Este preţul marelui păcat, sau doar o simplă întâmplare?

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...