Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Prietenia si prietenii


de Ingrid la: 16/10/2003 13:16:42
modificat la: 16/10/2003 13:16:42
voteaza:
Am sa incep cu Jorge Luis Borges :
"Cred ca prietenia este poate FAPTUL ESENTIAL al vietii. Prietenia, asa cum mi-a spus Adolpho Bioy Casares, are acest avantaj asupra dragostei: nu are nevoie de nici o dovada. In cazul dragostei, esti mereu ingrijorat daca esti iubit sau nu, esti mereu trist, anxios, in timp ce in prietenie poti sa nu-ti fi vazut un prieten mai bine de un an. El te-ar fi putut chiar desconsidera. Ar fi putut incerca sa te evite. Dar, daca esti prietenul lui si stii ca el e prietenul tau, nu trebuie sa te ingrijorezi. Prietenia, odata stabilita, nu mai are nevoie de nimic altceva. Continua, pur si simplu. Functioneaza ceva magic, un fel de vraja."
Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete.Doar acestea rezista timpului, puritatea lor nefiind alterata de nimic.Restul sunt doar ....relatii, mai calde sai mai reci, in functie de factori...aleatori.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (51):


Ingrid, se pare ca vorbesti d - de lmm la: 17/10/2003 01:12:23
Ingrid, se pare ca vorbesti din propria ta experienta si ca ai avut prietenii deosebite in copilarie si tinerete ...

Din pacate, eu nu pot sustine aceeasi teza...Nici una din prieteniile din primul sfert de viata nu mi-a rezistat timpului.
De copiii vecinei cu care ma jucam in copilarie nu mai stiu nimic, de zeci de ani ....
In liceu am avut ceea ce se cheama cea mai buna prietena, de fapt chiar doua, dar una mai deosebita. Am tinut foarte mult la ea, neavind frati sau surori cred ca in mintea mea ea a fost asa ceva pentru mine....Am visat impreuna si facut fapte cum numai la 18 si asa de ani mai poti face...
Am incercat sa pastram cit de cit legatura prin corespondenta intilnidu-ne scurt odata la citiva ani. Acum sase ani ne-am intilnit si a fost oaspete in casa mea unde... m-a facut sa pling !! Imagineaza-ti, primesti pe cineva la tine si te uimeste si te raneste cu rautatea, si te copleseste cu aroganta.

M-am decis ca de fapt ea s-a schimbat mult, enorm, spiritul i-a imbatrinit atit ca isi reneaga toata tineretea. Ea nu se gindeste cu nostalgie la nimic ce ne leaga, doar cu amraciune, ceea ce pentru mine sint dragi amintiri trasnite, pentru ea este motivul esecului ei profesional !!
Gindeste-te, te intilnesti cu o fosta colega de liceu sau facultate si incepe sa te certe ca din cauza ta nu a terminat facultatea pentru ca ai chiulit de citave ori de la matematica !! ::)) ::))
Desi aproape milionara si ar fi putut face ce vrea, studia ce vrea incepind cu ultimii zece ani, este uimitor de plina de amaraciune contra mea.
Ultima intilnire a fost mea culpa din nou, eu am invitat-o pentru ca ea a avut o tragedie in familie si m-am gindit ca are nevoie de mine, de prietena mea...Yeah right.... Din nou am primit-o in sinul familiei mele, si vreau sa iti (va) spun ca niciodata cineva nu m-a facut sa ma simt atit de rau. Plina de amaraciune -bitterness-contra mea. M-a durut pentru ca dupa ce a ajuns acasa am primit un email de la ea in genul: Mi-am dat seama ca nu avem nimic in comun. Cind veniti sa ma vizitati? Va astept cu placere..``
???!!! :O))
....
Deci sincera sa fiu imi amintesc cu mai multa seninatate de prieteniile facute in prag si plina maturitate.
#1498 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cand nu mai ai nimic alceva... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:29:24
...iti ramane prietenia, spunea cineva. Sunt prietenii care dureaza o viata, si cele legate in imprejurari dificile sunt durabile. Am putini prieteni, si ne vedem rar, dar cand ne intalnim depanam amintiri, bem un spritz, radem cu pofta...Sunt prietenii mei din liceu si armata, si ne cunoastem de foarte multi ani. Viata a facut sa trecem prin momente dificile, atat eu cat si ei. Dar in acele momente i-am simtit alaturi, si ei m-au simtit pe mine.
Chiar maine seara ne vom intalni din nou, (sora mea vine din Olanda si va da o petrecere ca pe vremuri, unde se va asculta numai muzica din anii '70 si '80, in tinuta "casual", si vom bea vin nou, de Ceptura, alaturi de pastrama si alte minunatii!).
Da, este bine sa ai prieteni adevarati!











sanjuro
#1500 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Frumos spus si bine argumentat! - de Alice la: 17/10/2003 02:04:00
Dar din pacate viata-ti da si pumni in falci.
In dragoste, ca si in prietenie, de esti ranit e vina ta mereu!
Tu i-ai permis! Atunci de ce te plangi?
Cunosc un om si-i dau inima mea chiar daca el n-o cere. De ce ma vaicaresc apoi c-o face muci?
Asa ca ai grija cui dai, ce dai, cat dai si ...cu "zgarcenie" cand e vorba de suflet!
Mana mea drept ajutor - tuturor!
Sufletul meu de sprijin...Eeeiii!...Ca daca-l dau, nu vor dori sa zboare doar PE aripile mele, vor cauta sa zboare CU ele.
Si asta nu voiesc!
#1512 (raspuns la: #1498) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sanjuro - de Alice la: 17/10/2003 02:13:28
te felicit pentru prieteni!
Mai, dar si pentrul vinul de Ceptura!
Vinul asta-i poezie curata, dar cred ca stii deja!:)
#1513 (raspuns la: #1500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sa vie Bazarca! - de sanjuro la: 17/10/2003 02:39:35
Avea Ionel Teodoreanu un roman cu acest nume, in care se pomenea de Ceptura si de chiolhanurile ce sa faceau pe acolo, cu lautari si tot tacamu'!
Se afla in podgoria Dealu Mare, si este renumita pentru vinurile rosii, (Feteasca Neagra si Merlot). Ploiestean fiind, (chiar daca traiesc in Bucuresti de ceva vreme) cunosc bine potentialul din zona, ha-ha-ha! Daca Radu Anton Roman l-ar degusta, (ca Pastorel saracu nu mei este printre noi), ar scrie despre el ca are voluptatea unei tiganci depletite ce-si scutura salba de galbeni pe sanii goi...


sanjuro
#1515 (raspuns la: #1513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ca biiiineeee! - de Alice la: 17/10/2003 04:18:41
Eu "m-am comentat" mai retinut...desi gandit-am chiar mai mult decat ai zis!:):)Uitat-ai de taraf!
Stii, era vorba de prieteni in blog si plutea spectrul "banarii" au-dessus!
Una peste alta: eu si vinul - prieteni buni (dar nu chiar din copilarie!!!)Ne vedem rar, cate-un minut, dar fiecare pleacam multumiti de intrevedere. Si, culmea! Daca-l "tratezi" bine, nu te pacaleste niciodata!
Cica-i un fel de "reciprocitate" si-n betie.:):)

#1521 (raspuns la: #1515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am scris "lautari" Alice... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:47:17
...ca Bazarca erau un lautar celebru pe vremuri, prin Valea Calugareasca.
Ionel Fernic a scris celebra romanta: "Iubesc femeia" pe drumul de intoarcere de la Ceptura la Ploiesti, intr-o dimineata de toamna tarzie...Ehei ce vremuri! Era o carciuma de-i spunea "Pisica Alba", cu clienti de soi, unde stateau birjele una dupa alta in sir lung, pentru ca atunci cand carciumarul da cep la butoi nou, isi anunta clientii din vreme. Si cheful dura zile-n sir. Cand se spargea cheful, lautarii mergeau inainte, cantand inghesuiti in prima birja, si celelalte birje ii urmau prin centrul orasului. Erau negustori de petrol, de carbune si stofe, care aduceau bani buni urbei lu' Nea Iancu. "Dusmani" in afaceri, dar prieteni la chefuri, vezi bine!
Asa imi povestea bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca.

sanjuro
#1531 (raspuns la: #1521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ca-mi mai scapa si mie pe ici pe colo... - de Alice la: 17/10/2003 06:28:35
si anume prin "partile esentiale...":)
O scuza n-am!

#1533 (raspuns la: #1531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...
#2544 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prietenia - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:11:30
Adevarata prietenie nu are granite de timp si spatiu.
Cata
#2933 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
COSMIN - de Catalina Bader la: 03/11/2003 05:11:56
Oare chiar nu ati accesat acest subiect pana acum?
NU SUNT O STIRE !
Deschideti-l acum!!!

Oare chiar nu putem sa-l ajutam pe Cosmin?
Sau am devenit putin indiferenti?
Ce ni se intampla?!

Cata
#2949 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prietenie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 05:47:41
Am descoperit un lucru minunat.
O prietenie adevarata.
Sa va spun de ce:
L-am sunat pe Cosmin pentru a-l invita in mijlocul nostru.
El imi raspunde ca nu are calculator acasa.
Ii spun: te ajuta Laura.
La care el raspunde: Care Laura - nu stiu cine este Laura?!

Nu-i asa ca prietenia e frumoasa??

Multumim Laura. Esti un prieten minunat.

Cata
#2957 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sa-ti fie bunicul fericit oriunde ar fi acum ! - de (anonim) la: 03/12/2003 02:30:15
Nu mai cautati prietenia adevarata de altadata...Nu mai exista !
Credeti ca mai are cineva timp sa gandeasca si pentru aproapele lui atat timp cat mai are timp de ganduri pentru sine? ...Rad politicienii de frumosul din oameni;ei nu au asa ceva si nu pot avea vreodata.de aceea rad, este singurul frumos(fals) ce li se mai poate petrece in viata (imputita in sentimente).
Daca mai exista sau nu prietenie - sunt in tagada...prietenia nu este generata de vorbe. Faptele sunt fundamentul. Deci dragii mei ROMANI, nu asteptati ca politicienii sa va fie prieteni...Ei vorbesc...
#5869 (raspuns la: #1531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
prietenia si interesul, - de anisia la: 12/10/2004 17:54:30
pe vremea cind eram la liceu, prieteniile se legau usor si credeam noi ca vor dura. am mers apoi la facultate si prietenii de liceu s-au indepartat, fiecare cu ale lui. sunt citiva ani de cind am terminat facultatea si nu mai stiu nimic de marea majoritate dintre colegi. singura prietenie care a durat este aceea ce a inceput in copilarie. eu si prietena mea avem douazeci de ani de prietenie.

eu am observat decind am inceput sa muncesc, ca oamenii leaga "prietenii" in functie de interese comune. lumea se schimba cu virsta.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#24839 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prietenia si interesele comune - de (anonim) la: 19/10/2004 14:41:11
eu cred ca si interesele comune pot sta la baza unei prietenii sincere si de durata.Desigur, ar trebui, in acest caz,sa dam notiunii de "interes"un inteles mai cuprinzator,incluzand aici preocupari comune,pasiuni comune si nu doar urmarirea unui scop bine definit ,eventual cu caracter pecuniar...

mi s-a parut ca deslusesc o umbra de regret in afirmatia ta ca oamenii se schimba o data cu trecerea timpului . dar e ceva atat de in firea lucrurilor ca acest fapt sa se petreaca...! fiinta omului este intr-un perpetuu proces de transformare biologoca si spirituala. fara indoiala ca acest proces este cu dublu sens:spre mai bine sau spre mai rau. sa ne bucuram insa ori de cate ori vedem in celalalt o "primenire" chiar daca ea contravine unei tendinte,aproape la toti raspandita, de inertie atunci cand vine vorba de a accepta noul din celalalt. iar pentru cei care s-au schimbat in rau {asta,desigur,masurand cu propriul "barometru" moral :) },sa nu ne pierdem speranta;poate acest pas indarat le-a fost dat sa-l faca doar pentru a-si lua avant mai puternic atunci cand se vor decide sa mearga inainte.

prieteniile din liceu si facultate....Daca acele relatii isi merita acest nume,ele vor putea oricand fi reinnodate.Dar ce spun "reinnodate"?Ca si cum s-ar fi rupt...Distanta ca si noul anturaj sau noile preocupari ale prietenilor fac deseori sa "lancezeasca" o astfel de relatie. dar prin aceasta ea nu "moare" .nu rareori mi-am regasit cu bucurie prietenii din liceu si ne-am impartasit din cele ce ni s-au intamplat ori ne-am reamintit din cele ce au fost candva. totul depinde de disponibilitatea noastra sufleteasca.Si stii ceva? Aceasta este infinita...Doar sa dorim noi sa rasucim "rozeta" sufletului nostru ,sa nu fim avari ,sa nu precupetim a oferi ceva ce ne-a fost daruit si care este inepuizabil.

souris
#25542 (raspuns la: #24839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
prietenia din liceu ... dupa ani - de desdemona la: 19/10/2004 15:43:28
Cred ca depinde fiecare de cine a avut noroc. Eu mi-am revazut o parte din colegii de liceu, si am simtit cu multi dintre ei ca nimic nu s-a scimbat din afectiunea de atunci. Sigur, dupa zece ani esti mai rezervat la inceput in exprimare, dar cateva ore pot sa-ti readuca intimitatea. Pe de alta parte, oamenii au evoluat si si-au urmat cursul, cu unii ne trezim ca suntem mai apropiati cu altii mai departe. E firesc.
Si mai tarziu, dupa facultate, ti-e mai greu sa legi prietenii, si asta din doua motive: 'liniile de comunicatie' din copilarie in prezent sunt prea lungi (si ai pe lista cu nume pentru felicitarile de craciun tot mai multi pe care nu vrei sa ii uiti) si al doilea motiv, fiindca mare parte din capitalul afectiv destinat prieteniilor intr-o viata a fost deja investit in alti oameni. Cateodata simt ca nu vreau sa mai cunosc persoane noi, sa-i iubesc si pe urma sa-i pierd in departare! Vreau sa ii revad pe prietenii vechi, si pe urma sa ma gandesc la altii noi. Dar ca licean esti plin de energie, esti proaspat si cu avant, si ai capital din belsug pentru o multime de viitori prieteni.

Desdemonita
#25556 (raspuns la: #24839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru desdemona - de anisia la: 19/10/2004 18:57:17
dvs. aveti dreptate in ceea ce spuneti. in anii de liceu parca nu aveam teama de nimic si ne deschideam sufletul mai usor. la virsta de acum eu cred ca oamenii sint mai sceptici pentru ca au invatat mai mult despre natura umana. de aceea am spus in mesajul anterior ca , din pacate, multe din prieteniile de la virsta de acum, sint bazate pe interes. de exemplu la mine la serviciu sint asa numite grupulete, grupulete si ele sint unite de aceleasi interese. eu nu fac parte din nici un grupulet pentru ca lumea ma crede putin ciudata. eu nu ma supar pentru ca o am pe prietena mea veche. dar uneori parca mi-ar place sa pot sa leg prietenii noi si sa simt ca lumea vrea sa ma cunoasca. eu stiu ca sint putin altfel decit alti oameni, dar asta nu e o greseala si nici o alegere proprie.

dvs. ce parere aveti, desdemona?

*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25575 (raspuns la: #25556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desdemona, - de anisia la: 20/10/2004 19:01:42
sa ma fi plictisit este departe de mine. eu sint bucuroasa ca ti-ai luat timpul pentru a-mi raspunde.

tu ai dreptate, a ma adresa cu dvs este desigur un fel de "defect profesional" deoarece lucrez in domeniul public si atunci sint obisnuita asa. acum ma relaxez si incerc ca imi amintesc ca sint in timpul meu liber.

cind m-am referit la prietenii bazate pe interes, nu m-am gindit la a avea interese comune (acelea ar fi prietenii ce ar porni frumos, ca sa spun asa). eu m-am referit la cele de tipul : cu anisia sa fim prietene ca lucreaza acolo si cunoaste pe x si y si cine stie cind avem nevoie. am simtit asta pe pielea mea de citeva ori. mi s-a intimplat ca persoane care in liceu sau facultate nici nu ma bagau in seama, deodata sa ma sune, sa ma invite la o cafea , cum iti spun...sa fie prietenoase. de aici am tras concluzia ca prieteniile (in marea majoritate) la virsta asta se bazeaza pe interes.

crezi ca gresesc?


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25699 (raspuns la: #25675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desdemona, - de anisia la: 20/10/2004 20:21:21
sa ma fi plictisit este departe de mine. eu sint bucuroasa ca ti-ai luat timpul pentru a-mi raspunde.

tu ai dreptate, a ma adresa cu dvs este desigur un fel de "defect profesional" deoarece lucrez in domeniul public si atunci sint obisnuita asa. acum ma relaxez si incerc ca imi amintesc ca sint in timpul meu liber.

cind m-am referit la prietenii bazate pe interes, nu m-am gindit la a avea interese comune (acelea ar fi prietenii ce ar porni frumos, ca sa spun asa). eu m-am referit la cele de tipul : cu anisia sa fim prietene ca lucreaza acolo si cunoaste pe x si y si cine stie cind avem nevoie. am simtit asta pe pielea mea de citeva ori. mi s-a intimplat ca persoane care in liceu sau facultate nici nu ma bagau in seama, deodata sa ma sune, sa ma invite la o cafea , cum iti spun...sa fie prietenoase. de aici am tras concluzia ca prieteniile (in marea majoritate) la virsta asta se bazeaza pe interes.

crezi ca gresesc?


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25716 (raspuns la: #25675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia - de desdemona la: 21/10/2004 12:22:54
La intrebarea ta "crezi ca gresesc?" -intr-un fel da, intr-un fel nu.
Depinde de mediul si norocul ce-l ai. Daca ai noroc de oameni ca lumea in jurul tau, acestia nu vor incerca sa se apropie de tine pentru a obtine pile si conexiuni, sau avantaje. Daca ei sunt insa altfel de oameni, e posibil ca toti cei ce se apropie de tine sa fie manati de interes. Mai cu seama daca intr-adevar ai niste cunostinte persoane influente si 'valoroase' pentru altii. La fel daca esti bogat.
Insa eu nu as generaliza asta ca o regula pentru prieteniile ce se formeaza la varsta X.

Desdemonita
#25783 (raspuns la: #25699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desdemona, - de anisia la: 21/10/2004 13:01:29
eu iti multumesc pentru raspunsul tau!

sa stii ca in societatea bucuresteana de astazi, sa ai cunostiinte ici si colo face mai mult decit sa fii bogat (material). si asta mi-am dat seama in ultimii doi ani. tu ai dreptate sa nu generalizez interesul ca pe o regula pentru prieteniile ce se formeaza la aceasta virsta. pentru ca poate ca intr-o zi am sa intilnesc si eu oameni sinceri, nu?

uite ca vorbeam cu prietena mea despre asta (i-am povestit de acest site si de ce se discuta). si ea zice ca poate vina este a mea. pentru ca inca din copilarie si adolescenta (cind am fost foarte mult tachinata pentru ca ma inchideam in lumea mea), m-am obisnuit sa nu prea acord incredere oamenilor. si poate ca aici gresesc eu. ca ma gindesc ca fiecare este posibil sa ma tachineze, sau sa rida de mine pe ascuns. poate daca as fi fost frumoasa, atunci lumea nu m-ar mai fi privit ca pe o ciudatenie, si as fi avut multi prieteni si prietene.

tu ce parere ai?


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25786 (raspuns la: #25783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia, asa-i ! - de desdemona la: 21/10/2004 15:31:14
Cred fara nici o greutate ca in societatea bucuresteana pot fi multi oameni interesati si ca 'legaturile' sunt foarte importante. Si (desi nu te cunosc) cred ca ai dreptate cand spui ca e de vina neincrederea in oameni. De multe ori problemele cuiva pornesc chiar din el insusi. Nu sunt de profesie psiholog, dar am o inclinatie naturala spre descoperirea felului cum 'functioneaza' fiintele umane. Am luat lectii de psihologie (poate ai sa razi!) chiar din cartile lui Agatha Christie. Si dintre oamenii ce i-am cunoscut, unii mi-au dezvaluit noi aspecte, inainte necunoscute. De exemplu, stiu ca sursa agresivitatii este in teama. Si ... referitor la ceea ce spui tu, am o analogie in cineva apropiat mie. Un barbat care nu are decat cativa prieteni, si pe alti oameni ii tine la distanta. El nu are incredere in oameni decat dupa teste repetate asupra lor, si dupa mult timp, interpretand drept agresiuni chiar manifestari de simpatie. Simte ca nu ii e usor sa se deschida. Si care e cauza ? Cand era mic, era foarte sensibil si vulnerabil, si devenise obiectul tachinarii altor copii. Copiii sunt cruzi din instinct (si fara s-o stie) atunci cand parintii le permit sa-si dezvolte ego-ul. Si el s-a inchis intr-o carapace, traind in lumea lui. Putini sunt cei ce au strabatut carapacea.
Daca tu intr-adevar gandesti ca altii s-ar putea sa rada de tine pe ascuns, exista un punct slab in tine. Nu ai incredere in tine. (Si de fapt ce importanta au ei ? Sa râda, asta nu schimba nimic, tu ai la fel de multe calitati, fie ca altii le recunosc sau nu).
Oamenii simt instinctiv multe lucruri pe care noi nu le spunem. De exemplu, un om e foarte iubitor, dar sever in afara. Toti se vor aduna in jurul lui. Sau invers, un om e mereu nemultumit, chiar daca tace, altii se vor feri de el, nevoind sa se molipseasca de aceasta atitudine. Un om care are incredere in el, altii se aduna in jurul lui, pentru ca le da curaj. Si asa mai departe. Eu am fost intotdeauna o persoana foarte populara intre colegi (si superiori) si asta mai ales fiindca eram plina de energie si foarte pozitiva. Aveam impresia ca nimic nu e imposibil. Si niciodata n-am fost in stare sa descopar daca cineva incerca 'sa ma sape' sau sa ma vorbeasca de rau. Dar pot sa zic ca am avut si un 'inger pazitor' foarte harnic. (Am avut noroc in toate).
In concluzie, ca sa nu ma lungesc ca o guma de mestecat, cred ca totul e o problema de atitudine. Depinde cum te uiti la lucruri, cu ce atitudine iei in mana viata. (mi se pare ca sun deja ca o sedinta de psihanaliza: ).
Desdemonita
#25794 (raspuns la: #25786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desdemona, tu ai inteles! - de anisia la: 21/10/2004 21:24:45
eu iti multumesc pentru ca iti iei timp sa imi raspunzi. tu ai inteles exact cam ce se intimpla cu mine. asa cum tu spui de persoana aceea draga tie, asa sint si eu... foarte suspicioasa si parca tot timpul ma astept ca cineva sa rida de mine. este parca mai simplu sa ii indepartez pe tot de mine si sa ma ascund in lumea mea. este ca si cum ma protejez pentru ca stiu ca nimeni nu isi pierde timpul sa intre in lumea mea. si prin urmare sint salvata.

tu ai fost si esti norocoasa sa poti sa iei lucrurile in viata cu usurinta si eu inteleg ca atitudinea poate ajuta. ma gindesc sa incerc si eu sa fiu mai degajata, dar parca mi-e teama sa mai incerc. poate ca voi incerca.

eu o sa ma gindesc la asta, desdemona.

*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25858 (raspuns la: #25794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia, - de desdemona la: 22/10/2004 12:08:12
E o placere sa iti raspund, nu am des ocazia sa vorbesc despre lucruri asa de profunde cu multa lume, si imi face bine. Cand spun ceva, descopar si eu (din nou) acea realitate, sau o inteleg. Stii, era o gluma (pare-se adevarata) despre un profesor la matematica. Zice el: le-am explicat demonstratia. Ei n-au inteles. Am explicat-o inca o data, pe larg. Ei tot n-au inteles. Am mai explicat-o odata, incat am inteles-o chiar si eu, si ei tot - nimic. Cam asta e cu multi. Poti intelege un lucru cu mintea dar cu inima nu. Si intr-o zi, a 'inteles' si inima, atunci te 'luminezi'. Nu stiu daca intelegi ce spun.

Tot ce vreau sa iti spun e: ai incredere in tine. Te cunosti pe tine insati ? Stii de ce esti in stare, la nevoie ? Nu stii cine esti, fiindca niciodata n-ai fost pusa in situatia s-o afli. Esti o persoana puternica, in interiorul tau. Nimic nu e imposibil. Dar tu traiesti in iluzia ca esti fragila si in neincredere. Intr-o zi, acest lucru va cadea, si vei vedea ca ai fost intotdeauna un leu (ascuns sub o piele de miel). Ai sa vezi.
Si nu uita, daca altii gresesc este fiindca sunt slabi. Cei ce fac rau altora e fiindca sufera si mai mult in ei insisi, si nu poti decat sa iti fie mila de ei.
Daca ai incredere in tine, celelalte lucruri vin de la sine. incearca sa te cunosti pe tine insati, sa colaborezi cu ceea ce esti in interior, si totul va merge bine. Eu cred ca o carte ca 'micul printz' te poate inspira si invata niste lucruri pe care unii oameni le-au uitat.
Am spus cam multe si cam dezorganizate. Sper ca ai inteles o parte din ideile imperfect exprimate. Te las aici, cu urari de succes, si ganduri bune

Diesdiemonitzescovici
#25924 (raspuns la: #25858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
desdemona - de anisia la: 22/10/2004 13:41:43
gluma cu profesorul si demonstratia este plina de tilc. si tu ai dreptate, cind inima intelege atunci se lumineaza totul.

eu nu stiu daca sint o persoana puternica in sensul in care l-ai subliniat tu. eu stiu doar ca prietena mea si familia mea stiu ca se pot bizui pe mine si ca intotdeauna mi-am facut datoria. cred ca problema nu este cu cei apropiati, cei care ma cunosc si care au dorinta sa se uite dincolo de invelisul dat de fizic. problema este sa largesc cercul de prieteni.

Eu ma gindesc sa incerc. Sa imi iau inima in dinti si , de exemplu, sa invit o colega - doua la o cafea. Dintre colegele acelea cu nasul pe sus ca ele sint frumoase si "populare". Eu stiu ca ma vor refuza, dar voi incerca doar ca sa imi demonstrez ca pot sa ies din ascunzatoarea mea.

Sper ca o sa fie bine!


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25942 (raspuns la: #25924) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
nu mai vrem sa intelegem - de (anonim) la: 22/10/2004 16:16:17
mi au placut mult gandurile voastre, pe undeva ma regaseam si eu ... de exemplu chiar azi cand va scriu aici m-am gandit la modul cum ar trebui sa dai piept cu aceasta viata, si m am gandit ca nu prea conteaza cat de bun, destept, sau orice calitai native crezi sau cred altii ca ai, ci ca totul tine de atitudine, acesta e singurul lucru care conteaza, poti fi un luptator sau un om care nu crede ca are prea multe de spus, este tot alegerea noastra, nimeni nu o va putea face in locul nostru, realitatea este in alb si negru, daca nu este un lucru este celalalt, Din pacate noi oamenii traim o drama a relatiilor noastre tot mai superficiale si tot mai mult inchistate in carapacele egoismului ce ne cuprinde in tot ceea ce facem, si de aceea nu vom fi niciodata niciodata fericiti...ce pacat ca putini oamenii vad acest lucru... din pacate am ajuns atat de limitati in convingerile noastre ca am uitAT sa ne mai deschidem inima...ne este tot mai frica. Nu cred ca are rost sa ti faci prieteni cu niste oameni care nu ai aproape nimic in comun, omul de calitate va recunoaste mai repede pe cel asemeni lui, si desi acestia sunt putini, s a intamplat aici pe acest forum, eu cred ca amandoua si tu si desdemona sunteti pe aceeasi lungime de unda. Nu cred ca un om poate avea incredere in sine atata timp cat urmareste sa descopere ce gandesc ceilalti despre el, eu am fost si inca mai sunt in situatia ta anisia, tot asa imi fac greu prieteni, dar a inceput din ce in ce mai mult sa nu mi mai pese de ce zic altii despre mine atata timp cat nu am ce invata de la ei si am ajuns la concluzia ca mai bine sa vad eu cine sunt decat sa ii fac pe altii sa creada ceea ce cred eu ca sunt.
sunt de acord cu relatiile care se construiesc numai in functie de interese, dar ma intreb cati dintre acesti oameni au o prietenie adevarata cu cineva, din cate am observat eu...cu nimeni, asa ca desi cateodata ma intreb sau mi as dori sa am cu cine vorbi tot timpul despre orice, cand ma asez la masa lor constat ca nu am despre ce vobi, decat despre "vreme, etc..."
#25958 (raspuns la: #25942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
nu-i cataloga pe toti la fel.... - de ama la: 22/10/2004 21:21:24
ama
un om nu cred ca poate fi fericit singur...cred ca daca nu este inconjurat de persoane pe care sa le poate numi prieteni, atunci nu se poate bucura de ceea ce ii ofera viata! am citit cate ceva din ce ai scris tu si as vrea sa pot sa-ti spun ca in lumea asta exista persoane care nu te-ar dezamagi nicodata, dar asta crede-ma nu se va intampla...nu conteaza cum esti..nu conteaza daca esti frumoasa, sau desteapta, daca ai bani sau nu....fiecare mai devreme sau mai tarziu va fi dezamagit, va suferi in urma unei relatii, DAR, nu putem trai singuri! eu am fost dezamagita de persoanele in care am avut incredere totala si am suferit enorm dar mi-am promis sa nu fac o greseala pe care e greu sa nu o facem....si anume, sa nu ii catalogam pe toti ceilalti la fel...sa nu fugim de oameni pt ca am suferit din cauza altora, sa nu ne inchidem in noi cu totul, pentru ca atunci o sa murim incet, incet si nu va exista nimeni care ne va putea salva...speranta moare ultima....asa ca inca poti spera ca exista oameni bine intentionati......
gandeste-te daca tu nu ai dezamagit pe nimeni....daca tu nu ai facut pe nimeni sa sufere....stii, acolo unde sunt oameni e suferinta dar e si multa bucurie!!!
sa stii ca frumusetea sau banii sunt de multe ori o problema....te intrebi de ce e prietenul meu...doar pt ca sunt frumoasa sau pt ca am bani sau pt ceea ce sunt eu cu adevarat!!! in fiecare din noi sunt mii de intrebari, de framantari, de dureri, de complexe dar Dumnezeu ne-a creat asa si cred ca este bine asa....poate asa vom reusi sa gasim adevaratele valori...............
#25988 (raspuns la: #25786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru #25958, de un anonim - de anisia la: 24/10/2004 07:51:57
eu iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase. si tu ai dreptate. poate ca si eu ar trebui sa incetez sa ma framint despre ce zic altii despre mine si sa fiu eu cea care sa imi aleg prietenii si sa nu astept sa fiu aleasa.
de ce nu m-am gindit si eu la asta inainte? ar fi fost mult mai usor. si defapt eu sint cea care sint putin speciala iar restul lumii sint cei multi si comuni...sa stii ca tu ai dreptate. era parca zicala aia "vine mahomed la munte sau muntele la mahomed"? sa stii ca mi-ai luminat mintea.

multumesc!


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26087 (raspuns la: #25958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Încrederea în oameni - de Anca Tudor la: 24/10/2004 13:29:23
Anisia,
Îmi permit să-ţi spun şi eu câteva lucruri, apropo de încrederea în oameni. Am avut, până pe la 16 ani, o adolescenţă grea. Eram complexată de felul în care arătam şi, în consecinţă, eram retrasă, închistată, uşor rea. Într-o zi, un coleg de liceu, mai mare, m-a privit şi mi-a spus: "Eşti o fată frumoasă! Păcat de atitudine!". Nu ţineam neapărat la opinia lui, dar m-a pus pe gânduri şi am hotărât să mă schimb. Am luptat cu timiditatea mea, cu ideile fixe ale mele şi ale celorlalţi despre cum trebuie să fie cineva pentru a fi popular. Am trecut barierele şi, chiar dacă n-am fost poate niciodată populară, am reuşit să mă fac respectată. Mi s-a acordat încredere şi la rându-mi am acordat încredere celor din jur. Acum, sunt un adult care nu are mulţi prieteni, ci puţini, dar buni, dar care este acceptat social, ştie să se facă plăcut atunci când trebuie şi chiar naşte simpatii. Totul ţine de mentalitate. M-am simţit mult mai bine după ce am ieşit din cochilia mea. Orice mediu social poate fi cucerit, dacă eşti inteligent (iar tu, cel puţin din ce scrii, eşti!). Şi chiar dacă nu vei avea niciodată încredere deplină în oameni (din experienţă, îţi spun că nici nu e o idee prea bună!), cel puţin vei avea mult mai multă încredere în tine. Prietenii adevăraţi, atunci când îţi intră în viaţă, o simţi undeva în diafragmă. Pur şi simplu ştii că cineva îţi va fi prieten, că e pe aceeaşi undă cu tine... Rămâne doar de verificat prima impresie...
#26091 (raspuns la: #25786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru ama - de desdemona la: 25/10/2004 12:29:37
Ai dreptate, nici un om nu poate fi fericit singur. Dar vad ca ai ridicat problema dezamagirii, si despre asta as vrea sa imi spun parerea.
Imi permit un joc de cuvinte: 'nu poti fi dezamagit fara sa te fi amagit mai inainte'.
Spuneai: "fiecare mai devreme sau mai tarziu va fi dezamagit, va suferi in urma unei relatii".
Cred ca e adevarat doar atata timp cat astepti ceva anume de la ceilalti. Iti faci o parere buna despre un om (poate ignorandu-i, constient sau nu, unele defecte), si cand aceasta se dovedeste ireala, ai o dezamagire. Sau, te imprietenesti cu un om, si crezi ca e niciodata n-o sa iti insele asteptarile, iar cand acest lucru se intampla, te doare.
Eu cred ca si aici, solutia este tot atitudinea fata de relatia de prietenie. Dintru inceput, cand te imprietenesti, trebuie sa fii constient ca toti oamenii (inclusiv prietenii cei mai buni) au slabiciuni, unele vizibile usor, altele aproape invizibile. Nu poti sa stii cand anume defectele lor se vor manifesta, dar in momentul in care acest lucru se intampla, trebuie sa fii pregatit, sa ii intelegi, si sa ii accepti asa cum sunt. Este o vorba tare adevarata printre englezi: 'give all, expect nothing'. Aceasta ar trebui sa fie regula in prietenii. Prietenia e una din cele mai frumoase relatii, fiindca nu e supusa regulilor schimbului: 'eu iti dau asta si tu in schimb imi dai cealalta'. Ea incepe acolo unde se ceva ofera neconditionat: dragoste, timp, ajutor sau doar un zambet. Si farmecul ei e ca te bucuri mai mult cand daruiesti decat cand primesti, generozitatea devenind o sarbatoare.

Desdemonitza
#26149 (raspuns la: #25988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anca, - de anisia la: 25/10/2004 19:13:29
cit adevar in vorbele tale!!! si cit de putin ne trebuie uneori ca sa ne trezim la realitate. pe tine te-a impulsionat vorba unui coleg de liceu. pe mine probabil ma vor impulsiona toate aceste cuvinte si ginduri primite aici pe cafenea. stiu ca nu e usor sa ies din lumea mea si sa incerc sa cuceresc societattea. stiu ca m-am ascuns in spatele unei indiferente voite. poate ca defapt nici nu sint asa de urita cum mi se pare. poate ca defapt urita m-au facut oamenii sa cred ca sint prin atitudinea lor fata de mine. asa de mult imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata si sa simt mult curaj in mine. sa pot sa ma uit in oglinda si sa-mi spun: anisia, de azi esti pornita la drum!

eu iti multumesc pentru cuvintele tale, si sa stii ca pun mare pret pe faptul ca ti-ai luat din timp sa imi raspunzi..

*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26180 (raspuns la: #26091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dragostea ne face frumoşi pe toţi - de Anca Tudor la: 27/10/2004 14:36:06
Dragă Anisia,
Dragostea ne face frumoşi pe toţi. Niciodată nu m-am simţit mai sigură pe mine decât atunci când mă vedeam reflectată în ochii cuiva care mă iubea, fie că era iubit sau doar prieten, indiferent că era bărbat sau femeie. Nu sunt nici acum şi nu voi fi niciodată o frumuseţe, dar faptul că mă iubesc eu, pe mine, foarte mult, m-a ajutat să mă deschid şi în faţa celorlalţi. Atenţie, însă! Păstrează-ţi intact, în permanenţă, ceea ce eu numesc colţul Păsării Phoenix, acea rezervă de tine care să te ajute să renaşti după orice dezamăgire, indiferent cât de mare. Spun asta fiindcă oamenii sunt, totuşi, destul de răi şi trebuie să te păzeşti. Sunt convinsă că într-o dimineaţă te vei trezi bătăioasă şi decisă să înfrunţi răutatea celor din jur. Atitudinea e importantă, poate mai mult decât crezi. În plus, câteva mici artificii, schimbarea drastică a coafurii (dar la îndemnul unui stilist), alte culori decât porţi în mod obişnuit, modificarea unghiurilor feţei cu farduri de bună calitate pe care să te înveţe cineva să le foloseşti (vezi că există chiar casete video în acest sens), toate astea, deşi par frivolităţi, sunt chestiuni importante care te pot face să te simţi mai bine în pielea ta. Să nu ne amăgim: e important cum ne percep ceilalţi şi, dacă nu spun despre noi că suntem frumoase, să spună cel puţin că suntem îngrijite, elegante, distinse şi sexy prin ţinută, îmbrăcăminte accesorii. Ah, uitam! Neapărat să porţi un zâmbet, unul care să plece dinăuntru! O afirmaţie, atribuită lui Shakespeare, spune: "Cea mai de preţ nestemată a unei femei este zâmbetul ei". Crede-mă, e adevărat!
#26461 (raspuns la: #26180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia si prietenii - de luckystar la: 27/10/2004 15:46:05
In vremurile noastre, prietenia poate sa para (si, din pacate, pe deplin justificat) o notiune utopica. Unde mai gasesti pe cineva complet dezinteresat care sa iti fie aproape in momentele de cumpana ale vietii? Si, cand spun dezinteresat, ma refer la acei oameni care sar in ajutorul altora gandindu-se ca este bine sa se asigure ca intr-o zi va profita de actiunea sa!...

Si totusi prietenie si prieteni adevarat exista. Drept e ca atat prietenia cat si prietenii adevarati sunt "specii" pe cale de disparitie si din acest motiv trebuie pastrate cu sfintenie...

Multi ma considera o visatoare (desi sincer, am trecut cam de multa vreme de varsta la care visam). Poate ca au dreptate, dar eu stiu ca am prieteni de pe vremea cand imi juleam genunchii dar si prieteni pe care i-am intalnit recent. Cum viata ne ofera multe (chiar prea multe) surprize neplacute prieteniile si prietenii au fost testate. Si au rezistat cu brio! Nu pot decat sa ma consider o norocoasa!...
#26470 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
frumusetea si pretul ei, - de anisia la: 27/10/2004 15:57:02
Draga Anca,

din vorbele tale reiese caldura si bunatate a sufletului. Frumusetea de care imi povestesti se gaseste cu siguranta in interiorul fiintei tale. Eu nu m-am studiat inca, nu in felul in care sa ma ajute sa imi descopar calitatile. Poate pentru ca am considerat un firesc sa fiu abandonata de cei din jur din pricina ciudateniei mele. Sau poate din comoditate, pur si simplu.
dialogul nostru este un punct de pornire. Sfaturile tale sint pretioase. Doresc sa incerc. Cel putin acele artificii tehnice (coafura, machiaj, imbracaminte) merita sa fie incerate. Chiar daca in adincul sufletului meu le consider accesorii artificiale, pentru ca eu consider ca frumusetea naturala este cea ce trebuie admirata. Se pare insa ca in lumea in care traim, aceste accesorii artificiale sint foarte importante pentru cei ce ne privesc.Si spun asta cu gindul la petrecerea de absolvire a facultatii. Imi amintesc cum toate fetele din clasa straluceau. Erau cochete. Gata, acum inteleg...! Trebuie sa invat sa fiu cocheta!!! Nu e asa, Anca? Nu la asta te refereai?

Coltul Pasarii Phoenix exista in mine de demult. Chiar daca nu l-am constientizat pina acum sau nu i-am dat un nume, refugiul exista. Cred ca el s-a format involuntar de-a lungul anilor si a dezamagirilor.

Eu iti multumesc din nou pentru ca acorzi timp dialogului nostru... este pentru mine un important punct de pornire.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26474 (raspuns la: #26461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hmm... - de silvana la: 27/10/2004 18:18:03
Nu vreau in nici un caz sa te jignesc, insa as dori sa-ti dau de gandit. Chiar crezi ca asta inseamna prietenie: un sprit si o intalnire o data la cativa ani? Nu ma intelege gresit; si eu iubesc petrecerile de genul asta si-mi plac si cele flower power, insa eu una vad o oarecare diferenta intre a te simti bine, a manca o pastrama cu niste amici pe care nu i-ai mai vazut de ceva vreme si a considera asta prietenie.
Din pacate nu am experienta personala, insa stiu de la o persoana "avizata", cu adevarat speciala si a carui prietenie mi-as dori f. mult s-o obtin, ca o astfel de relatie presupune incredere si responsabilitate. Un prieten nu este o persoana cu care discuti despre Mutu (a fost primul lucru care mi-a venit in minte din pacate), adica poti sa faci si asta, bineinteles, dar nu pe asta se bazeaza legatura voastra.
#26495 (raspuns la: #1500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubirea de sine - de Anca Tudor la: 28/10/2004 15:59:49
Iubirea de sine, contrar unor păreri, nu e egoism. Eu cred că un om care se iubeşte pe sine, cu toate ale lui , bune şi rele, poate să-i iubească şi pe alţii foarte mult. De aceea, şi pentru că am văzut că m-ai înţeles, îţi supun atenţiei un poem, care se cheamă "Narcisistă" şi e al meu (să nu creadă cineva din cafenea că îmi însuşesc texte!) şi care sper să-ţi spună mai multe, în cuvinte mai puţine decât o face proza, fie ea şi scurtă. "În somn mi-am atins obrazul/Cu o aripă vie de fluture/Plăcerea a urcat în mine/Vârtej neştiut de emoţii./Fluidă, tăcerea-mi s-a văzut în oglindă şi-a plâns./Căldura imaginii mele mi-a aburit ochii/Atingerea mâinii mele m-a purtat pe o creastă de cer/De drag, am căzut şi-am uitat de unde plecasem./M-am iubit cu tine, cu voi, / V-am urât ca pe un coşmar repetat/Aţi plecat, îmi duc azi luminile/Singură spre dureri neştiute/Mă privesc în gurile cerului/Mă iubesc şi mă plac." Pe mine m-ajutat s-o scriu, sper ca pe tine, dar şi pe alţi oameni sensibili, să te ajute s-o citeşti. Cu drag, Anca
#26622 (raspuns la: #26474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anca, - de anisia la: 29/10/2004 14:04:28
din iubirea de sine s-au nascut sentimentele catre cei de-aproape. e adevarat ce spui, ca cel/cea ce se iubeste pe sine poate iubi mai departe.
de la ultima noastra discutie, am inceput procesul de schimbare. in primul si in primul rind mi-am schimbat "look"-ul. si sa stii ca sint persoane care au observat si s-au minunat.
ce e mai minunat si mai minunat insa este dorinta de a incerca ce a fost trezita in mine de cuvintele tale. si asta poate fi considerata o forma a prieteniei. prietenia nevazuta. caci tu si eu nu ne putem vedea dar putem sa ne scriem.
anca eu iti multumesc inca odata ca mi-ai deschis usa catre o lumea noua. aceea in care sa invat sa ma iubesc.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26777 (raspuns la: #26622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia demonstrativă - de Anca Tudor la: 31/10/2004 11:45:14
Dragă Anisia,

Mă bucur din tot sufletul că lucrurile merg spre bine pentru tine. Ai văzut singură că aveam dreptate în ceea ce priveşte schimbarea de look. Dar mai important este, cred eu, faptul că te schimbi în interior. Sper să mă consideri prietena ta, pentru că aceastaă formă de prietenie nevăzută este sinceră şi dezinteresată, nici una, nici alta neavând de câştigat decât experienţă reciproc împărtăşită. O cunoştinţă a mea, psiholog de profesie, mi-a spus odată că eu nu sunt un prieten declarativ, ci unul demonstrativ, preferând să fac lucruri pentru ceilalţi şi mai puţin să le afirm. Un gând bun pentru tine, Anisia, şi pentru toţi cei care vor fi învăţat ceva din comentariile mele.
#27053 (raspuns la: #26777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
prietenie fara pret - de anisia la: 02/11/2004 13:47:51
Draga Anca,

uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc.
tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre.
hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa.

iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret.
#27313 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
AncaTudor - de Mariana Ignatov la: 25/11/2004 18:31:45
desi nu sunt o scriitoare buna am citit cu mare atentie comentarile tale prin site. se vede ca esti o persoana deosebita si sensibila. imi face mare placere sa citesc tot ceea ce scrii.
un salut calduros,mariana.


"Errare è umano, perseverare è diabolico."
#29853 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Merci pentru apreciere - de Anca Tudor la: 26/11/2004 14:46:04
Dragă Mariana,
Îţi mulţumesc pentru aprecieri. Tocmai am avut o zi proastă, cineva m-a acuzat că nu scriu bine, că nu-mi fac meseria cum trebuie, aşa că mesajul tău a venit într-un moment cum nu se poate mai bine ales. Îţi mulţumesc, mi-ai făcut mult bine, chiar fără să o ştii. Cât despre cum că tu nu ai fi o scriitoare bună, ţi-am citit multe dintr intervenţii şi cred că ai ceva de spus şi o poţi face într-un mod coerent, convingător. Pentru a scrie profesionist îţi trebuie mai multă flexibilitate, să mânuişti limbajul foarte bine şi repede (cel puţin dacă scrii la un cotidian sau pentru o televiziune). Cam asta ar fi, sper să ne mai auzim.
Anca
#29922 (raspuns la: #29853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 29/07/2005 08:26:10
Din pacate am avut o prietena foarte buna din copilarie ,dar m-am indepartat de ea si acum imi pare foarte rau... Ne mai intalnim,dar nu mai exista intre noi aceasta legatua sufleteasca cum era in copilarie...
#62120 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 26/10/2005 15:16:34
Asa e,totul e o chestie de atitudine... Si eu ma percepeam ca fiind mai prejos decat ceilalti si,din teama de a nu suferi, eram si atat de agresiva ...Prietenia e cel mai de pret dar pe care-l poti primi si da.Sa dai fara sa primesti ceva in schimb,acesta este scopul suprem al vietii. Scuze,pentru aberatii
#81576 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:47:01
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar ti-e greu sa ai incredere in oameni...
#128052 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:48:44
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...
#128053 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:50:03
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...atata vreme cat am fost dezmagita de unii... Oricum, acesta e un mare pas inainte.
#128054 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:50:03
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...atata vreme cat am fost dezmagita de unii... Oricum, acesta e un mare pas inainte.
#128055 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:56:11
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...atata vreme cat am fost dezmagita de unii... Oricum, acesta e un mare pas inainte.E foarte greu sa deosebesti oamenii adevarati de neoameni
#128056 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:56:11
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...atata vreme cat am fost dezmagita de unii... Oricum, acesta e un mare pas inainte.E foarte greu sa deosebesti oamenii adevarati de neoameni
#128057 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 17:56:11
Toate aceste pareri vin ca un balsam pentru mine si ma imping mai departe,facandu-ma cred ca soarele poate straluci si pe strada mea....As vrea sa ma deschid catre lume,dar mi-e greu sa am incredere in oameni...atata vreme cat am fost dezmagita de unii... Oricum, acesta e un mare pas inainte.E foarte greu sa deosebesti oamenii adevarati de neoameni
#128058 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...