Noroc

Întâmplător nu cred în noroc şi sunt de părere că tot ce faci depinde de tine şi de factori care nu au nici o legătură cu şansa.
Există situaţii în care toate lucrurile se întâmplă în aşa fel încât eşti tentat să crezi că dacă nu ai fi avut noroc, puteai fi mort, să fi ales altceva şi absolut totul ar fi fost diferit.
Norocul ţi-l faci cu mâna ta? Cu siguranţă dacă nu crezi în şansă, trebuie să te gândeşti că e vorba de predestinare şi că anumite fapte trebuiau să se întâmple şi că totul acţionează aşa cum e stabilit de milioane de ani înainte şi toţi stăm sub puterea magică a unui demiurg.
Şi cum nu ne convine să există altul care să ne comande, credem că există norocul. Credem în liberul arbitru şi în posibilitatea că noi alegem totul şi de fapt totul depinde doar de noi.
Şi acest liber arbitru nu este puţin fals din punctul de vedere al Demiurgului? Adică el oricum ştie tot, faptul că noi nu cunoaştem face că alegerile noastre să pară că de fapt sunt ale noastre şi nu le cunoaşte nimeni.
Unde e linia fină între faptul că el ştie tot şi că ne lasă să facem ce vrem şi să alegem ce ne dorim şi nu intervine şi partea în care există noroc şi toate sunt potrivite să ajungem într-un anumit punct indiferent de alegerea noastră?
Ghinion, neşansă, noroc… le-am inventat noi pentru că nu putem explica tot ce ne înconjoară, precum oamenii cavernelor care se închinau trăsnetelor şi fulgerelor?
Sau norocul există dar nu ştim cum funcţionează, încă?
http://rusbianca.wordpress.com/2012/03/07/noroc/