Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

FLORIN BADICAN


de florin badican la: 13/03/2012 19:05:32
rezumat: INFERNUL ROSU
voteaza:
PRIMA NOAPTE DE IUBIRE

FRAGMANT 13

În dimineaţa zilei de Crăciun, femeile care numai din respect pentru sufletele plecate la Dumnezeul a toate ziditor, veneau împovărate cu nişte coşuri pline cu toate cele, intrară grăbite în cimitirul care la vremea mijlo-cului de veac se desfăşura pe povârnişul dincolo de care putea fi văzută liziera unei păduri; Mergeau în tăcere, cătând mormântul cine ştie cărui părinte, copil, frate sau soră; Se opreau locului şi după ce aprindeau lu-mânări la căpătâiul străjuit de cruci mai vechi sau mai noi, îi plângeau pe dispăruţii care în ciuda timpului trecut peste lume şi viaţă, le erau la fel de dragi; O bună bucată de vreme, simfonia compusă pe note născute doar din bocet şi jale ţărănească, s-a revărsat până dincolo de gardul cimitirului, pentru ca mai apoi să se piardă în negura istoriei; Îngenunchiată lângă mormântul îngheţat de vreme şi ger, domnişoara Ioana Predoiu îşi plângea mămica ei bună şi dragă; În dimineaţa zilei de Crăciun ca şi-n toţi anii din urmă, domnişoara Ioana Predoiu era cuprinsă de aceeaşi tristeţe copleşi-toare; Cu mâini tremurânde, nepoata învăţătorului de odinioară, aprinde câteva lumânări şi cu evlavie le aşează lângă crucea care străjuia de şapte ani mormântul defunctei Anica Predoiu; La doar câţiva paşi de mormântul stropit cu lacrimi, o femeie cu o broboadă mare pe cap îşi plângea fiul ca-re murise în urmă cu puţină vreme; De cealaltă parte, Rădina lu Marin se ridică anevoie de la căpătâiul unui mormânt îngheţat; Bătrâna ia din coşul de nuiele împletite, o boboroadă rotundă, pentru ca îndemnată de lumina unei lumânări, s-o înmâneze domnişoarei Ioana Predoiu.
-Bodaproste tanti Rădina, mulţumeşte nepoata care într-un moment de adâncă evlavie, abia dacă mai reuşea să-şi stăpânească lacrimile.
Cu o mână care nu întâmplător tremura de emoţie şi ger poate mult prea pătrunzător, domnişoara Ioana Predoiu ia din coşul împletit cu mai multă vreme în urmă, o bucată mare de cozonac şi în timp ce înlăcrimată o înmânează unei vecine, se mulţumeşte doar să spună:
-Să fie pentru sufletu mamei Anica! Ce mult îi plăceau cozonacii!
-Bodaproste Ioană, bodaproste mă fată, mulţumeşte bătrâna prin-zând-o de mână; Acuşa nu-ţi fie cu supărare, dar nu ţă frig? Eşti îmbrăcată cam subţâre şi acilea în cimitir te cam taie vânticelu.
-Să bată cât o vrea tanti Rădina, nu ne putem împotrivi; Nu îmi es-te frig, am destule hanţe pe mine, răspunde îndurerată domnişoara Ioana Predoiu, în timp ce din privirea înlăcrimată, căta o femeie cărea să-i dea de pomană pentru sufletul mamei Anica.
După ce împărţiră bucatele din coşuri, femeile plecară din cimitir, lăsându-şi morţii care luminaţi fie şi vremelnic de câteva lumânări pâlpâin-de, le erau poate la fel de dragi; Tocmai se lumina de ziuă când, domnişoa-ra Predoiu Ioana intra în curtea strămoşească; Văzând-o intrând pe poar-ta de uluci şubrezite, câinele începe să facă tumbe şi mai abitir decât un copil răsfăţat, să se bucure de pomana pe care urma s-o primească.
-Stai mă răule şi nu mai ţopăi întruna; Aşteaptă numai puţin şi am să-ţi dau ceva bun, îl ceartă cu oarece blândeţe domnişoara Ioana.
Intuind promisiunea stăpânei, Grivei se ridică pe labele din spate şi c-un respect de care numai câinii sunt în stare, rămâne cu privirea suspen-dată; Ioana urcă treptele pragului de lemn şi cum era prea îngândurată, nesocoteş-te scârţâitul scândurii care începuse să putrezească sub povara anilor, mulţi la număr şi mult prea nemiloşi; Cum Grivei insista cu aceeaşi privire de animal docil şi prieten de mare nădejde, domnişoara Predoiu ia din coş o bucată de pâine coaptă în cuptor ţărănesc şi îndeamnă câinele care nu întâmplător tremura din toată fiinţa: Ia şi mănâncă Grivei, numai odată pe an este Crăciun; Aşa mă câine bun şi credincios, acuma bucură-te şi tu de sărbătoarea care nu întâmplător celebrează naşterea Mântuito-rului Iisus Cristos; Văzându-şi câinele mulţumit şi împăcat cu soarta unui paznic mult prea credincios, domnişoara Predoiu Ioana deschide uşa de la tindă şi după ce ridică coşul plin cu toate pomenile căpătate în cimitirul satului Domneasca, intră în casă; În camera de toate zilele, focul încă mai ardea în soba de cărămidă roşie, dând o căldură care mai degrabă îndem-na la somn şi meditaţie sentimentală; Se dezbracă de cojocul făcut de un meşter pripăşit cu ceva vreme în urmă la conacul boierului Marghiloman, după care mai îngândurată ca în alte dăţi, se aşeză pe scaunul de lângă fe-reastra îngheţată; După o vreme, auzind ca prin vis mugetul Joianei, se ri-dică asemenea soldatului prezent datorie; Cum Joiana insista într-o cerere, altfel justificată şi încă destul de bine, nepoata învăţătorului Predoiu iese din casa bine încălzită; Îndreptându-se spre grajd, frumoasa domnişoară începe să-şi certe c-o blândeţe poate cam exagerată, văcuţa ce părea să îşi respecte stăpâna într-o manieră de care se făcea vinovat numai animalul care nu întâmplător asigura laptele dătător de vlagă şi speranţe:
-Ia nu mai mugi întruna? Ai şi tu puţină răbdare; Uite acum îţi dau şi ţie ceva bun, iar dupaia găletuşa cu apă rece şi curată.
Abia dacă-şi mulţumise văcuţa când, cineva începe a striga c-o in-sistenţă supărătoare; Stârnit din siesta binemeritată, Grivei se repede spre poarta bine ferecată şi începe a lătra cu aceeaşi înverşunare canină.
-Coniţă Ioanaaa; Coniţăăă, hai şi veniţ oleacă pân la poartă.
-Ce vrei mă Culae şi de ce Dumnezeu strigi ca un apucat, întreabă domnişoara care curioasă se apropia de poarta apărată de Grivei?
-Coniţă Ioanaaa, ieşiţ oleacă până-n drum; Nu dalceva coniţă, dar trebuie să vă dau ceva care d-acuşica nu suferă neam dă amânare, insistă şi nu fără motiv întemeiat, grăjdarul boierului Marghiloman.
-Bine mă Culae, dar ce cadou nu suferă neam de amânare, întreabă cu aceeaşi firească curiozitate, domnişoara Ioana Predoiu?
-Ei coniţă Ioana, păi ce cadău poa să vă dea un grăjdar? Eu numa ce venii pân la matale, doar pentru că fusăi tremis dă conaşu cel mic.
-Bine mă băiete, dar pentru ce te-a trimis, întreabă interesată dom-nişoara care din motive lesne de înţeles devenise şi mai curioasă?
-Coniţă Ioana, raportă slujitorul cu acelaşi glas scăzut, pă mine mă trimisă conaşu să vă dau o scrisoare, da-mi porunci să nu mă întorc fără neam dă răspuns, că bine nu-mi va fi; Acuşica înţelesărăţi dandanaua?
-Am înţeles Culae, răspunde domnişoara zâmbind provocator, iar dacă treaba-i atât de serioasă, fii bun te rog frumos şi intră în curte.
-Coniţă Ioana, eu mai bine stau pă prispa dă scândură; Nu dalceva, dar ştiţi cum este gura lumii care mai ceva decât o meliţă, clănţăneşte câ-tâ-i ziulica dă lungă şi parcă tot nu-i ajunge.
-Ascultă Culae, între meliţa din gura lumii şi dulăul care nu vrea cu nici-un chip să te recunoască de stăpân şi prieten, tu ce alegi?
-Coniţă Ioana, răspunde slujitorul care nu întâmplător încerca să se bucure de compania frumoasei domnişoare, decât să fiu muşcat de un dulău, mai bine mă cert furcă cu toată lumea care vorbeşte prostii.
Câteva clipe mai târziu, Culae şi Ioana intrară în casă; Cu simţirea de care la mijloc de veac ţăranul român se mai bucura, slujitorul boierului Marghiloman rămâne în picioare; Curios din fire, grăjdarul căta cu privirea spre nişte fotografii prinse într-o ramă multiplă; Mă frăţioare, se întreba grăjdarul şi nu fără motiv, să fie coniţa în pozele dă colo?
-Mă Culae, fii bun te rog şi dezbracă cojocu; Aşa cum orice înfrigu-rat îşi poate da seama, în casa strămoşească este cald şi bine.
-Asta cam aşa-i coniţă Ioana! Dacă ar fi ştiut conaşu cam ce călduri-că este la matale în casă, nu m-ar mai fi tremis pă mine, raportă timorat grăjdarul, în timp ce se dezbrăca de cojoc şi de mai vechile metehne.
Domnişoara deschide plicul şi emoţionată, abia dacă citeşte câteva cuvinte scrise în mare grabă de locotenentul Mihai Marghiloman:
La Mulţi Ani ! Cu toată dragostea, Mihai.
Neavând felicitare frumos ilustrată, domnişoara Predoiu scoate din sertarul mesei un caiet dictando şi după câteva încercări nereuşite, scrie câteva rânduri pe răbojul ce avea să poarte rezonanţa viitorului:
Domnule Mihai Marghiloman,
Eu vă mulţumesc mult pentru urarea de Crăciun, iar la rându-mi vă spun multă sănătate şi mult noroc în viaţă; Cu toată dragostea de care sunt în stare, Ioana Predoiu.
Întrucât în mintea-i răvăşită nu găsea gram de inspiraţie, domnişoa-ra Ioana era cât pe ce să rupă hârtia şi să-l expedieze pe grăjdar fără ni-ci-un răspuns; Mă întreb cum ar fi arătat viitorul prietenilor noştri, dacă nepoata învăţătorului făcea un asemenea gest? Risipind asemenea gânduri, frumoasa domnişoară împătureşte hârtia, după care nu prea mulţumită de modul cum îşi exprimase sentimentele care nu întâmplător o animau de la o vreme, introduce bileţelul într-un plic şi-l înmânează slujitorului.
-Ascultă Culae, când ajungi la conac, te rog să dai personal domnu-lui Mihai Marghiloman plicul acesta; Acum ai înţeles ce trebuie să faci?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


doar doua chestii vreau sa remarc: - de Intruder la: 16/03/2012 16:47:39
1. dupa punct si virgula NU se scrie cu litera mare, cu exceptia de rigoare - cand avem un substantiv propriu.
2. in titlul textului nu se pune numele autorului, lol.

de cu-vintele razlete despar-tite de cra-tima, nu zic nim-ic...probabil ca ai fi-xurile tale...:D
#630721 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de RSI la: 17/03/2012 10:47:57
păi dacă folosim expresii idiș atunci

asta nu este un gheșeft fatal ci un haloimes total! :))
sau în latină: errare humanum est, perseverare diabolicum est. Iar Florin Bădican perseverează, perseverează, perseverează...
#630726 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...